— Aşa nu ajungem nicăieri, a şuierat. Şi asta mă înnebuneşte. Mă simt prizonieră.
Niss a scânteiat, fără să facă niciun comentariu. Gillian a privit particulele luminoase care se învârteau şi dansau.
— Sugerezi s-o lăsăm baltă pentru moment, nu-i aşa? a întrebat ea în cele din urmă.
— Poate. Atât tymbrimienii, cât şi oamenii au euri preconştiente. Poate că trebuie să lăsăm amândoi lucrurile astea în suspensie pentru un timp, pentru ca părţile ascunse din noi să le cântărească pe îndelete.
Gillian a încuviinţat.
— O să-l rog pe Creideiki să mă trimită la insula lui Hikahi. Aborigenii sunt importanţi. După salvarea noastră, cred că sunt următoarea prioritate.
— Iată un punct de vedere moral şi normal conform concepţiilor galactice şi, deci, de puţin interes pentru mine. Niss părea deja plictisit. Ecranul orbitor s-a transformat într-un model întunecat de linii rotitoare. Se răsuceau şi se contopeau, apoi s-au concentrat într-un punct minuscul şi au dispărut.
Gillian a crezut că aude un clic când s-a stins Niss. Când a intrat în contact cu Creideiki prin linia de comunicaţie, căpitanul a privit-o clipind.
— Gillian, psi-ul tău lucrează peste program? Tocmai te-am chemat!
Ea s-a ridicat.
— Ai veşti de la Tom?
— Da. E foarte bine. Mi-a cerut să te trimit cu un comision. Poţi să vii aici imediat?
— Am şi plecat, Creideiki.
A încuiat uşa laboratorului şi a pornit într-un suflet spre punte.
24
GALACTICI
Beie Chohooan nu putea decât să bâiguie uimit în faţa dimensiunilor bătăliei. Cum de strânseseră fanaticii asemenea forţe impresionante într-un timp atât de scurt?
Mica navă synthiană de recunoaştere a lui Beie a coborât de-a lungul dârei străvechi lăsate de o cometă moartă de multă vreme. Sistemul lui Kthsemenee strălucea de fulgere luminoase. Ecranele arătau flotele de război care se ciocneau în jurul ei, loveau şi ucideau, apoi se despărţeau din nou. Alianţele se formau şi se destrămau de fiecare dată când părţile implicate păreau să perceapă un avantaj. Nicio zonă nu era ferită de încălcarea codurilor Institutului în privinţa unui Război Civilizat.
Beie era o spioană cu experienţă a Enclavei Synthiene, dar nu văzuse niciodată ceva asemănător.
— Eram observator la Paklatuthl când clienţii lui J’81ek au terminat cu sclavia pe câmpul de bătălie. Am văzut Alianţa Obeyor luptând cu Abdicatorii într-un război ritualic. Dar n-am văzut niciodată un masacru atât de nebunesc! Nu au deloc mândrie? Nu pricep arta războiului?
În timp ce urmărea lupta, Beie a văzut cea mai puternică dintre alianţe destrămându-se din cauza trădării: unul din cei doi aliaţi s-a năpustit asupra celuilalt.
Beie a pufăit dezgustată.
— Fanatici fără credinţă, a mormăit ea.
S-a auzit un ciripit de pe raftul din stânga. Un rând de ochi mici şi roz se uitau în jos la ea.
— Care din voi a zis asta?
Beie s-a încruntat la micii wazooni asemănători cu tarsierii, care o priveau fiecare de la intrarea în propriul glob-spion. Wazoonii au chicotit amuzaţi, dar niciunul nu i-a răspuns la întrebare.
Beie a pufnit.
— Bine, aveţi dreptate, evident. Fanaticii au de partea lor rapiditatea reacţiilor. Nu se opresc să se gândească, se avântă cu nesăbuinţă, pe când noi, cei moderaţi, trebuie să cântărim lucrurile înainte să acţionăm.
Mai ales ultraprudenţii synthieni, s-a gândit ea. Pământenii ar trebui să ne fie aliaţi, dar noi vorbim şi gândim cu timiditate, ne plângem Institutelor neputincioase şi trimitem în recunoaştere echipe de sacrificiu ca să-i spioneze pe fanatici în luptă.
Wazoonii au chiţăit în chip de avertizare.
— Ştiu! a izbucnit ea. Nu credeţi că-mi cunosc meseria? E o sondă de observaţie acolo în faţă. Să aibă grijă unul dintre voi şi nu mă mai deranjaţi! Nu vedeţi că sunt ocupată?
Ochii au clipit în direcţia ei. Iar doi au dispărut când wazoonul a intrat în micuţa lui navăşi a închis uşa. Peste o clipă, pe cercetaş l-a trecut un fior când a plecat sonda.
Mult noroc, micuţule wazoon, client credincios, şi-a spus Beie. Prefăcându-se nepăsătoare, a urmărit cu privirea sonda minusculă înaintând ca o săgeată printre resturile planetoidului, şerpuind spre sonda de observaţie de pe traiectoria lui.
Un cercetaş de sacrificiu, s-a gândit ea cu amărăciune. Tymbrimienii luptă să scape cu viaţă, Pământul era asediat, jumătate din coloniile sale erau deja ocupate, iar noi, synthienii, tot observăm şi aşteptăm. Ai mei m-au trimis doar pe mine şi echipa mea.
O flacără minusculă a izbucnit pe neaşteptate, aruncând umbre ascuţite pe câmpul asteroizilor. Wazoonii au scos un geamăt înăbuşit de jale, oprindu-se repede când Beie s-a uitat la ei.
— Nu vă ascundeţi durerea de mine, bravii mei wazooni, a şoptit ea. Sunteţi clienţi şi luptători curajoşi, nu sclavi. Jeliţi-vă colegul care a murit eroic pentru noi!
S-a gândit la poporul ei prudent şi rezervat, în sânul căruia se simţise întotdeauna o străină.
— Arătaţi-vă durerea! a insistat ea, surprinsă de propria vehemenţă. Nu e nicio ruşine să ţii la cineva, micuţii mei wazooni! În acest fel, veţi fi mai măreţi decât rasa voastră protectoare când veţi creşte şi veţi deveni independenţi!
Beie a condus nava mai aproape de lumea acvatică, unde bătălia era şi mai crâncenă. Se simţea mai apropiată de micii ei tovarăşi decât de propria rasă, cea întotdeauna ultraprudentă.
25
