Vom arăta aici că mai mult decât orice ceea ce am putea denumii războiul sacru este la musulmani o doctrină care a fost folosită pentru a crea imperiul otoman. Otomanii s-au folosit de concepţia religioasă a războiului sacru pentru a cucerii imperiul bizantin.145

Dar probabil dincolo de toate metehnele islamului [poligamie, război, fundamentalism şi mai recent terorism] putem vedea pozitiv în islam că islamul ne aduce aminte de credinţa în Dumnezeu şi în îngeri. Ca atare când vorbim de islam vom face diferenţa dintre omul credinţei şi omul necredincios. Mohamed în ciuda tuturor patimilor şi a păcatelor sale a fost un om credincios. Nu s-a dezis de Dumnezeu şi a trecut la ateism. Faptul că Mohamed nu a trecut la ateism este unul dintre motivele care m-au făcut să îl includ în această carte. Când vorbim de Mohamed trebuie să avem în vedere imperfecţiunile şi limitele naturii umane.

Iniţial Mohamed a militat pentru o unificare numai a orientului mijlociu. Ulterior turcii otomani care au trecut la islam au declanşat mai multe războaie de cucerire. Ei au ajuns ]n Europa 145 După cum am spus, pentru o lectură extensivă de familiarizare cu islamul în general se citeşte Coranul. Dar sunt şi alte scrieri fundamentale ale islamului dintre care în primul rând amintim Geoffrey Parrider, Iisus Hristos în Coran (Oneworld pulications, 2013).

110

p\n[ la Vine, Austria. În urma acestor războaie s-a format imperiul otoman care este la ora actuală model al tuturor republicilor islamice: Iran, Afganistan, Pakistan sau Arabia. Islamul este o temă centrală a ţărilor arabice şi prin urmare nu puteam să îl trecem cu vederea.146

Credinţa este un sentiment obişnuit sau comun al omului. Omul crede în ceea ce v-a să

se întâmple în viitor. Oricum este o diferenţă dintre credinţă şi nădejde. În timp ce credinţa este dincolo de orice ceea ce am putea denumii un sentiment al încrederii, în sensul că un părinte poate avea încredere în copii sau rude problema se modifică atunci când o raportăm la Dumnezeu. Credinţa în Dumnezeu defineşte distincţia dintre un om credincios şi un ateu.

În timp ce omul credincios crede în Dumnezeu, adică Îl recunoaşte pe Dumnezeu ca fiind existent, ateul neagă acest lucru. Credinţa aduce cu sine nu numai problema lui Dumnezeu ci şi a îngerilor. Musulmanii cred în Dumnezeu dar credinţa lor este strâmbă. Îngerii lui Dumnezeu prin urmare nu sunt percepuţi ca şi într-un laborator de fizică sau chimie ci ei sunt percepuţi prin credinţă. Aceasta implică cu sine şi o anumită metodă deductivă. În primul rând au existat persoane sfinte din trecut care au atestat existenţa îngerilor şi faptul că ei nu sunt simplul produs al unei imaginaţii umane bolnave: Sfânta Maria l-a văzut pe Ahanghelul Gavriil, Tobie l-a văzut pe arhanghelul Rafail, sfântul Iuda spune că l-a văzut cu ochii săi pe Arhanghelul Mihail într-o dispută sau luptă cu diavolul referitor la trupul lui Moise după ce acesta murise sau în cele din urmă am putea amintii că Sfântul Ioan Teologul vorbeşte în Apocalipsa sa de 7 arhangheli care permanent stau în faţa tronului lui Dumnezeu din ceruri.

Aceste atestări au fost nu numai empirice ci şi istorice. Aceste persoane au dat mărturie despre existenţa îngerilor. Este cât se poate de posibil să fie mult mai multe lucruri care nu le ştim despre existenţa şi viaţa îngerilor. După cum credem în Dumnezeu la fel de bine trebuie să credem în îngerii Săi. Vom vorbii prin urmare mai multe despre credinţa în îngeri. Trebuie să ştim însă că credinţa în îngerii lui Dumnezeu este genetic de două genuri: 1. una obişnuită

a oamenilor simpli care prin credinţă afirmă existenţa lui Dumnezeu şi a îngerilor şi 2.

credinţa sfinţilor care poate lucra după caz minuni. În timp ce oamenii simpli au o credinţă

mică, sfinţii au o credinţă mare. Prin urmare credinţa are două nivele: primul nivel de credinţă înseamnă o recunoaşte că Dumnezeu există şi a accepta pe Dumnezeu aşa cum este fără distorsionăm adevărurile de credinţă şi al doilea nivel este credinţa sfinţilor care este o calitate extrem de rară şi prin care aceştia pot face minuni: vindecări, preştiinţă sau cunoaşterea viitorului, aducerea ploii atunci când este secetă sau oprirea ploii când sunt inundaţii şi mai multe altele. S-a putut vedea că sfinţii prin credinţă pot controla elementele naturii.147

146 Osama bin Laden temutul terorist al anilor 2000 a fost musulman. La fel de bine mişcarea fondată de el Alquaida a fost dincolo de orice o mişcare fundamentalistă islamică. Ţinem că precizăm că nu toţi musulmanii sunt susţinători ai Alquida. La fel de bine Osama bin Laden a fost doar o diviziune în cadrul religiei islamice. Mai recent s-a scris şi un bestseller despre Osama bin Laden Jean Sasson, Omar bin Laden, Najwa bin Laden, Viaţa alături de din Laden. Soţia şi fiul lui Osama dezvăşuie lumea lui secretă (Editura Niculescu, 2010). Pentru secolul al XXI-lea Osama bin Laden a devenit o importantă figură a islamului. Ceea ce a făcut el a fost numai punerea în practică a doctrinei islamice a războiului sacru în numele lui Alah şi a lui Mahomed. Această doctrină

susţine că cei care nu recunosc pe Alah după cum este portretizat în Coran trebuie pedepsiţi cu moartea sau tercuţi prin ascuţişul sabiei. Adevărul este că nu toţi musulmanii împărtăşesc aceste convingeri. Latura mistică a islamului care se numeşte în arabă sufi, se îndreaptă încept în spre creştinsim.

147 O formă marcantă în ortodoxie este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii moaştele. Mai mulţi sfinţi au fost necunoscuţi în timpul vieţii cum a fost Siluan Atonitul şi lumea a aflat de sfinţenia lor numai după

moarte.

111

Prin urmare ştim că dincolo de orice credinţa are forme de manifestare şi nu este numai o himeră sau imaginaţie. Pe cale deductivă sau naturală omul poate ajunge la concluzia că există Dumnezeu fiindcă lumea şi universul sunt produsul unei voinţe superioare sau a unei fiinţe supranaturale. Voinţa supranaturală a lui Dumnezeu este sursă a existenţei.

Prin urmare, dacă omul ajunge la concluzia unei fiinţe supranaturale, el ajunge la cunoaşterea că această Fiinţă nu locuieşte în lumea noastră ci într-un alt univers sau dimensiune. Aici avem ceea ce religia a numit raiul sau paradisul. Dumnezeu nu locuieşte în lumea materială cu omul ci în rai sau în paradis. Îngeri nu pot fii afirmaţi că există pe cale deductivă ci ei pot fii afirmaţi că există numai prin credinţă, adică prin ceea ce ne-a descoperit Dumnezeu. Dumnezeu nu ne-a descoperit că există extratereştrii.148

Faptul că mai multe religii diferite vorbesc despre existenţa îngerilor nu este o simplă

coincidenţă. În această carte am oferit o cercetare sau investigaţie generică a acestui fapt.

Credinţa în îngeri este foarte adevărat că mai puţini o au. Prin urmare, pentru unii care cred numai în ceea ce văd este greu de acceptat că paralel cu lumea noastră mai există o altă

lume în care după cum arătam mai sus există antagonia dintre îngeri şi diavoli. Un prim indiciu că mai există o lume nevăzută paralelă cu a noastră poate fii faptul că deşi ştim că

există Dumnezeu el este nevăzut. Dacă Dumnezeu este nevăzut putem vorbii de probabilitatea unui lumi nevăzute. Savanţii şi astronomii de azi ne spun că acest lucru poate fi adevărat şi că cel mai probabil este o altă civilizaţie extraterestră mai avansată care probabil a ajuns la un grad de dezvoltare ştiinţifică mai mare şi prin urmare ei au ajuns la a deţine darul invizibilităţii. O întâmplare despre un anumit gen de intervenţie angelică, a fost relatată de o mamă a doi copii din California care mărturisea că prin anul 1979 era în maşină

pe stradă cu cei doi copii ai săi. Totul părea în regulă când a avut un accident de maşină. O

dubă mai mare s-a tamponat în ea. Femeia a auzit imediat după momentul impactului ca şi un foşnet de aripi. Apoi a văzut că duba a trecut de cealaltă parte a maşinii sale fără ca ea să

păţească ceva grav. În mod normal duba a intrat frontal în ea. Ea ar fii trebuit să moară dacă

nu ar fii auzit acel foşnet de aripi. Mai apoi a înţeles că un înger a protejat-o şi astfel nu i s-a întâmplat nimic grav.

Deşi ştim că există îngeri le putem vedea de cele mai multe ori discreţia sau mai mult decât orice faptul că îngerii sunt foarte rari văzuţi. Prin urmare, mai multe religii au fost în căutarea îngerilor lui Dumnezeu. Îngerii au fost căutaţi dar paradoxal ei au fost deja puşi spre protecţia noastră. Faptul că omul se află la intersecţia a două sfere de influenţă este cel mai mult atestat de faptul că omul este ispitit. Dacă un om i-a hotărârea de a duce o viaţă

virtuoasă fără de păcat v-a putea vedea că acest lucru este imposibil şi în cele din urmă v-a trebui să se mulţumească numai cu o nepăcătoşenie parţială. Aceasta fiindcă odată ce omul vrea să fie virtuos şi bun el v-a începe să fie ispitit. Ispitele sunt de mai multe forme invizibile dar ele sunt prezente. Din acest punct de vedere omeneşte sfinţenie totală nu există. Chiar şi îngerii din ceruri unii s-au întors la răutate. Există ca şi sfinţenie totală numai Dumnezeu.

Sfinţenia îngerilor a fost fără doar şi poate un lucru câştigat foarte greu şi cu mare preţ.

O altă poveste care atestă prezenţa unui înger a avut loc într-un spital. O femeie, mamă a mai multor copii s-a îmbolnăvit. Doctorii nu îi mai dădeau nici o speranţă de viaţă. Femeia se pregătea de moarte privind tavanul din salonul de spital. La un moment dat s-a arătat un bărbat tânăr care avem înfăţişarea un pic mai orientală. Acest bărbat tânăr a întrebat-o pe femei dacă se poate ruga pentru ea câteva momente. Femeia i-a spus mirată că da. Acest 148 Mai recent avem de a face cu un nou gen de literatură. Există o literatură SF care îi are ca şi protagonişti pe îngeri cum ar fii cartea Maximum ride angels.

112

bărbat tânăr a îngenunchiat şi s-a rugat lui Dumnezeu câteva momente pentru femeia muribundă. Apoi s-a ridicat i-a zâmbit cu blândeţe şi i-a spus că se v-a face bine. Femeia ar fii voit să îi ştie numele, dar mai înainte de a îl întreba tânărul dispăruse. În acea noapte femeia care suferise mai multe intervenţii chirurgicale s-a vindecat miraculos spre mirarea medicilor care îi prevăzuseră moartea. Femeia a concluzionat că acel străin nu putea fii altceva decât un înger trimis din cer pentru a o vindeca. Îngerii din ceruri sunt mai mult decât orice ceea ce am putea denumii cei în care trebuie să credem în momente de încercare şi ispită.

Puterile diavoleşti sunt mai mult decât orice ceea ce am putea denumii cele care ne ispitesc şi ne fac să ne pierdem credinţa în Dumnezeu. Sfinţii părinţi spun că cel rău ne poate trage în spre rele dar noi nu trebuie să ne pierdem credinţa. Lucrările diavolilor sunt multiple şi ele au ca şi scop ca să îl ducă pe om în fundul iadului. Deşi plăcerea este cea cu care momesc diavolii pe oameni, în spatele plăcerii trecătoare oferită de diferite patimi [mâncare peste măsură, băutură, plăceri sexuale sau bani peste măsură] diavolul a urmat un alt curs.

Cel care este prins de momeala plăcerilor oferite de patimi şi păcat nu le v-a mai găsii în lumea de apoi. Acest om v-a trece în cele din urmă în iad şi la chinurile veşnice. Diavolii nu au lucrat niciodată pe faţă. Întotdeauna ei se folosesc de viclenie. La fel de bine lucrarea diavolilor este de a distorsiona căile binelui. Acest lucru ei îl fac pentru că ştiu că nu pot în alt fel să câştige mai multe suflete la împărăţia lor.

Credinţa fermă în Dumnezeu ne poate face să trecem de mai multe ori peste momelile ispitelor şi ale păcatelor. De mai multe ori cădem în păcate dar cu credinţă ne ridicăm şi ne continuăm drumul nostru spre Dumnezeu. Sunt foarte mulţi cei care cred că calea plăcerilor pe care o găsesc liberă de multe ori în această lume v-a continua şi în viaţa de apoi. Acest lucru nu este adevărat. Plăcerile raiului nu sunt de natură hedonistă cum cred unii ci ele sunt mai mult decât orice de natură spirituală. O percepţie a plăcerilor raiului o putem avea prin credinţă şi prin faptul de a fii statornici în drumul nostru spre Dumnezeu. Viaţa omului este un lung drum spre Dumnezeu. Acest drum este de mai multe ori presărat cu obstacole şi greutăţi. Mulţi îşi pierd cumpătul şi se întorc înapoi. În drumul spre Dumnezeu în mod sigur ne însoţesc sfinţii îngeri.149

Prin urmare, ceea ce avem nevoie să facem este mai mult decât orice să avem credinţă

în sfinţii îngeri şi în capacitatea lor de a ne ajuta în dificilul proces al mântuirii. Cu ajutorul lui Dumnezeu putem birui toate cursele celui rău şi ne putem mântui. Acest lucru este cel mai important. Ştim şi putem vedea că în lumea noastră există o prezenţă a răului. Această

prezenţă a creat moarte, ură, dezbinări, ceartă, neînţelegeri şi tot felul de orori sau teroare.

Prin sine omul este bun dar el se poate întoarce la rău. Sfinţii părinţi ne spun că în această

viaţă până în momentul morţii omul are posibilitatea de a se pocăi şi întoarce la Dumnezeu.

Astfel prin spovedanie păcatele omului se pot ierta şi omul poate ajunge din nou la starea de comuniune cu Dumnezeu.

Calea păcatului este una senzuală şi hedonistă. Păcatul nu convinge ci mai mult decât orice el seduce. Păcatul şi patimile sunt în sine iraţionale şi se bazează pe o distorsionare a binelui şi a virtuţii. Fiecare dintre noi putem resimţii în noi înşine antagonia dintre bine şi rău.

Deşi vedem că vrem să facem binele, după cum spunea sfântul apostol Pavel de mai multe ori simţim o altă putere seductivă care ne atrage în spre săvârşirea răului. Ce putem face în aceste situaţii? În primul rând ne putem ruga sfinţilor îngeri pentru ajutor. Biserica a rânduit mai multe rugăciuni pe care le putem face sfinţilor îngeri. Putem citii acatistul sfinţilor 149 Metafora drumului spre Dumnezeu poate fii exprimată şi prin Odisea lui Homer. Lui Odiseu din Odisea lui Homer i-au luat mai bine de 18 ani să se întoarcă acasă pe insula sa Itaca.

113

arhangheli Miahil şi Gavriil, acatistul sfântului arhanghel Rafail, putem citii acatistul îngerului păzitor sau canonul de rugăciune către toate puterile cereşti. Trebuie să ştim că rugăciunile pe care le facem la sfinţii îngeri nu primesc răspuns instantaneu. Din mărturia mai multor părinţi îmbunătăţiţi, cel rău ne războieşte fie prin beţie, fie prin lăcomia pântecului sau fie prin desfrânare. Dacă atunci când suntem ispitiţi ne punem la rugăciune cu timpul rezultatele nu vor înceta să apară. Patimile îl fac pe om să creadă că ele sunt sensul vieţii. Beţivul ajunge să creadă că nimic nu este mai presus pe lume decât băutura şi alcoolul. Desfrânatul îndumnezeieşte plăcerea trupească şi lacomul îndumnezeieşte puterea de a mânca. Toate aceste lucruri au fost lăsate de Dumnezeu. Prin lucrarea celui rău, sensul însă se distorsionează şi ceea ce era un mijloc de existenţă devine un scop în sine.

Principiul plăcerii este un principiu comun al mai multor păcate. În spatele acestor plăceri însă se ascund flăcările iadului care vor să ne ţină legaţi în ele veşnic. Lupta cu patimile şi păcatele este cruntă şi crudă dar nu este imposibilă. Cazul a mai multor sfinţi ar trebui să ne de-a curaj şi să ne facă să continuăm pe drumul ales de Dumnezeu. Atunci când lucrurile par imposibile şi parcă nu mai există nici o altă scăpare decât a păcătui şi a da curs patimilor, se cuvine să ştim că avem de a face cu lucrarea celui rău. Dumnezeu şi îngeri sunt de partea noastră prin urmare numai dacă avem credinţă. Dumnezeu şi îngerii sunt nevăzuţi dar aceasta nu înseamnă că ei nu există. Alte prezenţe îngereşti au fost văzute în jurul sfintei Ecaterina. Se spune că ea a fost martirizată pe vremea imperiului italian sau roman pe numele său de Maximian. După moartea ei câţiva oameni mai credincioşi au văzut că în jurul moaştelor sfintei s-au făcut văzuţi îngeri care i-au dus sufletul la ceruri. În secolul al IX-lea un al călugăr a văzut într-o descoperire că sfinţii îngeri au luat moaştele sfintei Ecaterina şi au dus-o undeva pe muntele Sinai. Aceasta a fost mai mult un fel de viziune. Sfânta Ecaterina fost o femeie extrem de credincioasă. Atât de multă credinţă a avut că chiar şi viaţa ei şi-a dat-o lui Dumnezeu. Sfânta Ecaterina din Sinai este o sfântă uitată a zilelor noastre. Ea sigur poate mijlocii la noi pentru Dumnezeu şi pentru iertarea păcatelor noastre. Un alt înger a fost văzut însă în timpul vieţii sfintei Ecaterina. Mai înainte de a fii decapitată fiindcă nu s-a închinat zeilor, sfânta Ecaterina a fost dusă în faţa unor torţionari. Viaţa sfintei ne spune că

din cer s-a pogorât un înger care a lovit instrumentele de tortură şi ele s-au rupt toate. Astfel sfânta nu a fost torturată ci doar decapitată.

Vedem că sfinţii îngeri au fost prezenţi mai mult decât orice în vieţile sfinţilor. Este destul de important să remarcăm acest lucru. Mai mult decât orice este important să ştim că