CEI MARI VOR FI UMILIŢI ŞI CEI UMILI VOR FI PREAMĂRIŢI

VIN ZILELE CELE NEGRE

VAI, ŢIE, O, SIONULE

Patru tineri înţoliţi în jachete de motociclist, toţi patru tuşind rău şi având nasul înfundat, se năpustiră asupra bărbatului în pantaloni scurţi şi-l bătură cu scândurile pe care se sprijineau afişele până ce-l lăsară lat. Apoi fugiră, iar unul dintre ei strigă peste umăr: "Ca să te-nveţi minte să-i mai sperii pe oameni! Ca să te-nveţi minte să-i mai sperii pe oameni, idiot cu mintea prăjită de droguri ce eşti!"

Cel mai popular program de dimineaţă din Springfield, Missouri, era emisiunea în direct cu ascultătorii "Spune ce-ai pe suflet", a postului de radio KLFT, moderată de Ray Flowers. Avea în cabina de emisie şase linii telefonice, iar în dimineaţa respectivă, de 26 iunie, era unicul salariat al KLFT-ului care se prezentase la lucru. Era conştient de ceea ce se petrecea în jurul lui şi se temea. Cam de o săptămână, Ray avea senzaţia că toate cunoştinţele lui se îmbolnăviseră. În Springfield nu exista armată, auzise, în schimb, că trupele Gărzii Naţionale fuseseră chemate la Kansas City şi St. Louis pentru a "stopa răspândirea panicii" şi pentru a "preveni jaful". Ray Flowers se simţea bine. Se uită gânditor la echipamentul din jur - telefoane, aparatura pentru temporizare, menită a-i permite să intervină atunci când se întâmpla ca unul dintre interlocutorii lui să recurgă la un limbaj neortodox, rafturi întregi de reclame înregistrate pe casete (Dacă toaleta se revarsă/Şi nu mai ştii ce să te faci/Cheamă-i pe specialiştii-n ţeavă/Cheamă-i pe-ai lui Kleen-Owt vraci) şi, desigur, microfonul.

Îşi aprinse o ţigară, se duse la uşa studioului şi o încuie. Intră la el în cabină şi blocă şi această intrare. Opri bobina de pe care se transmitea automat muzică în eter, o înlocui cu tema muzicală a emisiunii sale şi apoi se aşeză în faţa microfonului.

- Bună dimineaţa tuturor, începu el, aici Ray Flowers şi emisiunea "Spune ce-ai pe suflet". Cred că-n această dimineaţă nu poate exista decât un singur motiv care să te împingă să pui mâna pe telefon, nu? Puteţi să-i spuneţi oricum, Gât-Gros, supergripă sau Captain Trips, toate însemnând unul şi acelaşi lucru. Am auzit nişte poveşti oribile despre restricţiile pe care le pune peste tot armata şi, dacă vreţi să-mi vorbiţi despre asta, cu sunt gata să vă ascult. Încă trăim într-o ţară liberă, corect? Şi, dacă tot sunt singur pe aici, vom proceda puţin altfel de această dată. Am închis aparatul de temporizare, iar de reclame cred că ne putem lipsi. Dacă şi de la voi se vede Springfield la fel ca de la ferestrele postului KLFT, oricum nu prea-i arde nimănui de făcut cumpărături. Okay... dacă sunteţi pe picioare, cum zicea maică-mea, hai să pornim la treabă. Numerele noastre de telefon, la care sunaţi gratis, sunt 555-8600 şi 555-8601. Dacă sună ocupat, aveţi răbdare. Nu uitaţi, trebuie să mă descurc singur cu toate.

La şaptezeci şi cinci de kilometri de Springfield, în Carthage, o patrulă formată din douăzeci de soldaţi ai unităţii de acolo primi misiunea să se ocupe de Ray Flowers. Doi oameni refuzară să se execute, şi fură împuşcaţi pe loc.

În timpul orei cât dură deplasarea patrulei la Springfield, Ray Flowers primi mai multe telefoane: un doctor îi spuse că oamenii mureau ca muştele şi că, după părerea lui, vestea cu vaccinul era o minciună ordinară a guvernului; o asistentă de spital, care confirmă că trupurile erau ridicate cu camioanele de la spitalele din Kansas; o femeie cuprinsă de delir, susţinând sus şi tare că erau farfurii zburătoare, venite din spaţiul extraterestru; un fermier, care relată cum un pluton al armatei terminase de săpat, cu două utilaje, un şanţ nemaipomenit de lung într-un teren de lângă US 71, la sud de Kansas City; şi încă vreo duzină, fiecare dintre ei cu o poveste.

Apoi se auzi zgomotul ce însoţea sfărâmarea uşii exterioare a studioului.

- Deschide! se auzi o voce estompată. Deschide, în numele Statelor Unite!

Ray se uită la ceas: 11.45.

- Ei bine, spuse el, se pare că au sosit cei din infanteria marină. Dar noi vom continua să stăm de vorbă, ca şi cum...

Fu întrerupt de o rafală trasă cu o armă automată, iar butonul uşii studioului se rostogoli pe covor. Prin gaura căscată în lemn se prelinse un fum albăstrui. Uşa fu împinsă cu putere şi năvăliră vreo şase soldaţi cu echipament complet de luptă, purtând măşti de gaze.

- Mai mulţi militari au pătruns chiar acum în biroul exterior, anunţă Ray. Sunt înarmaţi până-n dinţi... arată ca şi cum s-ar lansa într-o operaţie de curăţare a terenului în Franţa, acum vreo cincizeci de ani. Diferenţa este că poartă măştile pe figură...

- Închide emisiunea! urlă un tip solid, cu trese de sergent pe mâneci; îl vedea bine prin pereţii din sticlă groasă ai cabinei, gesticulând cu arma.

- Cred că nu! îi răspunse Ray. I se făcuse foarte frig, iar când îşi ridică ţigara din scrumieră, constată că degetele-i tremurau. Acest post a primit licenţă din partea Comisiei Federale pentru Comunicaţii şi eu sunt...

- Ţi-am revocat afurisita aia de licenţă! Şi acum închide emisiunea!

- Cred că nu, repetă Ray, întorcându-se la microfon. Doamnelor şi domnilor, mi s-a ordonat să închid emisiunea postului KLFT, iar eu am refuzat să execut ordinul... pe bună dreptate, consider eu. Oamenii ăştia se poartă ca nişte nazişti, nu ca nişte soldaţi americani. Eu nu sunt...

- Asta e ultima ta şansă! zise sergentul, ridicând arma.

- Domnule sergent, interveni unul dintre soldaţii de lângă uşă. Nu cred că poţi să...

- Dacă omul acela mai scoate un cuvânt, lichidează-l, spuse sergentul.

- Cred că au de gând să mă împuşte, mai reuşi să zică Ray Flowers.

În secunda următoare, sticla cabinei lui de transmisie se făcu ţăndări, iar el se prăbuşi peste tabloul de comandă. De undeva veni un teribil şuier de microfonie, a cărui intensitate sporea tot mai mult. Sergentul îşi goli întregul încărcător în panoul cu butoane şi efectul de microfonie încetă. Luminile de pe consolă continuau să clipească.

- Okay, zise sergentul, întorcându-se către soldaţii lui. Vreau să ajungem la Carthage înainte de ora 1 şi nu care cumva...

Trei soldaţi deschiseră simultan focul; unul dintre ei cu o puşcă fără recul în stare să scuipe şaptezeci de gloanţe pe secundă. Sergentul execută un dans al morţii, apoi se poticni şi se prăbuşi pe spate, printre cioburile peretelui din sticlă al cabinei de transmisie. Un picior îi zvâcni într-un ultim spasm, izbind cu bocancul de luptă câteva bucăţi de sticlă agăţate în cadru.

Un fruntaş, ale cărui coşuri ieşeau puternic în evidenţă pe obrajii albi ca varul, izbucni în plâns. Ceilalţi rămaseră încremeniţi, nevenindu-le să-şi creadă ochilor. Mirosul scârbos al corditei plutea greu în aer.

- L-am omorât! ţipă fruntaşul isteric. Sfinte Dumnezeule, l-am omorât pe sergentul Peters!

Nu-i răspunse nimeni. Pe feţele lor se citea în continuare uimirea şi zăpăceala, deşi ceva mai târziu singurul lor regret avea să fie că nu o făcuseră mai devreme. Tot ce se petrecea în jur li se părea un fel de horă a morţii, în care ei nu aveau ce căuta.

Telefonul, pe care Ray Flowers îl aşezase în furca amplificatorului chiar înainte de a muri, scoase un şir de cârâituri.

- Ray? Eşti acolo, Ray? Vocea era obosită şi nazală. Îţi ascultăm mereu programul, amândoi, cu şi cu bărbatu-meu, iar acum nu voiam să-ţi spunem decât atât, să o ţii tot aşa mai departe, pentru că faci o treabă bună, şi să nu-i laşi să te intimideze. Bine, Ray? Ray?... Ray?...

COMUNICARE 234 ZONA 2 MESAJ CIFRAT DE LA: LANDON ZONA 2 NEW YORK

CĂTRE: COMANDANTUL CREIGHTON

REFERITOR LA: OPERAŢIUNEA CARNIVAL

URMARE: CORDONUL DE LA NEW YORK ESTE ÎN CONTINUARE OPERATIV OPERAŢIUNEA DE ÎNDEPĂRTARE A TRUPURILOR CONTINUA ORAŞUL ESTE RELATIV CALM X DEZVĂLUIRILE DE PRIMA PAGINĂ EVOLUEAZĂ MAI REPEDE DECÂT ANTICIPAM DAR PÂNĂ ÎN PREZENT MENŢINEM SITUAŢIA SUB CONTROL ORICUM SUPERGRIPA ÎI OBLIGĂ PE MAJORITATEA ORĂŞENILOR SĂ STEA ACASĂ XX CONFORM ESTIMĂRILOR ACTUALE 50% DIN MILITARII DE LA BARICADELE DIN PUNCTELE DE IEŞIRE/INTRARE - PODUL GEORGE WASH PODUL TRIBOROUGH PODUL BROOKLYN TUNELELE LINCOLN ŞI HOLLAND PLUS ŞOSELELE CU ACCES LIMITAT DIN ORAŞELE SATELIT - SUNT BOLNAVI DE GRIPĂ MAJORITATEA SOLDAŢILOR ÎNCĂ SUNT CAPABILI DE SERVICIU ACTIV ŞI SE DESCURCĂ BINE XXX ÎN ORAŞ EXISTĂ TREI INCENDII SCĂPATE DE SUB CONTROL ÎN HARLEM 7TH AVENUE SHEA STADIUM XXXX DEZERTĂRILE DEVIN O PROBLEMĂ TOT MAI IMPORTANTĂ DEZERTORII SUNT ACUM EXECUTAŢI PE LOC XXXXX PĂREREA PERSONALĂ ESTE CĂ SITUAŢIA ESTE ÎNCĂ STABILĂ DAR SE AGRAVEAZĂ LENT XXXXXX SFÂRŞITUL COMUNICĂRII

LANDON ZONA 2 NEW YORK

La Boulder, Colorado, începu să se răspândească vorba că, în realitate, Centrul Meteorologic de Testare Atmosferică al Statelor Unite era o instalaţie de producere a armelor biologice. Zvonul respectiv fu reluat într-o emisiune radio de un disc-jockey din Denver, care se afla în stare de semidelir. Pe la ora 11, în seara de 26 iunie, la Boulder se declanşase un adevărat exod, ca al unor lemingi. O companie de soldaţi de la Denver-Arvada încercă să-i oprească, dar era ca şi cum ai fi trimis un om cu o măturică din pene să măture grajdurile lui Augias. Mai bine de unsprezece mii de civili - bolnavi, speriaţi şi împinşi de un singur gând, anume să se îndepărteze cât mai mulţi kilometri cu putinţă de Centrul de Testare Atmosferică - se rostogoliră asupra soldaţilor. Mii de alţi cetăţeni ai Boulderului se refugiară către alte puncte cardinale.

La 11.15, o explozie distrugătoare lumină noaptea în zona Centrului de Testare Atmosferică de pe Broadway. Un tânăr radical, numit Desmond Ramage, plantase în holul instituţiei peste şapte kilograme de explozibil plastic, destinat iniţial mai multor tribunale şi clădiri ale parlamentelor din statele din Midwest. Explozibilul fusese de cea mai bună calitate; detonatorul, în schimb, era o porcărie. Ramage a fost dezintegrat împreună cu tot felul de echipamente meteorologice şi de măsurare a nivelului şi felului poluării, altfel absolut inofensive.

În acest răstimp, exodul de la Boulder continua.

COMUNICARE 771 ZONA 5 MESAJ CIFRAT

DE LA: GARETH ZONA 6 NEW YORK

CĂTRE: COMANDANTUL CREIGHTON

REFERITOR LA: OPERAŢIUNEA CARNIVAL

URMARE: BRODSKY A FOST NEUTRALIZAT REPET BRODSKY A FOST NEUTRALIZAT A FOST DESCOPERIT LUCRÂND ÎNTR-O CLINICĂ DIN LOCALITATE A FOST JUDECAT ŞI EXECUTAT PE LOC PENTRU TRĂDARE ÎMPOTRIVA STATELOR UNITE ALE AMERICII O PARTE DINTRE CEI AFLAŢI ÎN TRATAMENT AU ÎNCERCAT SĂ INTERVINĂ 14 CIVILI AU FOST ÎMPUŞCAŢI. 6 UCIŞI 3 DINTRE OAMENII MEI RĂNIŢI, NICI UNUL GRAV X ÎN ACEASTĂ ZONĂ SE LUCREAZĂ NUMAI CU 40% DIN CAPACITATE SE ESTIMEAZĂ CĂ 25% DIN CEI AFLAŢI ÎNCĂ ÎN SERVICIU ACTIV SUNT BOLNĂVI DE SUPER-GRIPĂ ŞI 15% AU DEZERTAT XX S-A PETRECUT UN INCIDENT DEOSEBIT DE GRAV ÎN LEGĂTURĂ CU ÎNDEPLINIREA PLANULUI DE MĂSURI NEPREVĂZUTE F DE LA FRANK XXX SERGENTUL T.L. PETERS STAŢIONAT LA BAZA CARTHAGE MISSOURI A FOST ASASINAT ÎN TIMPUL UNEI MISIUNI SPECIALE LA SPRINGFIELD MISSOURI DE PROPRIII LUI SUBORDONAŢI SE PARE XXXX ALTE INCIDENTE DE ACEEAŞI NATURĂ POSIBILE DAR NECONFIRMATE SITUAŢIA SE DETERIOREAZĂ RAPID XXXXX SFÂRŞITUL COMUNICĂRII

Când seara se întindea asupra cerului ca un pacient anesteziat pe masă, două mii de studenţi de la Kent State University din Ohio porniră pe poteca războiului - în stil mare. Cei două mii de răzvrătiţi erau cursanţi ai primului minisemestru de vară, participanţi la un simpozion asupra viitorului jurnalismului din cadrul colegiilor universitare, o sută douăzeci de elevi ai unui atelier teatral şi două sute de membri ai organizaţiei Viitorii Fermieri ai Americii, filiala Ohio, a cărei convenţie se întâmplase să coincidă cu izbucnirea supergripei, ce se răspândea ca un foc în iarba uscată. Se văzuseră cu toţii blocaţi în campusul universităţii la 22 iunie, adică cu patru zile în urmă. Ceea ce urmează este o copie a unei înregistrări făcute în zonă de pe banda de comunicări radio a poliţiei, cuprinzând perioada dintre 19.16 şi 19.22.

- Unitatea 16; unitatea 16, mă auzi? Recepţie.

- Da, te aud, unitatea 20. Recepţie.

- A apărut un grup de puşti, care vine prin parc, către noi, 16. Cam vreo şaptezeci de zdrahoni, aş zice, iar... o, stai puţin, unitatea 16, a mai apărut un alt grup, venind din direcţia opusă... Isuse, cam vreo două sute şi ceva de data asta, mi se pare. Recepţie.

- Unitatea 20, aici baza. Mă auzi? Recepţie.

- Te aud perfect, bază. Recepţie.