Tare ca stânca

*Adversar al balenelor ucigaşe

*Cameleonic eşti, Sah’ot,

Mereu adaptabil

*Mereu la fel ca oamenii

*Şi în furtună

V-as recunoaşte pe voi doi…

*Atât de diferiţi sunteţi!*

Keepiru i-a răspuns în anglică, într-un mod patetic, nu prea original:

— Mă bucur să te revăd, Gillian! Şi pe tine, T-Tom.

Sah’ot a intrat în apă, neplăcut de conştient că avea o reputaţie de păstrat. Spre deosebire de Keepiru, el va trebui să conceapă un salut care să-l egaleze pe cel al lui Gillian.

Ar fi preferat să se ducă undeva să se gândească la remarca femeii, mai ales la partea cu „mereu la fel ca oamenii”. Era oare un compliment sau era o undă de milă în registrul înalt în care fluierase Gillian versul?

Orley stătea tăcut lângă Gillian. Sah’ot avea senzaţia că omul acela îi citea gândurile.

Sah’ot a tras adânc aer în piept.

*Uitaţi aici!

Un monogam!

*Minune!

*Un cuplu de îndrăgostiţi!

Se profilează

*Pe cerul cel mare*

Gillian a bătut din palme şi a râs. Orley a zâmbit vag, dar se părea că-l frământă alte lucruri.

— Mă bucur că v-aţi întors, finilor, a spus el. Eu şi Gillian am sosit azi-noapte, ea de pe Streaker, iar eu din locul unde s-a prăbuşit nava care a cauzat valul seismic pe care l-a înfruntat Toshio. Jill v-a adus un cablu monofilament, ca să rămâneţi în contact cu Streaker. Va lucra cu voi câteva zile în chestiunea importantă a băştinaşilor Kiqui. De asemenea, înţeleg că sunt nişte tipi la bordul navei care vă cer să strângeţi nişte informaţii. Nu e aşa, Gillian?

Blonda a încuviinţat. Anunţul cu pretenţiile lui Charlie Dart nu i-a entuziasmat pe Toshio şi pe Dennie. Orley a continuat:

— Un alt motiv pentru care a venit Jill aici a fost să-mi aducă nişte echipament. Trebuie să plec în dimineaţa asta. Voi lua un planor solar.

Keepiru a tras adânc aer în piept. A vrut să obiecteze, dar Orley a ridicat o mână.

— Ştiu, e riscant. Dar este o experienţă pe care trebuie s-o încerc ca să văd dacă planul de evadare pe care l-am conceput poate funcţiona. Şi, cum voi sunteţi singurii disponibili, va trebui să vă cer ajutorul.

Sah’ot a dat energic din coadă sub apă. S-a străduit să oprească mişcarea violentă pentru a-şi ascunde sentimentele. Dar era greu. Foarte greu!

Aşadar, vor încerca să fugă! Sperase mai mult de la Orley şi Baskin. Erau inteligenţi şi experimentaţi, agenţi aproape legendari ai Consiliului Terragenilor. Făcuţi să supravieţuiască.

Acum puneau la cale o nebunie şi se aşteptau ca el să colaboreze! Nu-şi dădeau seama pe cine sfidau?

S-a apropiat de Keepiru, luându-şi aerul unui client atent şi loial. Dar era zbuciumat sufleteşte când asculta „planul” nebunesc care trebuia să-i salveze de monştrii cu ochi de insecte.

29

TAKKATA-JIM

— Şedinţa consiliului navei a fost un dezastru. E mai rău decât am crezut, a oftat secundul.

*Plănuiesc o şmecherie

Să-i înşele pe vicleni.

*Şi văluri

Să acopere balenele!

K’tha-jon a dat din capul lui mare ca să-şi exprime acordul.

— Am auzit că numele de cod al acessstui plan este „Calul Troian Marin”. Ce înseamnă asta?

— E o aluzie livrescă, a răspuns Takkata-Jim. S-a întrebat unde făcuse şcoala nostromul. Îţi explic altă dată. Acum trebuie să mă gândesc. Trebuie să fie şi altă cale în afară de planul ăsta sinucigaş conceput de Creideiki şi de Orley.

— Căpitanul n-a assscultat?

— Ba da, a fost foarte corect. Umflatul de Metz a înotat după mine, iar Creideiki ne-a ascultat pe amândoi cu multă politeţe. Discuţia a durat patru ore! Dar căpitanul a decis să adopte totuşi planul lui Orley! Femela Baskin a plecat deja să-i ducă materialele.

Cei doi Stenos au plutit tăcuţi mai mult timp. K’tha-jon aştepta să vorbească secundul.

Takkata-Jim a lovit cu coada.

— De ce nu s-a gândit Creideiki să transmită poziţia descoperirii noastre şi să termine odată cu asta! În schimb, el şi Orley vor să tragă pe sfoară nişte sofonţi care şi-au întins curse unul altuia milioane de ani! Ne vom arde! În comparaţie cu planul ăsta, până şi ideea ta să fugim de aici trăgând ca nebunii pare mai raţională! Măcar am fi în stare să manevrăm!

— Eu doar ofer o alternativă glorioasă la aventura asta nebunească, a spus K’tha-jon. Dar mă alătur planului tău. Gândeşte-te, dacă noi vom fi aceia care să găsească un mod de a salva nava şi echipajul, avantajele nu vor fi mai mari decât sssupravieţuirea noastră?

Takkata-Jim a scuturat din cap.

— Dacă aş fi eu la comandă, poate. Dar suntem conduşi de nebunul ăsta, obsedat de onoruri, care ne va duce la moarte.

A cotit, cufundat în gânduri, şi a înotat în tăcere prin coridor, către camera sa.

Ochii lui K’tha-jon s-au îngustat, urmărindu-l pe secund. Bulele din orificiul de respirat ieşeau ritmic, în cantităţi mici.