Printr-o comandă nervoasă, şi-a flexat manipulatoarele principale ale armurii, ca un om care îşi întinde braţele.
— Aşadar, doctore, ce pot să fac pentru tine?
Metz a continuat să înainteze încet şi l-a privit cu amabilitate pe căpitan.
— Comandante, cred c-a venit momentul să ne reconsiderăm strategia. Lucrurile s-au schimbat de când am ajuns pe Kithrup. Avem nevoie de altă abordare.
— Poţi să fii mai explicit?
— Desigur. Aşa cum îţi aminteşti, am fugit din punctul de transfer de la Morgran pentru că nu voiam să fim prinşi într-o ambuscadă din şapte direcţii, de tot atâtea forţe diferite. Ai priceput repede că, dacă eram prinşi de una dintre ele, toate celelalte s-ar fi coalizat împotriva celor care ne capturaseră şi ne-ar fi distrus până la urmă. Eu n-am înţeles aşa repede atunci. Acum te felicit. Bineînţeles, manevrele tale tactice au fost sclipitoare.
— Mulţumesc, doctore Metz. Normal, ai lăsat deoparte un alt motiv al fugii noastre. Avem ordin de la Consiliul Terragenilor să le aducem datele, fără să le mai împărtăşim cuiva pe drum. Iar, dacă eram prinşi, ar fi fost cu siguranţă „scurgeri”, nu crezi?
— Desigur, a încuviinţat doctorul Metz. Şi situaţia a rămas aceeaşi şi după ce am fugit pe Kithrup, o mişcare pe care o consider acum inspirată. După mine, a fost doar un ghinion că ascunzătoarea asta nu s-a dovedit atât de bună precum am sperat.
Creideiki s-a abţinut să-i spună că se ascundeau încă. Da, erau înconjuraţi, dar nimeni nu-i prinsese încă în plasă.
— Continuă.
— Bine, atâta timp cât exista posibilitatea să evităm capturarea, fuga era bună. Dar acum s-a schimbat situaţia. Şansele de a scăpa sunt infime. Kithrup rămâne utilă ca refugiu din haosul bătăliei, dar nu ne poate ascunde multă vreme după ce acolo sus se va stabili învingătorul.
— Vrei să spui că nu putem spera să scăpăm?
— Exact. Cred că trebuie să ne facem neapărat planuri pentru evenimente neplăcute.
— Şi care ar fi priorităţile?
Creideiki ştia la ce răspuns să se aştepte.
— Supravieţuirea navei şi a echipajului, evident! Şi a informaţiilor, pentru evaluarea performanţei ambilor! La urma urmei, asta a fost principala noastră misiune în spaţiu! Ei?
Metz a încetat să mai înoate, privindu-l pe Creideiki ca un profesor care pune întrebări unui elev.
Creideiki ar fi putut să-i înşire vreo şase alte sarcini date lui Streaker, de la verificarea veridicităţii Bibliotecii la contacte cu potenţiali aliaţi şi până la misiunile de spionaj militar ale lui Thomas Orley.
Dar, aşa cum lăsase să se înţeleagă Metz, principalul scop al misiunii era să evalueze prestaţia unei astronave cu echipaj format din delfini şi comandat de un delfin. Streaker şi efectivele sale erau experimentul care conta cu adevărat.
Dar totul se schimbase de când găsiseră flota abandonată. Nu mai putea să acţioneze conform priorităţii indicate la începutul călătoriei. Cum i-ar putea explica asta unui om ca doctorul Metz?
Te-ai ascuns, a meditat Creideiki, sub frunţi de dobitoace, o, judecată, omul te-a pierdut… Uneori se gândea că marele bard trebuie să fi fost pe jumătate delfin.
— Înţeleg ce vrei să spui, doctore Metz. Dar nu mi se pare că asta necesită o schimbare a strategiei. Riscăm încă să fim distruşi dacă scoatem capul din marea de pe Kithrup.
— Doar dacă o facem înainte ca acolo sus să învingă cineva. Bineînţeles că nu trebuie să ne expunem până nu se termină lupta.
— Totuşi, suntem în situaţia de a negocia când va fi stabilit un învingător! Şi, dacă negociem cu abilitate, putem să ne ducem misiunea la bun sfârşit!
Creideiki şi-a continuat spirala lentă, obligându-l pe genetician să înceapă să înoate spre camera de compensare de pe punte.
— Poţi să-mi spui ce vom fi în stare să oferim în cazul unor negocieri?
Metz a zâmbit.
— În primul rând, avem informaţiile dezgropate la propriu de Brookida şi de Charles Dart. Institutul îi răsplăteşte pe cei ce denunţă crime ecologice. Majoritatea facţiunilor care se luptă să ne prindă sunt conservatori tradiţionalişti de un fel sau altul şi vor aprecia descoperirea noastră.
Creideiki s-a abţinut să-şi exprime dispreţul pentru naivitatea omului şi să-l critice.
— Continuă, doctore, i-a spus el pe un ton egal. Ce altceva mai avem de oferit?
— Păi, căpitane, mai e şi onoarea misiunii noastre. Chiar dacă cei care ne prind decid să reţină Streaker pentru un timp, ne vor înţelege scopul. Să înveţi rasele cliente să folosească navele spaţiale e una dintre datoriile de bază ale elevaţiei. Fără îndoială ne vor lăsa să trimitem acasă nişte oameni şi fini cu informaţiile noastre despre evaluarea comportamentului, ca să poată continua lansarea în spaţiu a altor nave cu echipaje formate din delfini. În caz contrar, ar fi ca şi cum un străin s-ar amesteca în creşterea unui copil, din cauza unui conflict cu părinţii lui!
Şi câţi copii de oameni n-au fost ucişi şi torturaţi în Evul vostru Mediu pentru păcatele părinţilor? Creideiki ar vrut să întrebe cine va fi emisarul care va duce informaţiile despre elevaţie înapoi pe Pământ în timp ce Streaker era captiv.
— Doctore Metz, cred că subestimezi fanatismul celor implicaţi. Sau mai e ceva?
— Desigur, am păstrat la urmă ce e mai important. Metz l-a atins pe Creideiki pe o parte pentru a-şi întări spusele. Căpitane, trebuie să te gândeşti să le dai Galacticilor ce vor.
Creideiki se aşteptase la asta.
— Crezi că trebuie să le dăm poziţia flotei abandonate?
— Da, şi orice fel de suvenire sau informaţii am luat de acolo.
Căpitanul a rămas impasibil. Cât de mult ştie el despre „Herbie“ al lui Gillian? s-a întrebat el. Mare visător! Dar mumia aia ne face probleme!
— Ţi-aminteşti, căpitane, că unicul mesaj scurt care ne-a venit de pe Pământ ne cerea să ne ascundem şi să păstrăm datele secrete, dacă e posibil! Şi ni s-a spus chiar să acţionăm după capul nostru!
— Crezi că tăcerea noastră va întârzia mult redescoperirea acelor nave pierdute, acum că se ştie de existenţa lor? Fără îndoială că jumătate din rasele protectoare din cele Cinci Galaxii au trimis deja o sumedenie de iscoade ca să facă aceeaşi descoperire ca şi noi. Ştiu deja că trebuie să caute în conglomerate slab luminate şi slab legate de restul universului. E doar o chestiune de timp până dau peste mlaştina corectă de flux gravitaţional şi grămada pe care o caută.
