Minte - ca să deosebească binele de rău pe acest pământ şi înţelepciune - luminarea sufletului, întărirea lui şi sporirea spre fapte bune. Dar după un timp acest băiat a început încet cu încet sa uite să se roage. A uitat să
facă fapte bune. Nu mai mergea la biserică, nu mai citea din Sfânta Scriptură şi începea sa vorbească urat cu familia lui. Aşa că Dumnezeu vazandu-L a trimis în câteva seri pe îngerul păzitor cu o foaie ca să noteze acolo 103
Prin urmare, zoroastrinaismul a avut crezul în îngeri şi a recunoscut o ierarhie dublă a îngerilor şi a arhanghelilor. Relaţia dintre spiritualitate şi angelologie este sinonimică dar nu este identică. O povestire autentică despre lucrarea şi prezenţa îngerilor în înfrângerea şi pedepsirea diavolilor este următoarea. „Î n a c e l e t i m p u r i t r ă i a l a S a m o l e n e , u n s ă t u c c ă ţ ă r a t p e m u n t e l e P o n y a r o s î n t r e Samosata şi Mylitene, o comunitate de preoţi eretici care se lepădaseră de Dumnezeu şi care trăiau în păcat cu femei desfrânate. Făcând pact cu diavolul, aceştia şi-au întors faţa de l a D u m n e z e u c ă z â n d s u b s t ă pâ n i r e a d e m o n i l o r . L a o r d i n u l c e l u i R ă u , e r e t i c i i p r e o ţ i a u baricadat porţile şi deschiderile bisericii lor pentru a putea celebra nestingheriţi în spaţiul s a c r u c e r e m o n i i a b o m i n a b i l e , s l u j b e ne g r e c u s a c r i f i c i i u m a n e ş i d e s f r â nă r i c u f e m e i l e desfrânate şi chiar cu animale sălbatice. Apăraţi de o armată de diavoli contra oştilor trimise pentru a distruge cuibul de pierzanie, păcătoşii au reuşit să reziste ani la rând. La capătul vieţii lor, trupurile neînsufleţite ale preoţilor întorşi de la credinţă erau ocupate de câte un demon care se manifesta sub chipul celui mort. In secolul al VI-lea, un Sfânt iubitor şi iubit d e D u m n e z e u , a u r c a t s i n g u r la Sa m o l e n e , î n a r m a t d o a r c u u n t o i a g î n f o r m ă d e c r u c e . Sfântul a trecut ca prin miracol prin ziduri, i-a respins fără violenţă pe demonii cu chip de preoţi renegaţi şi femei demoniace până
în cripta capelei. Acolo, învocându-l pe Dumnezeu şi pe îngeri, a ridicat toiagul. Deodată, cu un strigăt nemaiauzit, miile de demoni încuibaţi în criptă de-a lungul vremii s-au prăbuşit în ţărână. Sfântul i-a închis pe cei 8 demoni majori şi pe căpetenia acestora în cele 9 morminte din capelă pe care le-a ferecat cu semnul Crucii. Apoi, Îngerii au zidit toate intrările capelei profanate ca să rămână închise şi pecetluite până la sfârşitul veacurilor. După ce justiţia lui Dumnezeu a fost instaurată, un foc purificator a distrus satul până în temelii lăsând neatinsă
doar mica biserică romană şi cripta acesteia. Edificiul a rezistat tuturor încercărilor de efracţie din partea invadatorilor abasizi, huni, turci seleucizi, perşi, care s-au succedat timp de secole, decimând prin boli şi nebunie pe cei care încercau s ă p ă t r u n d ă s a u s ă s e s t a b i l e a s c ă î n î m p r e j u r i m i . S e s p u n e c ă s i n g u r u n s m o c h i n a supravieţuit pedepsei divine, la umbra căruia adeseori Sfântul vine şi astăzi să mediteze.”139
Prin urmare putem vedea că îngerii sunt de partea oamenilor buni şi deşi răul de mai multe ori pare că este învingători cu răbdare şi cu blândeţe el poate fii cucerit şi înfrânt.
Există după cum am spus un război nevăzut între îngeri şi diavoli. În lume noastă de mai multe ori el devine cunoscut. Luptele dintre îngeri şi diavoli pot să se manifeste şi în lumea noastră. În timpul celui de al doilea război mondial în special au fost semnalaţi mai mulţi îngeri. Pe data de 13 mai în localitatea Waldenburgertal trupele naziste se pregăteau să
asedieze regiunea. Lumea este înspăimântată şi plină de groază când totul părea pierdut, din cer s-a arătat ca şi un fel de mână imensă care a binecuvântat regiunea şi care a adus linişte şi pace în populaţia civilă de acolo. După acest fapt supranatural atacul nazist care părea că
nu poate fii respins sub nici o formă a fost înfrânt şi naziştii au fost obligaţi să se retragă.
Alte două prezenţe îngereşti au fost semnalate în viaţa părintelui Sava Vatopedinul, un mare ascet de la Muntele Athos. Se spune că acesta a mers în Palestina pentru a se nevoi. A stat mai multă vreme în pustia Iordanului şi mai bine de 50 de zile nu a găsit nimic de ceea ce se roagă băiatul. Dar de fiecare dată când îngerul mergea seara, pleca foarte trist, cu foaia alba, pentru că băiatul se culca fără a spune o rugăciune. Aşa că îngerului i sa adunat o hârtie alba de la cer pana la pământ din cauza băiatului neascultător. A se vedea http://parohiaersig.blogspot.ro/2011/12/o-intamplare-cu-ingerul-
139 Întâmplarea a fost relatată ca şi având loc în Turcia de azi.
104
mâncare. Era slăbit şi a căzut aproape mort la pământ. Părintele Sava spunea că atunci s-a apropiat de el un înger nu pentru a îi lua sufletul ci pentru îl întării. Pustnicul a putut simţii un fel de mireasmă îmbătătoare şi multă lumină la prezenţa îngerului. Acest înger l-a ridicat de la pământ şi i-a spus pe un ton prietenesc că a fost trimis de Dumnezeu pentru a îl întării şi v-a stat cu el din acel moment înainte.140 Toate aceste exemple ne fac să concluzionăm că se poate vorbii de o spiritualitate angelologică. Această spiritualiste după cum am văzut are unele caracteristici. Aceste caracteristici variază uneori de la religie la religie.
Zoroastrianismul antic persan şi cel contemporan iranian trebuie privit din acest punct de vedere ca şi parte a istoriei spiritualităţii dar a fost o spiritualitate eşuată. Eşecul spiritualităţii zoroastriene nu s-a datorat numai lui Zoroastru ci şi mediului generic persan din vremurile sale.
Cultura politeistă persană a fost din nefericire una decadentă şi retrogradă. Diferiţi dumnezei se luptau să câştige încrederea unei populaţii sau a unei mase de credincioşi dezorientaţi şi circumspecţi de ceea ce vrea cerul de la ei. Universul persan a fost un univers aparte şi foarte diferit de cel pe care îl ştim noi în zilele de acum. Lumea persană a refuzat crezul într-un Dumnezeu atotputernic şi infinit. Aceasta a dus prin urmare la nemulţumirile lui Zoroastru. El a început din cele din urmă o nouă religie care a fost inconvenient pentru mai mulţi din Persia. După cum am spus, cei trei înţelepţi care au adus la naşterea Domnului Iisus Hristos daruri de aur, smirnă şi tămâie au fost zoroastrieni şi se ţineau de crezurile zoroastriene. Este importantă să observăm că Dumnezeu a vorbit cu aceşti înţelepţi care erau versaţi în cunoştinţe de astronomie. Zoroastrieni aveau şi cunoştinţe generice de astronomie.141
Spiritualitatea este o mare resursă de viaţă şi de creştere lăuntrică. Prin spiritualitate ne purificăm sau mai bine spus avem şansa de a ajunge la starea de apatia nu de apatie care presupune ruperea sau încetarea contactului cu ispitele şi păcatele. Eliberat de această
povară sau greutate omul poate respira liber în aerul spiritului. Oamenii spirituali sau oamenii care apreciază spiritualitate sunt mai mult decât orice oameni care sunt superiori şi fără de nici o îndoială au un fel de avantaj faţă de restul. Lumea spirituală şi legile ei sunt mai profunde decât lumea materială. Dumnezeu este o fiinţă spirituală. El este dincolo de orice autor al spiritualităţii. Lumea spirituală a fost antecedentă lumii materiale. Raporturile s-au schimbat în cazul percepţiei omului odată cu căderea sa în păcat. Omul a început să
sucească raportul spirt materie făcând din materie prima sa opţiune. Aceasta a fost prin urmare şi motivul care a dus la separaţia de Dumnezeu şi necesitatea unei religii. Omul a fost prin urmare înşelat de puterea lumii materiale. El s-a întors spre materie şi exclusiv pe materie. Aşa au apărut mai multe filosofii materialiste care sub bază a hedonismului contemporan.
Prin urmare există spiritualităţi adevărate şi pseudo-spiritualităţi sau spiritualităţi false.
Spiritualitatea zoroastriană a fost una falsă dar care mai mult decât orice ea a fost un pas înainte pentru vremurile sale. Pentru vremurile sale Zoroastru a făcut mai multe lucruri bune chiar dacă a fost un om înşelat. Mai mult decât orice el a făcut ca Persia să treacă de la politeism la monoteism. Acest lucru este bun din punct de vedere religios dar şi din punct de vedere istoric. Lumea este pentru mai mulţi o realitate duală. Aşa a fost şi pentru Zoroastru.
140 Se mai spune despre Sava Vatopedinul că pe când se afla în pustia Iordanului a fost atacat de doi arabi care l-au lăsat aproape mort la pământ. Din nou îngerul lui păzitor s-a arătat la ridicat şi l-a întărit.
141 Se presupune că numele celor trei înţelepţi zoroastrieni au fost de Melchior, Baltazar şi Gaşpar. Aceşti trei oameni care deşi erau zoroastrieni dualişti îl căutau pe Dumnezeu sincer şi dezinteresat.
105
Marii întemeietori de religie trebuie să fie studiaţi şi înţeleşi în contextul timpurilor sale. La vremea lui Zoroastru, Persia era unul dintre cele mai mari imperii ale lumii. Se extinde pe trei continent şi avea un anume gen de mentalitate pe care nu îl mai putem pricepe bine azi.
Persia şi persanii au căutat un anume gen de raportare la Dumnezeu. Dumnezeu a fost astfel o fiinţă cât se poate de reală pentru mai multe spiritualităţi antice.
La început lumea nu a fost conştientă că Dumnezeu este spiritual şi poate şi de aici, omul în antichitate a fost de mai multe ori idolatru. De aici şi faptul că mulţi nu cred în îngeri nici în zilele noastre. Omul şi l-a reprezentat pe Dumnezeu de cele mai multe ori ca şi o fiinţă
materială. Din acest punct de vedere probabil substanţa materială care se aseamănă cel mai mult lui Dumnezeu şi a îngerilor este aerul. Aerul este invizibil la fel cum Dumnezeu este invizibil. Spiritualitatea operează cu entităţi invizibile. Îngerii sunt invizibili prin natură.
Aceasta fiindcă după cum am spus, realitatea lumii spirituale este una de natură invizibilă.
Urmele spiriritualităţii însă pot fii văzute. Se cunosc exemple de mai mulţi sfinţi care după
moarte au rămas neputreziţi. Aceşti sfinţi sunt dincolo de orice ceea ce am putea denumii exemple ale faptului că lumea spirituală este mult mai puternică decât lumea materială şi tot ceea ce are loc în lumea materială este doar o reflecţie vagă a lumii spirituale. Lumea materială este dincolo de orice ceea ce am putea denumii o reflecţie a lumii spirituale.
Soarele pe care îl vedem este din mult puncte de vedere o pală imagine a lui Dumnezeu care luminează în ceruri toate puterile îngereşti. Lumina lumii este şi ea probabil o paradigmă a luminii îngerilor care şi ei luminează în ceruri dar asemenea lumii care a lumina reflectată de la soare şi lumina îngerilor vine de la Dumnezeu care este izvorul luminii. Spiritualitatea de mai multe ori operează cu noţiuni filosofice sau abstracte: bine sau rău, adevăr sau frumos, dreptate sau nedreptate şi multe altele de acest fel. Nu trebuie să confundăm însă
spiritualitatea cu filosofia.142 Acestea două s-au intersectat de mai multe ori pe parcursul istoriei dar nu sunt identice. În timpurile noastre trebuie mai mult decât orice să creăm o spiritualitate valabilă pentru secolul al XXI-lea. Secolul al XXI-lea este un secol în care mai mult decât orice nu trebuie să uităm de îngeri şi de cultul lor. Aparenta expansiune a tehnicii şi a tehnologiei ne face să credem că rugăciunile din biserici şi slujbele pe care le facem sfinţilor îngeri sunt demodate şi învechite. De fapt mai mulţi cred că secolul al XXI-lea este o epocă post angelică. Dacă Moise, Ieremia, Iezechil, Daniel sau Isaia au fost interesaţi şi preocupaţi de îngeri, ei cu siguranţă noi cei din secolul al XXI-lea nu trebuie să facem acest lucru. Din ce în ce mai puţini oameni se roagă sfinţilor îngeri. Avem foarte multe rugăciuni în cultul ortodox pe care le adresăm sfinţilor îngeri. De mai multe ori rugăciunile noastre rămân fără nici un răspuns. Aceasta fiindcă cel mai probabil nu cerem ceea ce ne este de folos şi la fel de bine Dumnezeu nu consideră că rugăciunile noastre trebuie ascultate. De mai multe ori trebuie să insistăm în rugăciunile noastre. Trebuie să îi demonstrăm lui Dumnezeu că îl luăm în serios şi ceea ce cerem dorim cu adevărat.
Prin urmare, secolul al XXI-lea este un secol care are nevoie de spiritualitate. Acest fel de spiritualitate a fost mai mult decât orice existenţă şi în vechime. Este interesant să ştim genul se spiritualitate la care aspiră secolul al XXI-lea. Omul din secolul al XXI-lea este jenat de mai multe aspecte legate de spiritualitate cum este ascetismul, formulele rituale de la Biserică care vin dintr-o perioadă istorică arhaică şi demonadă. Din acest motiv mai multe 142 În zilele noastre sunt foarte puţini zoroastrieni dar religia mai există încă. Estimativ pe glob la ora actuală
există undeva între 145,000 şi 2,600,000 zoroastrieni. În antichitate însă la timpul imperiului persan, această
religie a fost una dintre cele mai răspândire ale lumii. Este ciudat cum oamenii pot crea religii şi mai apoi le dau uitării ca şi cum nu ar exista deloc.
106
curente din secolul al XXI-lea renunţă la orice atentat de spiritualitate. Unii au fost că secolul al XXI-lea este un secol al consumismul şi industria de producţie. Oricum, omul nu are nevoie numai de a consuma şi de a produce ci el are nevoie şi de un set de crezuri şi de învăţături care să îi ofere confortul sufletesc şi intelectual al unei spiritualităţi sănătoase.
Spiritualitatea secolului al XXI-lea este una confuză care de mai multe ori este invidioasă sau geloasă pe cele ale trecutului. Sunt mulţi care invidează sau sunt geloşi pe secolul al IV-lea care ne-a oferit exemple uimitoare şi extraordinare sfinţi şi mari asceţi în special în pustia Egiptului. Oricum în secolul al XXI-lea trăim vremuri istorice. Omul se mai simte atras în mod deplin de plenitudinea boltei cereşti cu miliardele de planete pe care nu a apucat să le exploreze încă.
Unii cred că secolul al XXI-lea este doar un secol al tehnicii şi tehnologiei, al maşinilor şi al roboţilor. Dincolo de acestea secolul al XXI-lea trebuie să aducă cu sine o spiritualitate care să fie capabilă să produce în continuare ciclul de sfinţi şi persoane sfinte care au existat în trecut. Mai multe religii se bat cap în cap. Zoroastrieni cred că Zoroastru a fost sfânt, buddhişti după cum am arătat cred că Buddha a fost sfânt, în timp ce musulmanii cred că
