— Ficaţii de porumbiţă, ficaţii de iepure, ficaţii de miel… la fel.
— Ce spun?
— Mâinile mele, Nimrod, sunt încă pătate de sângele lor.
De parcă acum ar fi descoperit-o, Messilim şi le-a şters de robă, fără a-şi înceta discursul:
— Prin intermediul viscerelor am stat de vorbă cu Utu77,
zeul soarelui, fiul lui Nanna, zeul lunii.
— Ştiu! Ce spun ficaţii?
— Practic, e vorba despre consultările diurne. Nu mai e nevoie să aşteptăm noaptea care vine. Pui întrebarea şi, hop, citeşti răspunsul în ficat.
Şi-a scărpinat ceafa şi s-a uitat lung la stăpânul lui, înainte de a spune:
— Regele va muri.
Nimrod s-a îngălbenit.
— Adică eu?
— Toţi ficaţii o adeveresc. Luna o prevesteşte. Tăbliţa o adevereşte.
În timpul scenei, Kubaba îşi ridicase ochii. Am întrebat-o din priviri: făcându-mi cu ochiul, mi-a confirmat veselă că ea recomandase scrierea acelei tăbliţe. O bucura faptul că
examinarea organului consolidase înşelătoria.
— Regele va muri mâine.
— Mâine? a murmurat Nimrod, sufocându-se.
— Am fost clar, a articulat Messilim care, măcar o dată, răspundea şi el la o întrebare.
Nimrod a aruncat de pe el o parte din armura care-l făcea să-i vină greu să respire. Asuda.
— Mâine…
— Mâine! Doar dacă nu…
Nimrod a fremătat.
— Vorbeşte!
Messilim, a cărui stare de confuzie îi cangrenase mintea, a strigat unui servitor:
— Ce ruşine să mă prezint cu mâinile murdare în faţa regelui meu! Repede, adu-mi apă.
Nimrod l-a apucat de gât:
— Numai dacă ce?
Messilim s-a strâmbat, tulburat.
— Îmi pare rău, ţi-e silă de mine, nu mă-ndoiesc, am uitat să
mă spăl şi să-mi schimb roba.
— Numai dacă ce?! a urlat Nimrod.
— Maiestate, numai dacă recurgi la o ceremonie de substituire. Este un ritual de exorcizare care funcţionează
perfect. Este de ajuns ca mâine dimineaţă să numeşti un suveran provizoriu. Vei fi înlocuit de un om oarecare, căruia îi vei trece însemnele puterii. Regele de o zi va ieşi în lumina soarelui, ca să se vadă foarte bine, şi va fi ucis. Astfel prevestirea se va împlini, regele va muri, iar astrele vor redeveni faste. Îţi vei lua înapoi însemnele şi vei urca la loc pe tron.
Nimrod şi-a revenit, uşurat. S-a uitat la cei de faţă, apoi, fără
ezitare, m-a arătat cu degetul:
— Vindecătorule, tu o să-mi iei locul mâine şi vei fi executat.
*
Am fost izolat.
Fundaţiile pavilionului ascundeau celule. Niciodată nu-mi vorbise vreun babilonian despre ele. La justiţie invizibilă, închisori invizibile. Oficina secretă permitea exercitarea arbitrariului de către tiran. Era vorba despre o succesiune de gropi legate printr-un coridor îngust, închis cu grilaje din bronz. Întunecoase, oarbe, lipsite de lumina zilei, alveolele fuseseră atât de puţin săpate, încât te constrângeau să stai cocoşat, împiedicându-te să te întinzi.
Aerul lipsea şi el. Mă sufocam de căldură. Celula mea prefigura un mormânt şi mă zbăteam în ea şi-n gândurile fără
