Placa tremură iarăşi, iar fetele rămaseră nemişcate. Se mişcă, se opri, apoi se mişcă din nou. Trasă litera T.

- Tu-ţi..., zise Sandy.

- Ba să te aia pe tine, interveni altcineva, şi fetele se puseră iar pe râs.

- Şşşşt! le admonestă Rachel cu severitate.

Planşeta începu să se mişte mai repede, desenând literele A,T,A.

- Tata, tata, aici ţi-e fata, spuse Patty nu-mai-ştiu-cum, râzând. Probabil că-i taică-meu. A murit dintr-un atac de cord, când aveam trei ani.

- Uite, scrie mai departe, le atrase Sandy atenţia. Z,I,C,E scrise planşeta cu greu.

- Ce se-ntâmplă aici? îi şopti Nadine unei necunoscute înalte, cu faţă de cal, care privea cu mâinile înfipte în buzunare, aparent foarte dezgustată.

- O grămadă de fete, jucându-se cu un lucru pe care nu-l înţeleg, îi răspunse fata cu faţă de cal, tot în şoaptă. Asta se întâmplă.

- TATA ZICE CĂ PATTY, citi Sandy. Să ştii că-i chiar taică-tău, Pats.

Un nou val de râs.

Fata cu faţă de cal purta ochelari. Acum îşi trase mâinile din buzunarele salopetei şi-şi scoase ochelarii de pe nas. Şi-i şterse şi-i explică Nadinei, vorbind încet:

- Planşeta este un instrument utilizat de persoanele dotate cu puteri psihice şi de medii. Kinesteologii...

- Care anume "ologi"?

- Savanţii care studiază mişcarea şi interacţiunile dintre muşchi şi nervi.

- Aha.

- Ei pretind că planşeta răspunde de fapt la mişcările imperceptibile ale muşchilor, ghidate probabil nu de zona conştientă, ci de cea subconştientă a minţii. E de la sine înţeles, cei dotaţi cu puteri paranormale sunt de părere că planşeta este pusă în mişcare de entităţi din lumea spiritelor...

Fetele adunate în jurul jocului izbucniră iarăşi în hohote isterice. Nadine se uită peste umărul fetei cu faţa de cal şi văzu că mesajul arăta acum astfel: TATA ZÎCE CĂ PATTY AR TREBUI SĂ NU SE MAI DEA.

- ... tot timpul la toaletă, sugeră altă fată din cercul de spectatoare, spre amuzamentul tuturor.

- Oricum ai lua-o, ele doar se amăgesc cu obiectul acela, spuse fata cu faţă de cal, pufnind dispreţuitor. E cât se poate de nechibzuit. Atât mediile cât şi oamenii de ştiinţă spun că scrierea automată poate fi deosebit de periculoasă.

- Crezi că spiritele au o dispoziţie neprietenoasă în seara asta? o întrebă Nadine din vârful buzelor.

- Poate că spiritele nu sunt niciodată prietenoase, îi răspunse fata, măsurând-o cu severitate. Sau te poţi alege cu un mesaj din partea subconştientului tău, pe care nu erai deloc pregătită să-l primeşti. Există cazuri bine ştiute când scrierea automată a scăpat total de sub control, ştii? Există oameni care şi-au ieşit din minţi din cauza asta.

- Vai, mi se pare cam exagerat. Nu e vorba decât de un joc.

- Uneori jocurile devin lucruri foarte serioase.

Înainte ca Nadine să reuşească să-i răspundă fetei cu faţă de cal, izbucni cel mai puternic hohot de râs de până atunci. Patty nu-mai-ştiu-cum căzuse din pat şi zăcea pe podea, ţinându-se de burtă şi mişcând convulsiv din picioare. Mesajul complet suna astfel:'TATA ZICE CĂ PATTY AR TREBUI SĂ NU SE MAI DEA ÎN BĂRCI CU LEONARD KATZ.

- Tu ai făcut asta! o acuză Patty pe Sandy, după ce se ridică din nou.

- Nu eu, Patty! Pe cinstea mea!

- Taică-tău a fost! Ţi-a comunicat din Marele Dincolo! De Acolo, din Afară! îi spuse o altă fată lui Patty, cu vocea lui Boris Karloff, pe care o imita în chip strălucit, după părerea Nadinei. Să nu uiţi că el este cu ochii pe tine, când îţi dai iarăşi chiloţeii jos pe bancheta din spate a Dodgeului lui Leonard.

Un nou acces de veselie întâmpină vorba de duh. Când râsul se potoli, Nadine se strecură până lângă Rachel şi o prinse de braţ. Dorea s-o întrebe despre temă şi apoi să dispară neobservată.

- Nadine! strigă Rachel. Ochii ei scânteiau de bucurie, iar obrajii i se îmbujoraseră. Stai jos, o îndemnă ea, să vedem dacă spiritele au şi pentru tine vreun mesaj!

- Nu, de fapt venisem doar ca să-mi dai tema pentru cursul de terapie cor...

- Vai, dă-o naibii de temă! Chestia asta e importantă, Nadine! Nu poţi să scapi o asemenea ocazie! Trebuie neapărat să încerci. Haide, stai lângă mine. Janey, tu ocupă-te de partea cealaltă.

Janey se aşeză vizavi de Nadine şi, după mai multe îndemnuri insistente ale Rachelei Timms, Nadine se trezi atingând planşeta uşor, cu opt dintre degete. Fără să ştie de ce, se uită peste umăr, la fata cu faţă de cal. Aceasta o fixă şi clătină o dată încet din cap, iar lampa fluorescentă din tavan, reflectată de lentilele ochelarilor, îi preschimbă ochii în două fulgere albe de lumină.

Atunci avusese un moment de teamă, îşi aminti ea, privind la o altă planşetă, la lumina unei lanterne cu şase baterii, dar răspunsul pe care i-l dăduse fetei cu faţa de cal îi reveni în minte - nu era decât un joc, pentru numele lui Dumnezeu, ce lucruri îngrozitoare s-ar fi putut petrece în mijlocul veseliei atâtor fete? Nadine nici nu-şi putea imagina o atmosferă mai ostilă apariţiei unor spirite autentice, fie ele bune sau rele.

- Şi acum, staţi liniştite, le porunci Rachel. Spirite, aveţi vreun mesaj pentru surioara noastră, cercetaşa Nadine Cross?

Planşeta nu se clinti, iar Nadine se simţi uşor jenată.

- Ala-bala-portocala, spuse fata care îl imitase pe Boris Karloff, vorbind de această dată - şi la fel de izbutit - cu vocea lui Bullwinkle Moose. Spiritele vor vorbi!

Alte chicote.

- Şşşşt! se răsti Rachel.

Nadine îşi făcu socoteala că, dacă una dintre celelalte fete nu începea repede să mişte planşeta, ca să mâzgălească pentru ea indiferent ce mesaj stupid le trecea prin minte, avea s-o facă singură - s-o împingă încolo şi încoace şi să scrie ceva scurt şi dulce, HUO! de exemplu; apoi ar fi putut să-şi ia tema şi să plece.

Tocmai când era pe cale să încerce, planşeta i se smuci violent între degete. Creionul lăsă o linie diagonală groasă pe pagina imaculată.

- Hei! Nu-i frumos din partea voastră, spirite, spuse Rachel destul de nesigură pe tonul vocii ei. Tu ai mişcat, Nadine?

- Nu.

- Janey.

- Nu, pe bune.

Planşeta tresări iarăşi, fiind la un pas să le sară dintre degete, alunecând spre colţul din stânga sus al hârtiei.

- Uau! exclamă Nadine. Aţi simţit...

Simţiseră prea bine, deşi atât Rachel cât şi Jane Fargood au refuzat după aceea să mai discute cu ea despre cele întâmplate. Iar după seara respectivă nu mai fusese foarte bine primită în camerele celor două, ca şi cum fetelor le-ar fi fost puţin teamă să se afle în apropierea ei.

Obiectul prinsese deodată să vibreze, transmiţându-le în mâini senzaţia pe care o ai atunci când atingi aripa unei maşini cu motorul mergând în ralanti. Tremurul era continuu şi tulburător, căci se putea lesne constata că nu ele provocau mişcarea.

Se lăsase tăcerea. Pe feţele lor se vedea acea expresie caracteristică tuturor oamenilor care sunt martorii unei şedinţe de spiritism în care se petrece ceva adevărat şi neaşteptat - masa începe să se clatine, se aud bătăi în perete, sau mediul începe să scoată teleplasmă cenuşiu-fumurie pe nări. O expresie ce trădează o stare de expectativă relativă şi ambiguă, dorinţa ca fenomenul declanşat să înceteze imediat, dar şi ca desfăşurarea lui să continue. Expresia unei însufleţiri înspăimântătoare şi dezechilibrate... iar în momentele acelea figura omenească seamănă cel mai bine cu hârca ce pândeşte totdeauna la mai puţin de un centimetru sub piele.