Acest lucru a dus la unii la concluzia că Dumnezeu este pierdut pentru totdeauna şi omul nu mai trebuie să îl caute. La începuturile umanităţii Dumnezeu a promis omului un mântuitor care să îl elibereze pe om din starea lui de cădere şi de iad. Au durat mai multe secole până
ce acest Mânuitor s-a întrupat. El avea să fie cunoscut în persoana Domnului Iisus Hristos, un modest şi smerit tâmplar din Nazareth. Zoroaster a trăit înainte de Hristos şi în mod sigur ştia de promisiunea lui Dumnezeu a unui mântuitor. Acest mântuitor nu s-a arătat în vremurile lui. Probabil că Zoroaster a simţit enorm de multă suferinţă. Acesta a fost unul dintre motivele care l-au obligat pe Zoroaster să întemeieze o nouă religie. Ea avea să se numească
zoroastrinism după numele său. Zoroastrianismul a fost o religie majoră a lumii antice şi ea mai continuă să existe şi în zilele noastre.130
Dincolo de dualismul său, zoroastrianismul este o religie spirituală şi ca atare în acest capitol vom insista mai mult asupra spiritualităţii sau caracterului pnevmatic al îngerilor.
Îngerii sunt fiinţe spirituale şi nu sunt materiale. Cea mai mare asemănare cu îngerii în lumea noastră o au oamenii mai ales prin sufletul lor. Orice om are un suflet dar acesta este o entitate invizibilă, ce nu poate fii percepută cu ochii omeneşti. Prin sufletul său omul se aseamănă îngerilor. Deşi îngerii nu au o parte trupească fiind exclusiv spirite au calităţi care depăşesc caracteristicile lumii materiale. De la îngeri putem învăţa că lumea spirituală este superioară faţă de lumea materială. Raportat la lumea materială îngerii sunt fiinţe superioare. Aceasta nu înseamnă că lumea materială şi materia în sine este rea ci mai mult decât orice că universul şi existenţa în sine a fost creată ierarhic. Există o ierarhie care a fost intenţionată de Dumnezeu de la începuturi. Această ierarhie a fost mai greu de desluşit dar putem vedea că ea există. Dumnezeu a pus în lumea îngerilor şi a oamenilor un fel de trepte ierarhice. În acest capitol vom stărui asupra punţii de unitate dintre cele două lumii, a îngerilor şi a oamenilor. Procesul de spiritualizare este din mai multe puncte de vedere un proces de a ajunge la un numitor comun între îngeri şi oameni. Spiritualizându-se omul ajunge un fel de înger în trup. Acest lucru este de fapt ţinta monahismului şi a monahilor.
Evident este greu de crezut cum un om poate ajunge ca şi îngerii. Această posibilitate a fost 129 Trebuie să mai spunem că iranienii au mai crezut într-un alt Dumnezeu care se numea Mithra. Acest crez a dus şi în alte regiuni ale lumii. Malandra, William (1983), An Introduction to Ancient Iranian Religion, Minneapolis: University of Minnesota Press.
130 Abraham Valentine Williams Jackson, Zoroaster: proorocul Iranului antic (AMS Press, 1965).
98
dată după venirea Domnului Iisus Hristos şi Biserica a început să o cultive şi să o sistematizeze. Călugărul se vrea pe sine un înger. Dar cum am spus nu toţii sunt conştienţi de înălţimea chemării omului. Mai mulţi sunt de fapt ignoraţi în acest sens. Ne gândim mai mult decât orice la caracterul spiritual al fiinţelor îngereşti mai mult decât orice. Începând cu evul mediu omul a început un fel de cursă de spiritualizare a îngerilor sau mai bine spus o sistematizare a cunoştinţelor care le avem despre ei. Aşa s-a născut spiritualitatea angelică.
Acest gen de spiritualitate este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii o caracteristică a evului mediu. Lumea de mai multe ori este confuză referitor la ceea ce înseamnă să fii spiritual. Dacă Zoroastru a avut o calitate între mai multele sale defecte a fost mai mult decât orice un om spiritual.
Pe mai mulţi oameni spiritualitatea îi înspăimântă. Omul se simte de mai multe ori nesigur şi speriat când intră în universul sau lumea spirituală. El intră într-o lume care nu este ca şi lumea sa fizică în care cunoaşte mai multe caracteristici materiale: solid, lichid, gazos sau alte stări fizice ale materiei. Spiritualitatea nu ţine din punct de vedere fizic de starea gazoasă a lucrurilor şi nu este nici similară cu aerul. Spiritualitatea este invizibilă dar ea poate fii repetată în lumea fizică prin anumite caracteristici. Omul spiritual sau înduhovnicit se poate vedea foarte bine că vieţuieşte sau trăieşte după un set diferit de legi şi de principii.
Procesul de spiritualizare sau de înduhovnicire este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii un proces activ şi nu unul pasiv. Din exterior lumea spirituală şi îngerii sunt fiinţe pasive fiindcă aparent nu sunt fiinţe materiale. Din interior lumea spirituală este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii un univers în sine cu mult mai amplu şi mai profund decât lumea fizică.
Prin urmare una dintre principalele trăsături ale cunoaşterii şi a contactului cu îngerii lui Dumnezeu este mai mult decât orice spiritualizarea. Unul dintre primele indicii care ne spune dacă un om este o fiinţă spirituală sau nu este faptul dacă el este o fiinţă spirituală sau nu.
Este o mare deosebire între oameni. Sunt oameni care sunt robi ai patimilor şi ai păcatelor şi se vede că ei nu urmează nici un fel de proces de îndumnezeire. Ei sunt dincolo de orice ceea ce am putea denumii oameni carnali sau trupeşti în termenii biblici. Dar există şi oameni care urmează calea virtuţilor. Ei sunt oameni duhovniceşti şi urmează regulile lumii spirituale. Prin urmare ştim că spiritualitatea este o trăsătură comună a oamenilor credincioşi care cred în Dumnezeu. Omul credincios este şi un om spiritual care după cum am arătat în capitolul precedent este un om ascetic. Spiritualitatea ne înrudeşte cu îngerii lui Dumnezeu. Există am putea spune o dualitate dintre angelologie şi spiritualitate. În acest rânduri vom accentua mai mult această analogie. Omul spiritual nu este un om angelologic fiindcă angelologia ţine mai mult de spiritualitatea îngerilor. Spiritualitatea este comună la trei ierarhii fiinţiale: Dumnezeu, îngerii şi omul. Evident Dumnezeu este sursă a oricărei spiritualităţi.
Zoroastrianismul a avut o spiritualitate şi o angelologie dualistă. Îngerii au fost creaţi de Dumnezeu de la început unii buni şi alţii răi după zoroastrianism. Prin urmare a existat o spiritualitate zoroastriană. Acest gen de spiritualitate a fost una eronată.
Dumnezeu a creat pe toţi îngerii săi buni dar unii îngeri din nefericire s-au întors spre răutate şi au devenit diavoli. Există astfel o spiritualitate şi o angelologie dualistă. Acest gen de spiritualitate este mai mult decât orice una de timp predestinaţionist care susţine că
îngerii şi diavolii sunt mai mult decât orice predestinaţi spre bine sau rău. 131 Zoroastrianismul 131 Există o categorie de spiritualităţi zoroastriene care face parte din genul spiritual al orientului mijlociu dintre care putem amintii pe cananiţi, pe hitiţi, pe babilonieni, asirieni, fenicieni sau pe mesopotamieni. Aceste popoare au lăsat în urma lor un gen de spiritualitate care s-a caracterizat cel mai prin trăsături contemplative.
99
are prin urmare o spiritualitate de ordin predestinaţionist. Dumnezeu a creat totul bun atât în lumea văzută cât şi în lumea nevăzută. Ţinem să avertizăm cititorul în acest sens de dificultatea de a scrie o lucrare de acest gen care poate fii acuzată sau învinuită de erezie sau de sincretism. Diviziunile religioase de pe planetă au dus de mai multe ori la apariţia unor mişcări religioase cu convingeri fundamentaliste: ar fii destul să amintim alquida, hezbolah sau hamas ca să enumerăm numai câteva mişcări radicale sau fundamentaliste. Acest gen de mişcări au determinat autorul să aibă o viziune şi o abordare pozitivă asupra religiilor şi a mişcărilor religioase. La începutul secolului al XXI-lea mai mulţi dintre semenii noştri se folosesc de pretextul religiei pentru a îşi ascunde dorinţa de ucidere şi violenţă. Astfel s-a născut ceea ce am putea denumii terorismul religios. Acest gen de abordare a religiei este unul negativ.132 A motiva acte teroriste sau criminale ori de violenţă în numele lui Dumnezeu este o scuză ieftină pe care foarte mulţi o folosesc.
Armele spiritualităţii sunt rugăciunea, postul, îndelunga răbdare pentru întoarcerea semenilor, blândeţea în faţa celor violenţi. A nu răspunde răului cu răul este una dintre trăsăturile omului spiritual. Umanitatea de la începutul secolului al XXI-lea a cunoscut o nouă
formă a terorismului: este vorba de terorismul religios. Acest gen de terorism îşi motivează în mod fals actele de violenţă, ură şi discordie prin motivaţii de ordin religios. Teorismul religios este o formă demonică de manifestare a omului. Este greu de crezut acest lucru dar el este adevărat. Omul a fost dincolo de orice tentat de urma demonilor care au calea lor seductivă
de a îl duce pe om în eroare. Ceea ce putem vedea este că religiile au mai multe elemente în comun în timp ce unele diferă de altele.133 Dorinţa noastră este de a avea o viziune unificatoare asupra religiilor. Religiile sunt dincolo de orice metode a unii umanitatea şi nu de o dezbina. În religie omul este chemat să se întâlnească cu Dumnezeu şi cu semenii Săi.
Calea religiei autentice este calea spiritualităţii. Vom vedea că mai mulţi lideri religioşi au eşuat în a avea o religie adevărată. Acest lucru trebuie să ne cheme la o comuniune cu Dumnezeu. La fel de bine la mai mulţi oameni religioşi le-a fost ruşine să recunoască că au fondat religii false. În orice religie adevărată trebuie să ne asumăm posibilitatea că am putea greşii. Aceasta fiindcă Dumnezeu singur este perfect în timp ce omul este doar o imagine sau chip al lui Dumnezeu. Omul poate greşii, Dumnezeu însă nu poate greşii. La vremea când scriu aceste rânduri umanitatea a cunoscut de mai multe vreme gustul amar al diviziunilor religioase. Eforturile noastre trebuie să le concentrăm în spre a aduce unitate şi comuniune prin intermediul religiei şi a credinţei în Dumnezeu. Cei care nu pot realiza acest lucru nu sunt chemaţi la a duce o viaţă religioasă sau a fii lideri religioşi. Pentru mai mulţi religia este din acest punct de vedere o pierdere de timp sau mai mult o risipă a puterilor spirituale, intelectuale şi sufleteşti ale omului.
Dumnezeu a lăsat omului libertate religioasă dar nu oricine şi oricum poate fonda o religie sau religii. Libertatea religioasă pe care o avem de la Dumnezeu a fost de mai multe ori interpretată eronat şi greşit. Dreptul la religie este un drept fundamental al omului dar sunt foarte mulţi care abuzează de acest drept şi îl răstălmăcesc în sens eronat sau pervertit.
Libertatea de a alege religia a dus după cum am spus la războiul religios şi în zilele noastre la Diferenţa de spiritualitate dintre orient şi occident este una de ordin temperamental: orientul este contemplativ în timp ce occidentul este activ. A se vedea Spiritualitatea orientului apropiat: zoroastriană, asirobabiloniană şi hitită. (National Book Network, 1990).
132 A se vedea în acest sens Jerssica Stern, Terror in the name of God: why religious militants kill (HarperCollins, 2003).
133 Există o formă europeană a zoroastiranismului. A se vedea Gillian Towler Mehta, Zoroastrianismul European şi aitutudiena faţă de puritatea legilor (Florida, 2011).
100
terorismul religios mai mulţi au găsită de cuviinţă să ucidă în numele lui Dumnezeu. Acest gen de situaţii sunt în mod deliberat eronate şi greşite. Deşi vedem că semenii noştri nu cred ca noi trebuie să avem iubire şi înţelegere faţă de ei, noi trebuie să o facem, astfel nu ne-am deosebii de ei.
Evident mai există şi o manipulare de ordin religios şi spiritual. Cum am mai spus, crezul Vechiului Testament a fost că cei care nu se închinau la Dumnezeu după cum a fost descris de sfinţii şi proorocii Vechiului Testament se închina şi de dădeau pe sine diavolilor şi demonilor. Religia ne face conştienţi de dualitatea lumii spirituale şi nu de dualismul ei. Omul religios este prin urmare un om spiritual.134 Spiritualitatea angelologică v-a fii de interes în rândurile care vor urma. Spiritualitatea lui Dumnezeu este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii cea mai înaltă formă de experienţă sau de experimentare a lui Dumnezeu.
Dumnezeu este prin urmare sursă şi adevăr al spiritualităţii creştin ortodoxe. Angelologia are o formă de manifestare în spiritualitate în special prin cultul îngerilor. Cultul îngerilor este mai mult decât orice un fel de manifestare a iubirii şi a prietenei dintre noi şi îngeri. Noi trebuie să
luăm în serios mai mult decât orice cultul îngerilor. Dumnezeu a permis ca noi să îi iubim pe îngeri. Această iubire este mai mult decât orice una cultică.
Cultul îngerilor este prezent chiar dacă deformat şi desfigurat la mai multe religii şi la mai multe mişcări religioase. La începutul secolului al XXI-lea ar trebui să avem o viziune unitare asupra cultului îngerilor în diferitele mişcări religioase de pe glob fiindcă cu toţii avem aceleaşi aspiraţii din punct de vedere religios dar le exprimăm şi le experimentăm diferit.
Lumea religioasă putem vedea este divizată şi facturată în mai multe culte şi în mai multe secte. Aceste secte cum sunt cele ale mormonilor, ale martorilor lui Iehova, bahaiului sau ale penticostalilor sunt mişcări religioase eşuate. Mai toţi aderenţi acestor culte ştiu acest lucru dar ei persistă în greşeala şi ignoranţa lor. Lumea de azi are un interes major în îngerii lui Dumnezeu dar din nefericire nu este dispusă să îşi asume exigenţele unei relaţii de lungă
durată cu îngerii lui Dumnezeu. Sunt mai multe lucruri pe care vom ajunge să le cunoaştem deplin despre îngeri numai în lumea care v-a să fie. Ştim că îngerii nu sunt extratereştii ci sunt invizibili. Cât este de ciudat, în lumea fizică există lucruri invizibile. Aerul pe care îl respirăm este şi el invizibil. Este din acest punct de vedere cât se poate de remarcabil să
ştim că chiar în lumea noastră mai există o lume care funcţionează în paralel cu noi. Dacă
aerul este invizibil deşi îl respirăm cu siguranţă am putea crede că pot exista fiinţe invizibile.
La fel de bine Dumnezeu este invizibil. Unii au susţinut că îngerii nu sunt realităţi ci sunt mai mult decât orice fantome. Spiritualitatea îngerilor este una dintre primele trăsături ale existenţei lor.
Pe cum omul se spiritualizează pe atât mai mult el se angelizează şi pe cum omul se afundă tot mai mult în ignoranţă şi păcate el se demonizează. Pare ciudat că lumea noastră
este o punte sau un pod peste două lumi. În această imagine mai mare, omul este o fiinţă
