— Mă-ntreb de ce-am bătut eu pasul pe loc atâta vreme, înainte de a cuceri Kishul. Poate pentru că într-adevăr te iubesc… Acum, ce să mă fac cu tine?
— Ei, nu-ţi face griji, nu sunt decât o femeie muribundă, mai ales după călătoria asta oribilă.
— Muribundă? Păi muribundă eşti de ani de zile!
— Ca noi toţi, Nimrod. Faptul că vom muri e singura noastră certitudine.
Părăsind tonul văicăritor, cu glas ascuţit, cu furia-n ochi, l-a apostrofat pe tiran:
— Uită-te la mine, Nimrod. Nu sunt muribundă, ci moartă.
De ce? Mi-ai prins poporul şi-l ţii prizonier. Numai pentru el existam, pentru a-l face fericit, prosper. Furându-mi-l, m-ai lăsat fără raţiunea de a trăi.
— Ai pierdut, Kubaba.
— Aşa e, am pierdut, dar tu ai câştigat?
Întrebarea l-a zguduit pe tiran, ale cărui morgă şi răspunsuri prompte au fost secerate pe loc. Iritat, s-a îndepărtat pentru a interpela conducătorii evrei:
— Care dintre voi se numeşte Abraham?
Acesta a făcut scurt un pas înainte şi a afirmat cu timbrul lui greu ca de bronz, care impunea respect:
— Unde e Sara? Unde e soţia mea?
Nimrod s-a oprit în faţa lui şi l-a măsurat din cap până-n picioare. În pofida staturii lui înalte, a armurii, a înverşunării de a se înveşmânta în putere, părea şters pe lângă Abraham, osos, fin, concentrat, a cărui forţă emana din nobleţea trăsăturilor şi a sufletului. Maturitatea înţeleaptă sfida inconsistenţa. Ceea ce Nimrod a realizat, în ciuda vanităţii lui.
— Tu eşti căpetenia?
— Am fost. Unde mi-e soţia?
— Armata ta unde e?
— Nu am nici arme, nici armată. Unde mi-e soţia?
— Cum de te dai drept conducător, dacă nu ai armată?
— Noi, păstorii nomazi, nu avem nevoie de oraşe, de temple, de armată. Unde mi-e soţia?
— Un conducător care nu-i poate nici apăra, nici proteja pe ai lui?
— Am alte arme decât armele armatei: armonia, dreptatea, ruga. Unde mi-e soţia?
— Roagă-te mult. Cea pe care o numeşti soţia ta a intrat în proprietatea mea. O căutam de mult.
— Ea nu te căuta!
— Multe lucruri nu ştii, bietul de tine.
— Unde mi-e soţia?
Ridicând din umeri, Nimrod s-a urcat din nou pe estradă.
— N-am să mă supăr pe tine, Abraham. M-a implorat să te las în viaţă. La fel şi pe cele douăsprezece ajutoare ale tale.
Cinstit vorbind, soarta voastră îmi e indiferentă, aşa c-o să-i fac plăcerea asta şi-o să vă ţin în temniţă. În schimb, poporul vostru mă interesează, păstoriţe şi păstori zdraveni, sănătoşi, care vor fi sclavi numai buni pentru ridicarea Turnului. Cu toate astea, nu vă consideraţi la adăpost: dacă veţi face ceva ce nu o să-mi placă, uit de promisiune. Leii, tigrii şi crocodilii mei se dau în vânt după carne proaspătă.
Ajutoarele lui Abraham au plecat frunţile-n pământ. Acesta, stacojiu la faţă din cauza furiei pe care şi-o ţinea-n frâu, cu venele gâtului umflate, se abţinea să înfrunte tiranul.
Clipă în care Messilim s-a repezit în curte şi a alergat spre Nimrod.
— Majestate, o prevestire teribilă!
— Sunt ocupat.
— Astă-noapte a avut loc o eclipsă de lună. Ţi-am repetat de mii de ori: eclipsa de lună vesteşte catastrofe. Şi-atunci m-am scufundat în liste – doar avem atâtea tăbliţe, de acum! Din nefericire, între eclipsa de lună şi suveran există concordanţă.
Se prevede ca, după această eclipsă, după vântul de ieri şi norii
lânoşi, regele să moară! Exact aşa75!
Nimrod s-a crispat, înspăimântat. Messilim a luat povestea de la început. Nerăbdător, Nimrod l-a întrerupt pentru a obţine precizări, numai că astronomul o tot lua de la capăt. La fel ca fratele lui, nici nu asculta, nici nu răspundea la întrebări. Să fi fost asta din cauza nopţii de observaţie? Confuz în exprimare, repetitiv, Messilim mi se părea la fel de extenuat şi de ajuns la limita rezistenţei nervoase ca Gungunum.
— Când cerul şi-apoi tăbliţele anunţă un eveniment, a continuat el, procedez la verificări. Prin urmare, am recurs la divinitate, căreia i-am consacrat dimineaţa, Nimrod, întreaga dimineaţă. Din zori am înmulţit consultările oraculare. Am
examinat ficaţi, am scormonit prin măruntaie. Personal, prefer ficatul, care este mai precis decât măruntaiele. Ficatul este o oglindă a zeilor.76 Aşadar, cincisprezece victime sacrificate de dimineaţă… Şi, vai, toţi ficaţii spun acelaşi lucru!
— Care? a urlat Nimrod.
