"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » Houdini. Marea Evadare - Audrey Rose 3 Kerri Maniscalco ,,Online EBook free,,

Add to favorite Houdini. Marea Evadare - Audrey Rose 3 Kerri Maniscalco ,,Online EBook free,,

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

— Amândoi şi-au luat la revedere de la tine, a zis Thomas.

Vedeam că privea cu mare atenţie.

— Mefistofel îţi transmite scuze şi două bilete gratis la următorul lor spectacol. El şi Houdini mi-au spus că vom vrea neapărat să vedem noul lor număr, că va fi…

— Spectaculos?

Thomas a pufnit.

— Spre binele lor, sper să aibă dreptate. Trebuie să găsească o metodă de a distrage atenţia de la crimele săvârşite de ghicitorul trupei. Deşi, după cum îl ştiu pe Mefistofel, va găsi o cale. Bârfele scandaloase atrag pe toată lumea. Cu toţii suntem fascinaţi de macabru. Cred că de vină este sufletul nostru întunecat şi diform.

— Mă bucur că s-a terminat, am zis. Sper, sincer, că familiile afectate şi-au găsit pacea.

Un alt gând important îmi dădea târcoale, dar mintea mea era încă neclară.

— Liza!

M-am ridicat brusc şi am căzut la loc. Durerea mi-a zvâcnit prin trup, amintindu-mi de rana gravă pe care o suferisem.

— Unde este? Se simte bine? Te rog, te rog, spune-mi că este în viaţă! N-aş putea suporta…

Thomas mi-a aranjat pernele şi m-a culcat uşor la loc.

— Este teafără. Andreas a drogat-o şi a legat-o în lanţuri în camera lui. Dar verişoara ta se reface acum. Mult mai rapid decât tine.

Am răsuflat uşurată.

— Nu sunt îngrijorată din cauza mea.

— Dar eu sunt. Trebuie să ştii ceva… despre rana ta, a zis Thomas, foindu-se uşor pe scaun, cu privirea în pământ. Vei putea merge, deşi este posibil să şchioapeţi pentru tot restul vieţii. Nu putem şti cum se va vindeca.

Durerea arzătoare din picior s-a aprins iar. Să şchioapăt? Poate că unele fete ar fi fost distruse de o asemenea veste, dar eu nu eram una dintre ele. Nu îmi vedeam viitorul desfăşurându-se într-o sală de bal, ci într-un laborator. Şi cadavrelor nu le păsa de cât de graţios păşeam.

Trebuia să înveselesc atmosfera cumva, pentru propriul meu confort. Situaţia era mult prea sumbră şi, indiferent de cât de grav fusesem rănită, aveam nevoie de un lucru pozitiv de care să mă agăţ. Eram în viaţă. Toate celelalte detalii aveau să se rezolve mai târziu. Am zâmbit; gândurile îmi sunau precum cuvintele lui Mefistofel.

— Preţul dragostei nu este unul mic, am zis, tachinându-l pe prietenul meu. Însă merită.

Thomas s-a ridicat brusc, răpindu-mi căldura mâinilor lui. Am reanalizat gluma pe care o făcusem, întrebându-mă ce anume îl deranjase.

— Acum trebuie să te odihneşti, a zis el, evitându-mi privirea. Unchiul tău va veni în curând ca să stabiliţi detaliile legate de călătorie. Şi mai ştiu că şi Liza dă târcoale infirmeriei.

— Thomas, ce…

— Odihneşte-te, Wadsworth! Mă întorc în curând.

Mi-am strâns buzele. Nu credeam că propria voce putea să ascundă durerea care îmi cuprinsese inima. L-am privit pe Thomas strângându-şi pălăria şi paltonul şi ieşind grăbit din cameră, ca şi cum imaginea mea îl tulbura acum. Am încercat să nu mă las afectată, deşi câteva lacrimi s-au scurs dincolo de zidul pe care îl ridicasem. Se părea că Thomas Cresswell dispărea din viaţa mea, la fel ca trupa de circ.

O altă prezenţă m-a trezit din somn. M-am frecat la ochi, deşi nu m-am deranjat să mă ridic.

— Thomas?

— Nu, draga mea! Sunt celălalt bărbat din viaţa ta; acela mai chipeş. De vină este hemoragia pentru scăparea asta.

În ciuda durerii care mă chinuia, am zâmbit larg.

— Thomas a zis că ai plecat deja, cu Houdini.

— Da, păi, am ajuns pe la mijlocul docurilor şi m-am gândit că vei înnebuni de dorinţă.

Mefistofel mi-a cuprins cu grijă mâinile. Palmele lui erau aspre şi aveau bătături, semn că lucra adesea cu ele. Tânărul şi-a purtat degetul mare peste degetele mele. Gestul lui mă liniştea.

— Nu am vrut să îţi fie aşa de dor de mine, încât să nu te poţi recupera.

Am clătinat din cap.

— Fermecător, ca întotdeauna.

Am dat să mă aplec peste marginea patului şi am tresărit.

— Deschide, te rog, sertarul acela!

— Sper că nu este vreun şarpe înăuntru, dornic să îşi înfigă colţii în mine.

Mi-am dat ochii peste cap.

— Bine! Nu m-ar deranja să păstrez inelul tău. Rubinele valorează o sumă bunicică.

Nu îl mai văzusem niciodată pe Mefistofel mişcându-se aşa de repede, nici măcar când îşi făcea trucurile fistichii. A ridicat inelul. Avea ochii plini de lacrimi.

Are sens
Guest MARCUS
Imi place la nebunie, ceea ce ati facut, succese mai departe!!   heart_eyes 
  • 27 May 2023 13:44

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com