Pe mai mulţi oameni spiritualitatea îi înspăimântă. Omul se simte de mai multe ori nesigur şi speriat când intră în universul sau lumea spirituală. El intră într-o lume care nu este ca şi lumea sa fizică în care cunoaşte mai multe caracteristici materiale: solid, lichid, gazos sau alte stări fizice ale materiei. Spiritualitatea nu ţine din punct de vedere fizic de starea gazoasă a lucrurilor şi nu este nici similară cu aerul. Spiritualitatea este invizibilă dar ea poate fii repetată în lumea fizică prin anumite caracteristici. Omul spiritual sau înduhovnicit se poate vedea foarte bine că vieţuieşte sau trăieşte după un set diferit de legi şi de principii.

Procesul de spiritualizare sau de înduhovnicire este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii un proces activ şi nu unul pasiv. Din exterior lumea spirituală şi îngerii sunt fiinţe pasive fiindcă aparent nu sunt fiinţe materiale. Din interior lumea spirituală este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii un univers în sine cu mult mai amplu şi mai profund decât lumea fizică.

Prin urmare una dintre principalele trăsături ale cunoaşterii şi a contactului cu îngerii lui Dumnezeu este mai mult decât orice spiritualizarea. Unul dintre primele indicii care ne spune dacă un om este o fiinţă spirituală sau nu este faptul dacă el este o fiinţă spirituală sau nu.

Este o mare deosebire între oameni. Sunt oameni care sunt robi ai patimilor şi ai păcatelor şi se vede că ei nu urmează nici un fel de proces de îndumnezeire. Ei sunt dincolo de orice ceea ce am putea denumii oameni carnali sau trupeşti în termenii biblici. Dar există şi oameni care urmează calea virtuţilor. Ei sunt oameni duhovniceşti şi urmează regulile lumii spirituale. Prin urmare ştim că spiritualitatea este o trăsătură comună a oamenilor credincioşi care cred în Dumnezeu. Omul credincios este şi un om spiritual care după cum am arătat în capitolul precedent este un om ascetic. Spiritualitatea ne înrudeşte cu îngerii lui Dumnezeu. Există am putea spune o dualitate dintre angelologie şi spiritualitate. În acest rânduri vom accentua mai mult această analogie. Omul spiritual nu este un om angelologic fiindcă angelologia ţine mai mult de spiritualitatea îngerilor. Spiritualitatea este comună la trei ierarhii fiinţiale: Dumnezeu, îngerii şi omul. Evident Dumnezeu este sursă a oricărei spiritualităţi.

Zoroastrianismul a avut o spiritualitate şi o angelologie dualistă. Îngerii au fost creaţi de Dumnezeu de la început unii buni şi alţii răi după zoroastrianism. Prin urmare a existat o spiritualitate zoroastriană. Acest gen de spiritualitate a fost una eronată.

Dumnezeu a creat pe toţi îngerii săi buni dar unii îngeri din nefericire s-au întors spre răutate şi au devenit diavoli. Există astfel o spiritualitate şi o angelologie dualistă. Acest gen de spiritualitate este mai mult decât orice una de timp predestinaţionist care susţine că

îngerii şi diavolii sunt mai mult decât orice predestinaţi spre bine sau rău. 131 Zoroastrianismul 131 Există o categorie de spiritualităţi zoroastriene care face parte din genul spiritual al orientului mijlociu dintre care putem amintii pe cananiţi, pe hitiţi, pe babilonieni, asirieni, fenicieni sau pe mesopotamieni. Aceste popoare au lăsat în urma lor un gen de spiritualitate care s-a caracterizat cel mai prin trăsături contemplative.

99

are prin urmare o spiritualitate de ordin predestinaţionist. Dumnezeu a creat totul bun atât în lumea văzută cât şi în lumea nevăzută. Ţinem să avertizăm cititorul în acest sens de dificultatea de a scrie o lucrare de acest gen care poate fii acuzată sau învinuită de erezie sau de sincretism. Diviziunile religioase de pe planetă au dus de mai multe ori la apariţia unor mişcări religioase cu convingeri fundamentaliste: ar fii destul să amintim alquida, hezbolah sau hamas ca să enumerăm numai câteva mişcări radicale sau fundamentaliste. Acest gen de mişcări au determinat autorul să aibă o viziune şi o abordare pozitivă asupra religiilor şi a mişcărilor religioase. La începutul secolului al XXI-lea mai mulţi dintre semenii noştri se folosesc de pretextul religiei pentru a îşi ascunde dorinţa de ucidere şi violenţă. Astfel s-a născut ceea ce am putea denumii terorismul religios. Acest gen de abordare a religiei este unul negativ.132 A motiva acte teroriste sau criminale ori de violenţă în numele lui Dumnezeu este o scuză ieftină pe care foarte mulţi o folosesc.

Armele spiritualităţii sunt rugăciunea, postul, îndelunga răbdare pentru întoarcerea semenilor, blândeţea în faţa celor violenţi. A nu răspunde răului cu răul este una dintre trăsăturile omului spiritual. Umanitatea de la începutul secolului al XXI-lea a cunoscut o nouă

formă a terorismului: este vorba de terorismul religios. Acest gen de terorism îşi motivează în mod fals actele de violenţă, ură şi discordie prin motivaţii de ordin religios. Teorismul religios este o formă demonică de manifestare a omului. Este greu de crezut acest lucru dar el este adevărat. Omul a fost dincolo de orice tentat de urma demonilor care au calea lor seductivă

de a îl duce pe om în eroare. Ceea ce putem vedea este că religiile au mai multe elemente în comun în timp ce unele diferă de altele.133 Dorinţa noastră este de a avea o viziune unificatoare asupra religiilor. Religiile sunt dincolo de orice metode a unii umanitatea şi nu de o dezbina. În religie omul este chemat să se întâlnească cu Dumnezeu şi cu semenii Săi.

Calea religiei autentice este calea spiritualităţii. Vom vedea că mai mulţi lideri religioşi au eşuat în a avea o religie adevărată. Acest lucru trebuie să ne cheme la o comuniune cu Dumnezeu. La fel de bine la mai mulţi oameni religioşi le-a fost ruşine să recunoască că au fondat religii false. În orice religie adevărată trebuie să ne asumăm posibilitatea că am putea greşii. Aceasta fiindcă Dumnezeu singur este perfect în timp ce omul este doar o imagine sau chip al lui Dumnezeu. Omul poate greşii, Dumnezeu însă nu poate greşii. La vremea când scriu aceste rânduri umanitatea a cunoscut de mai multe vreme gustul amar al diviziunilor religioase. Eforturile noastre trebuie să le concentrăm în spre a aduce unitate şi comuniune prin intermediul religiei şi a credinţei în Dumnezeu. Cei care nu pot realiza acest lucru nu sunt chemaţi la a duce o viaţă religioasă sau a fii lideri religioşi. Pentru mai mulţi religia este din acest punct de vedere o pierdere de timp sau mai mult o risipă a puterilor spirituale, intelectuale şi sufleteşti ale omului.

Dumnezeu a lăsat omului libertate religioasă dar nu oricine şi oricum poate fonda o religie sau religii. Libertatea religioasă pe care o avem de la Dumnezeu a fost de mai multe ori interpretată eronat şi greşit. Dreptul la religie este un drept fundamental al omului dar sunt foarte mulţi care abuzează de acest drept şi îl răstălmăcesc în sens eronat sau pervertit.

Libertatea de a alege religia a dus după cum am spus la războiul religios şi în zilele noastre la Diferenţa de spiritualitate dintre orient şi occident este una de ordin temperamental: orientul este contemplativ în timp ce occidentul este activ. A se vedea Spiritualitatea orientului apropiat: zoroastriană, asirobabiloniană şi hitită. (National Book Network, 1990).

132 A se vedea în acest sens Jerssica Stern, Terror in the name of God: why religious militants kill (HarperCollins, 2003).

133 Există o formă europeană a zoroastiranismului. A se vedea Gillian Towler Mehta, Zoroastrianismul European şi aitutudiena faţă de puritatea legilor (Florida, 2011).

100

terorismul religios mai mulţi au găsită de cuviinţă să ucidă în numele lui Dumnezeu. Acest gen de situaţii sunt în mod deliberat eronate şi greşite. Deşi vedem că semenii noştri nu cred ca noi trebuie să avem iubire şi înţelegere faţă de ei, noi trebuie să o facem, astfel nu ne-am deosebii de ei.

Evident mai există şi o manipulare de ordin religios şi spiritual. Cum am mai spus, crezul Vechiului Testament a fost că cei care nu se închinau la Dumnezeu după cum a fost descris de sfinţii şi proorocii Vechiului Testament se închina şi de dădeau pe sine diavolilor şi demonilor. Religia ne face conştienţi de dualitatea lumii spirituale şi nu de dualismul ei. Omul religios este prin urmare un om spiritual.134 Spiritualitatea angelologică v-a fii de interes în rândurile care vor urma. Spiritualitatea lui Dumnezeu este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii cea mai înaltă formă de experienţă sau de experimentare a lui Dumnezeu.

Dumnezeu este prin urmare sursă şi adevăr al spiritualităţii creştin ortodoxe. Angelologia are o formă de manifestare în spiritualitate în special prin cultul îngerilor. Cultul îngerilor este mai mult decât orice un fel de manifestare a iubirii şi a prietenei dintre noi şi îngeri. Noi trebuie să

luăm în serios mai mult decât orice cultul îngerilor. Dumnezeu a permis ca noi să îi iubim pe îngeri. Această iubire este mai mult decât orice una cultică.

Cultul îngerilor este prezent chiar dacă deformat şi desfigurat la mai multe religii şi la mai multe mişcări religioase. La începutul secolului al XXI-lea ar trebui să avem o viziune unitare asupra cultului îngerilor în diferitele mişcări religioase de pe glob fiindcă cu toţii avem aceleaşi aspiraţii din punct de vedere religios dar le exprimăm şi le experimentăm diferit.

Lumea religioasă putem vedea este divizată şi facturată în mai multe culte şi în mai multe secte. Aceste secte cum sunt cele ale mormonilor, ale martorilor lui Iehova, bahaiului sau ale penticostalilor sunt mişcări religioase eşuate. Mai toţi aderenţi acestor culte ştiu acest lucru dar ei persistă în greşeala şi ignoranţa lor. Lumea de azi are un interes major în îngerii lui Dumnezeu dar din nefericire nu este dispusă să îşi asume exigenţele unei relaţii de lungă

durată cu îngerii lui Dumnezeu. Sunt mai multe lucruri pe care vom ajunge să le cunoaştem deplin despre îngeri numai în lumea care v-a să fie. Ştim că îngerii nu sunt extratereştii ci sunt invizibili. Cât este de ciudat, în lumea fizică există lucruri invizibile. Aerul pe care îl respirăm este şi el invizibil. Este din acest punct de vedere cât se poate de remarcabil să

ştim că chiar în lumea noastră mai există o lume care funcţionează în paralel cu noi. Dacă

aerul este invizibil deşi îl respirăm cu siguranţă am putea crede că pot exista fiinţe invizibile.

La fel de bine Dumnezeu este invizibil. Unii au susţinut că îngerii nu sunt realităţi ci sunt mai mult decât orice fantome. Spiritualitatea îngerilor este una dintre primele trăsături ale existenţei lor.

Pe cum omul se spiritualizează pe atât mai mult el se angelizează şi pe cum omul se afundă tot mai mult în ignoranţă şi păcate el se demonizează. Pare ciudat că lumea noastră

este o punte sau un pod peste două lumi. În această imagine mai mare, omul este o fiinţă

intermediară care are posibilitatea de a alege. El poate opta între îngeri şi diavol. Opţiunea este definitivă şi irevocabilă. Prin urmare, trebuie să fim de partea lui Dumnezeu şi a îngerilor Săi aceasta nu fiindcă acest lucru ne poate mântui şi duce în rai ci fiindcă aşa este corect din punct de vedere moral şi spiritual. Aceste rânduri pe care le scriem din iubire faţă de lume şi de umanitate pot fii considerate ca fiind exagerate şi radicale. Alegerea noastră a urma lui Dumnezeu aduce cu sine mai multe ierarhii de cunoştinţe spirituale şi angelologice. Sfinţii dintre care pe unii i-am enumerat în cartea noastră pot ajunge la o comuniune deplină cu Dumnezeu şi îngerii încă din această viaţă. Istoria Bisericii a cunoscut mai multe exemple.

134 Există o pseduo-spiritualitate şi o pseudo-cunoaştere diavolească care se manifestă în lumea religioasă.

101

Este cât se poate de clar că există o lume nevăzută a îngerilor care ne priveşte şi de modelează cursul istoriei şi al umanităţii. Ştim din Biblie că îngerii lui Dumnezeu au fost prezenţi în momentele decisive ale vieţii Domnului Iisus Hristos. Acest lucru s-a făcut pentru noi şi pentru mântuirea noastră. Îngerii au venit în întâmpinarea noastră şi continuă să o facă

însă nu prin metode şi situaţii pe care le-am găsii noi potrivite ci în funcţie de cunoaşterea şi înţelepciunea lor.

Nu este o noutate că Dumnezeu este o fiinţă a paradoxurilor şi a contrastelor din punct de vedere uman. În Vechiul Testament Dumnezeu l-a ales pe Moise un fiu de sclav să îi scoată pe evrei din robia egipteană. Tot Dumnezeu l-a ales pe David care fusese iniţial păstor să conducă poporul evreu. Domnul Iisus Hristos a ales pescari simpli pentru a face din ei apostoli şi mai apoi să schimbe lumea şi să o mântuiască. Am mai putea continua cu multe alte exemple care arată că judecările lui Dumnezeu şi a îngerilor Săi nu sunt identice cu ale noastre. Faptul că spiritualitatea angelologică este duală a fost arătat din vechime. O vom exemplifica printr-o întâmplare din literatura aghiografică ortodoxă:

Odată Avva Moise a fost foarte luptat spre curvie. Şi ne mai putând să şadă în chilie, s-a dus şi a vestit lui Avva Isidor. Şi l-a rugat pe el bătrânul ca să se întoarcă în chilia sa, dar nu a primit, zicând:

-Nu pot, Avvo. Şi luandu-l cu sine, l-a suit pe casa şi i-a zis:

-Ia aminte la apus. Şi luând aminte, a văzut mulţime nenumărata de diavoli tulburându-se şi gâlcevindu-se ca să bată război. Zis-a lui iarăşi, Avva Isidor: Căuta şi spre răsărit si ia aminte. Şi a căutat şi a văzut mulţime nenumărat de Sfinţi Îngeri slăviţi.

Şi

a

zis

Avva

Isidor:

- Iată, aceştia sunt cei trimişi spre ajutor sfinţilor, de la Domnul, iar cei de la apus, sunt cei ce bat război cu noi. Deci mai mulţi sunt cei cu noi. Şi aşa mulţumind lui Dumnezeu, Avva Moise a luat îndrăzneala şi s-a întors in chilia sa.135

După cum am spus şi în capitolul despre dualism, antagonia dintre îngeri şi diavoli nu este dualism religios. Este adevărat că lumea spirituală este o lume duală. După cum am văzut şi în întâmplarea de mai sus, îngerii şi diavolii sunt două tabere distincte. Acest lucru nu se datorează omul. Omul este prins la mijlocul dintre aceste două tabere. Încleştarea dintre cele două tabere este mare dar ştim că de partea îngerilor este şi Dumnezeu.

Zoroastrinismul care a fost pe parcursul timpului o religie ce a inspirat mai mulţi oameni şi personalităţi136 a fost mai mult decât orice şi o încercare de a crea o spiritualitate ortodoxă. Această încercare a eşuat. Din ea putem învăţa să nu mai repetăm trecutul.

135 A se vedea Patericul egiptean la Ava Moise. Este adevărat că acest gen de literatură aghiografică ortodoxă

este extrem de nefamiliar şi neractuală pentru secolul al XXI-lea în care omul vrea să îi vadă pe îngerii lui Dumnezeu sub forma personajelor şi a superoilor din marile producţii cinema. Trebuie să ne aşteptăm ca să

primim cunoaşterea îngerilor lui Dumnezeu în funcţie de cum ne este ea descoperită. O comercializare ieftină a îngerilor lui Dumnezeu după cum este scontată de unele mentalităţi contemporane este mai mult decât orice un fel de risc de a blasfemia pe Dumnezeu. Insultând sau minimalizând rolul îngerilor nu facem decât să Îl blasfemiem pe Dumnezeu care este creator al lor.