Sfântul Dionsie Areopagitul a fost contestat ca fiind sfânt în occident dar el continuă să fie considerat sfânt în Biserica Creştin Ortodoxă.

181 Am folosit pentru prezenta ediţia de la Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, (Bucureşti, 2007).

182 Joseph Smith este întemeitor al mormonilor. El a susţinut că a fost vizitat de un înger din ceruri pe numele lui Moroni [unii cred că ar fii o încarnare a unui proroc mai vechi] care i-a descoperit cartea mormonilor ce putea fii citită numai cu o pereche de ochelari profetici. Mormonii sunt original creştini dar ei au devenit o sectă din momentul în care au acceptat poligamia.

136

După cum am spus, dintre toate marile religii ale lumii creştinismul a fost mai mult decât orice cel care ne-a avertizat de faptul că însuşi diavolul poate lua chipul ne înger de lumină. Prin urmare nu trebuie să credem orice şi nici să dăm crezare oricărei arătări.

Literatura monahală creştină este cât se poate de mult plină pilde cu îngeri. Mai mulţi monahi au fost înşelaţi de diavol care a luat chipul de înger. Se spune că pe când Sfântul Martin stătea în mănăstire a venit un frate tânăr care era extrem de mândru şi îngâmfat. Mai mult decât atât, el era extrem de neascultător ţinând cont numai de opiniile proprii. Acest tânăr a fost însă ţintă a atacurilor diavoleşti. Într-o seară pe când era la rugăciune mai mulţi diavoli i s-au arătat sub chipul unor îngeri din lumină spunându-i că au fost trimişi de Dumnezeu pentru marea lui virtute. Tânărul înşelat a crezut acestor cuvinte dar a cerut o dovadă.

Diavolii cu chip de înger i-au spus că drept dovadă pentru virtutea lui îi vor aduce un veşmânt din ceruri. Acest veşmânt avea să fie un semn al preţuirii îngerilor şi a lui Dumnezeu din ceruri. Destul de naiv şi de credul tânărul monah le-a spus şi la restul monahilor din mănăstire lăudându-se cu marea lui virtute. Câţiva părinţi din mănăstire i-au spus tânărului monah că este înşelat de diavol dar el nu a voit să creadă. Era entuziasmat să primească

veşmântul din ceruri. A doua noapte din nou diavolii i s-au arătat călugărului şi i-au adus un veşmânt obişnuit din purpură dar care îl amăgeau ei are mari puteri. Tânărul monah era în al nouălea cer şi extrem de bucuros. A ieşit şi le-a arătat tuturor călugărilor veşmântul cel minunat. Părinţii din mănăstire fiind mult mai încercaţi decât el i-au spus că este o înşelăciune. Ei au luat veşmântul şi l-au dus să îl arate Sfântului Martin care era un adversar temut al diavolului pentru sfinţenia sa. În momentul în care monahii i-au arătat veşmântul sfântului acesta a dispărut ca prin minune. Părinţii s-au convins atunci că suspiciunile lor au fost adevărate. Diavolul nu a putut suporta şi depăşii puterea sfinţeniei lui Martin şi astfel înşelăciunea lui a fost dată pe faţă. Vedem prin urmare că creştinismul vorbeşte foarte clar că de mai multe ori diavolii pot lua chipul de îngeri de lumină pentru a înşela. Acest lucru este un fapt adevărat şi trebuie să îl avem în vedere.

Angelologia creştină după cum ştim a grupat oştirile îngereşti în 9 ierarhii: serafimi, heruvimi, tronuri, puteri, stăpânii, începătorii, domnii, îngeri şi arhangheli. Vedem că această

ierarhie cerească nu corespunde cu cea iudaică care are 10 ierarhii sau trepte.183 Sfântul Efrem Sirul a dat şi el mărturie despre lucrarea sfinţilor îngeri: „Au nu ştiţi, fraţii mei, ce fel de frică şi de nevoie avem să pătimim în ceasul ieşirii noastre din viaţa aceasta, când se va despărţi sufletul de trup? Mare taină se săvârşeşte acolo. Că vin la dânsul îngerii buni şi mulţime de oaste cerească şi toate puterile cele potrivnice şi stăpânitorii întunericului, amândouă părţile voind să ia sufletul şi să-l aşeze şi să-i întocmească legile lui. Deci, dacă

sufletul şi-a câştigat de aici faptele bune, în ziua ieşirii lui, faptele bune pe care le-a câştigat de aici se fac îngeri buni şi îl înconjoară pe dânsul şi nu lasă nici una din puterile potrivnice să

se atingă de el, ci îl iau pe dânsul cu bucurie şi veselie, cântând cântări de biruinţă lui Dumnezeu şi îl duc pe dânsul la Cristos, Împăratul Slavei şi îl închină Lui împreună cu toată

puterea cerească şi îl duc la loc de odihnă, unde nu este durere nici întristare, nici suspin, nici lacrimi, nici grijă, ci viaţă nemuritoare şi veselie veşnică, împreună cu toţi care au bine plăcut lui Dumnezeu. La cei păcătoşi faptele lor cele rele se prefac în ceasul morţii în demoni şi îl însoţesc până este aruncat în adâncuri. După moarte îngerul însoţeşte sufletul 40 de zile, împreună cu alţi îngeri, arătându-i mai întâi fericirea raiului şi apoi muncile iadului. Apoi îl duc 183 Jean Danielou, Îngerii şi misiunea lor după părinţii Bisericii, (Paris, 1952).

137

pentru a treia oară în faţa Prea Sfintei Treimi şi i se hotărăşte loc de odihnă ori de osânda, după faptele sale. Din clipa aceea îngerul păzitor îl părăseşte."184

Prin urmare creştinismul ne-a oferit mai multe învăţături despre sfinţi îngeri şi despre lucrarea lor. Îngerii sunt cei care au un rol atât temporal cât şi unul eshatologic. Noţiunea de timp nu există la sfinţii îngeri. Ei sunt existenţe eterne care nu măsoară timpul după minute, secunde, ore şi zile cum o facem noi. Ştim mai mult decât orice că îngerii ne iubesc şi sunt de partea noastră. Îngerii au inspirat şi continuă să o facă pe mai mulţi dintre noi şi sunt cât se poate de mult cei care au stat în spatele mai multor personalităţi ale lumii. Ştim că un înger al lui Dumnezeu l-a lovit pe Irod Antipa cu o boală incurabilă fiindcă s-a autodeificat pe sine şi i-a persecutat pe sfinţii apostoli. Acest lucru este consemnat în Faptele Apostolilor.

Vom găsii în literatura monahală mai mult decât orice un cult amplu al sfinţilor îngerii.

Îngerii sunt dincolo de orice temă a mai multor sfinţi părinţi. Dar au fost şi teologi care au scris despre îngeri. O personalitate a secolului al XX-lea care a scris o carte despre îngeri a fost scrisă Maica Alexandra [sau principesa Ileana a României 1909-1991]. 185 Trebuie să ştim însă că îngerii nu sunt doar obiectul unei investigaţii ştiinţifice. Ei trebuie să fie studiaţi cu credinţă şi cu evlavie. Această carte a fost scrisă din evlavie şi trebuie să fie citită tot cu evlavie. Prin aceasta ţelul cărţii îşi v-a atinge scopul. Evlavia faţă de îngeri este o constantă a creştinismului şi mai mult decât orice ceea ce am putea denumii o trăsătură a spiritualităţii creştine. În Egiptul secolului al IV-lea a existat probabil una dintre cele mai mari mişcări creştine care i-a avut în centru pe sfinţii îngeri. Această mişcare a dat mai mulţi sfinţi dintre care unii au fost adevăraţi îngeri în trup. Spiritualitatea creştină egipteană a fost cunoscută

sub forma populară într-o carte de largă circulaţie intitulată Patericul egiptean. Patericulegiptean conţine aproximativ 100 de vieţi de sfinţi ortodocşi care au luat chipul îngeresc saus-au înrolat să ducă viaţa îngerească.

Eremiţi, episcopii sau patriarhi cu toţii au adus mărturii valabile despre existenţa şiviaţa îngerească. Viaţa îngerească după cum este ea gândită de creştini ca fiind de maimulte ori o lume şi o coordonată străină secolului al XXI-lea. Secolul al XXI-lea nu v-a aducenimic nou în planul angelologiei creştine dacă nu îşi v-a concentra eforturile în spre sfinţenieşi spiritualitate. Angelologia secolului al XXI-lea trebuie să fie mai mult decât orice oangelologie tradiţională care să fie în duhul sfinţilor părinţi din vechime. Angelologia poateavansa nu prin descoperirea ştiinţifică a omului ci mai mult decât orice prin moralitatea şiînduhovnicirea omului. Îngerii sunt prezenţi astfel ca şi mod de viaţă sau ca şi „chip îngeresc”

în creştinism în special în monahism. Monahul creştin s-a văzut pe sine mai mult decât oriceun înger pământesc sau cea mai mare şi mai posibilă asemănare cu îngerii lui Dumnezeu dinceruri. Monahul este un imitator al îngerilor lui Dumnezeu. Când vorbim de angelologiacreştină aspectul practic al acestei angelologii a fost mai mult decât orice ceea ce am puteadenumii monahismul ortodox. 186

Creştinismul a afirmat din primele lui zile de existenţă faptul că îngerii lui Dumnezeu sunt fiinţe supranaturale create pentru a Îl slujii pe Dumnezeu şi a media între Dumnezeu şi 184 A se vedea scrierile Sfântului Efrem Sirul.

185 Maica Alexandra a scris şi ea o carte frumoasă despre îngeri care a fost tradusă în mai multe limbi de circulaţie a lumii. Este de remarcat că Maica Alexandra a fost parte dintr-o familie regală dar a părăsit toate acestea pentru modesta şi smerita haină monahală. Exemplu ei nu v-a fii niciodată uitat pentru spiritele rafinate şi cultivate.

186 Menţionăm că în cadrul monahismului au apărut enorm de multe diviziuni şi separaţii în Biserica Catolică.

Astfel, începând cu evul mediu, Biserica Catolică a susţinut mai multe ordine monahale: al franciscanilor, al dominicanilor, al augustinienilor, al capucinilor şi altele.

138

umanitate. Istoria creştină astfel a cunoscut mai multe reprezentări ale îngerilor atât în iconografie cât şi în diferitele sculpturi sau opere artistice. Mai multe principii creştine sunt bazate pe realităţile angelologice. Sa spus astfel că creştinismul este o religie a comuniunii şi a iubirii ceea ce este un fapt cât se poate de adevărat şi în cazul îngerilor lui Dumnezeu. În timp ce diavolii sunt fiinţe ale răului şi ale urii îngerii sunt opusul lor. Îngerii sunt în creştinism fiinţe spirituale care sunt menite să ducă sufletele celor drepţi în rai. Raiul este o realitate spirituală care a existat mai înainte de creaţia omului. Creştinismul susţine astfel că omul a fost creat cu puţin mai mic ca şi îngerii lui Dumnezeu (Psalmul 8, 5). Sensul comuniunii omului cu îngerii lui Dumnezeu este însă unul eshatologic care ţine foarte mult de veacul viitor sau de lumea de apoi. Comuniunea cu îngerii lui Dumnezeu în această lume este parţială în timp ce în lumea care v-a să fie v-a fii deplină. Au fost şi încă mai există opinii că

îngerii nu sunt o existenţă reală ci doar o creaţie a imaginaţiei umane. Teologul german Rudolf Bultman a susţinut această opinie şi dimpreună cu el mulţi alţi teologi protestanţi.

Deşi mai mulţi teologii nu cred în existenţa îngerilor, istoria a adus dovezi zdrobitoare în acest sens. Una dintre cele mai zdrobitoare a fost în vechime dată de sfântul Ioan Teologul.

Sfântul Ioan Teologul a menţionat că în zilele exilului său pe insula Patos din Marea Egee a fost vizitat de îngerii lui Dumnezeu. Aceste vizite au fost menţionate de sfântul Ioan Teologul şi scrise în Apocalipsă.

Lumea de la începutul secolului al XX-lea a început foarte mult să nege existenţa unui univers spiritual al îngerilor şi al diavolilor. Aceasta fiindcă omul de la începutul secolului al XX-lea a renunţat de mai multă vreme la creştinism şi la religia creştină. În secolul al XX-lea religia creştină a fost înlocuită cu ştiinţa şi s-a voit cel mai mult în cele din urmă crearea unei ştiinţe creştine. Ştim că îngerii nu se înmulţesc ca şi oamenii şi acest lucru i-a făcut pe unii teologi să creadă că Dumnezeu a creat îngerii pe toţi dintr-o dată. O caracteristică pe care o arată creştinismul în ceea ce îi priveşte pe îngeri este sfinţenia lor. Sfinţenia îngerilor este un atribut pe care îngerii îl au comun cu Dumnezeu. Îngerii sunt sfinţi, adică sunt impecabili din punct de vedere moral. Angelolologia creştin ortodoxă după cum am spus este o ramură a teologiei care nu se investighează prea mult prin metode ştiinţifice sau empirice cât mai mult decât orice prin metode mistice şi spirituale. Persoanele care duc o viaţă virtuoasă se crede că ajung în comuniune cu îngerii lui Dumnezeu şi acest lucru v-a fii încunoştinţat în veacul care v-a să fie în timp ce persoanele care duc o viaţă a păcatului se fac pe ele comuniune a diavolilor.

Din acest punct de vedere, rolul eshatologic al îngerilor v-a fii numai încunoştinţarea deplină a unei separaţii morale care a început încă din această lume. Lumea secolului al XXI-lea a renunţat cumva la cultul îngerilor fiindcă acest cult nu are dovezi empirice zdrobitoare.

Am arătat în acest volum că îngerii şi-au făcut simţită prezenţa de mai multe ori pe parcursul istoriei fie ajutând, încurajând şi slujind scopul mântuirii individuale sau colective. Marii sfinţi creştini au fost persoane care de mai multe ori au fost în comuniunea sau prezenţa benefică

a îngerilor lui Dumnezeu. Sfântul Antonie cel Mare pe când se afla în pustie şi se nevoia a fost cuprins de o stare de deznădejde şi de lehamite pentru mântuirea lui. În această stare a văzut că din senin lângă el s-a postat un tânăr care era cel mai probabil îngerul său păzitor şi care împletea coşuri. Îngerul voind să îl ajute pe sfântul Atonie i-a spus să facă aşa cum face el şi aşa se v-a mântui. Aici avem fără de nici o îndoială o dovadă zdrobitoare a prezenţei şi a lucrării îngerilor lui Dumnezeu. În cazul de faţă un înger l-a ajutat pe Sfântul Atonie să iasă

din starea de deznădejde şi de lehamite ce îl cuprinse. Vieţile sfinţilor şi a părinţilor ascetici au dat dovadă că nu suntem singuri în această lume şi că faptele noastre nu rămân 139

indiferente în faţa lui Dumnezeu. Literatura ascetică şi aghiografică prin urmare a demonstrat că omul este ajutat şi iniţiat de îngeri lui Dumnezeu care îl conduc şi îl sprijină în drumul său spre Dumnezeu. Dacă mai mulţi sfinţi creştini ortodocşi au dat mărturie despre existenţa şi lucrările îngerilor lui Dumnezeu se cuvine să nu ne îndoim de acest lucru.

O altă descoperirea îngerească se spune că a avut loc la Muntele Athos în jurul anului 980. La Caries în Muntele Athos la Biserica Protaton exista un sihastru vestic care avea un ucenic. Aceşti doi aveau mare evlavie la o icoană a Maicii Domnului numită Axion estin αξιον

εστιν. Într-o sâmbătă seara bătrânul sihastru s-a dus la privegherea de toată noaptea lăsându-l pe ucenicul mai tânăr să citească mai multe rugăciuni Maicii Domnului. Era noapte când ucenicul auzii bătai în uşa chiliei. Nu a voit să deschidă mai întâi dar mai apoi a făcut-o şi în chilia lui a intrat un călugăr tânăr extrem de luminos. Acest călugăr l-a întrebat cum se roagă Maicii Domnului. Ucenicul i-a spus că la Muntele Athos se zice rugăciunea „ceea ce eşti mai cinstită decât serafimii şi mai mărită fără de asemănare decât heruvimii care fără

stricăciune pe Dumnezeu cuvântul ai născut pe tine cea cu adevărat te mărim.” Acest tânări-a spus că rugăciunea este bună dar nu este întreagă. A luat o lespede de piatră şi printr-ominune a scris cu degetul „Cuvine-se cu adevărat să te fericim născătoare de Dumnezeu ce-a pururea fericită şi prea nevinovată şi maica Domnului nostru.” De atunci ortodoxia a maiadăugat acest stih care formează azi cântarea axionului şi care este folosită în toate BisericiiOrtodoxe. 187

Prin urmare, îngerii sunt o realitate prezentă în creştinism. Îngerii vor fii cei care vor separa pe cei răi de cei buni la finalul timpului. Aceste lucruri nu pot fii deplin înţelese de mintea umană limitată dar ştim că v-a venii un timp eshatologic în care îngerii lui Dumnezeu se vor descoperii deplin. Lupta creştinului este astfel cu diavolii şi în această luptă creştinul nu ar avea nici o şansă de biruinţă sau victorie dacă nu ar avea de partea sa pe îngeri lui Dumnezeu. Ceea ce putem vedea cel mai mult la sfinţii creştini ortodocşi este că aceştia au ajuns la un grad sau la un nivel de vieţuire angelică prin extrem de multă nevoinţă şi extrem de mult efort. Calea îngerească este o cale esenţială care îl duce pe om la ceea ce este cu adevărat important în viaţă. Ascetul creştin nu s-a văzut pe sine un iluminat care să aducă

mărturie despre superioritatea vieţuirii sale raportat la restul oamenilor. Creştinul este un erou al vieţii spirituale care se află în drum spre Dumnezeu în comuniunea nevăzută a îngerilor. Credinţa în îngeri nu este un risc asemenea jocurilor de noroc. Îngerii s-au descoperit pe sine lumii şi omului dar după cum vedeam la intervale temporale şi în momente pe care ei l-au considerat oportune. La fel de bine s-a mai putut remarca din istoria creştină că îngerii s-au descoperit foarte mult şi au conversat cu persoanele ascetice sau cu asceţii care s-au dedicat pe sine nevoinţei şi ascezei.188

După cum am spus, lumea monahală creştin ortodoxă este foarte mult o lume familiară

cu marile adevăruri despre îngerii lui Dumnezeu. De fapt mai mult decât orice, pe lângă

caracterul ei ascetic literatura monahală este o literatură angelologică. Monahul se vrea pe sine un chip pământesc al îngerilor din ceruri. Disciplina ortodoxă monahală este severă şi 187 A se vedea Patericul atonit.

188 Este foarte cunoscută în lumea creştin ortodoxă întâmplarea cu un monah ortodox de la Muntele Athos care a căzut grav bolnav la pat şi se ruga lui Dumnezeu să îi i-a viaţa. Un înger din cer a fost trimis să îi spun[ că boala lui i-a fost dată pentru mulţimea păcatelor sale din tinereţe. Astfel el putea alege să mai stea încă 30 de ani cu această boală sau 3 ore în iad. Ignorant călugărul a ales să stea pentru ispăşirea păcatelor sale 3 ore în iad. Dus în iad îngerul s-a întors după 300 de ani. Întrebat de ce a întârziat atât de mult îngerul a răspuns că a venit mai înainte de vreme şi că el mai avea de stat încă două ore. Deducem că o oră în iad poate dura 300 de ani. În cele din urmă monahul cârtitor a fost mântuit de bunătatea lui Dumnezeu.

140

din mai multe puncte de vedere o cale esenţială. Îngerii au fost prezenţi prin urmare în viaţa Domnului Iisus Hristos. La naşterea Domnului Iisus Hristos au fost auziţi îngeri cântând

„Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoie.” Un alt înger i-a vestit lui Iosif să nu se ruşineze a se căsătorii cu Maria fiindcă ea îl v-a naşte pe Hristos Mântuitorul. După ispitirea Sa pe muntele Carantaniei Domnul Iisus Hristos v-a fii din nou în prezenţa îngerilor care au venit să Îl întărească. În grădina Gheţimani un înger a venit din cer pentru a îl îmbărbăta pe Domnul Hristos mai înainte de a merge la răstignire. Un alt înger s-a arătat în mod vizibil femeilor mironosite şi le-a vestit învierea. Şi la fel de bine doi îngeri au fost văzuţi de sfinţii apostoli la înălţarea cu trupul la cer a Domnului Iisus Hristos.

Acestea sunt dovezi zdrobitoare că Dumnezeu este creator al unei lumi nevăzute şi transcendente care există dincolo de lume noastră. După cum am spus nu oricine s-a învrednicit să aibă descoperiri şi dialoguri cu sfinţii îngeri dar vedem că au existat persoane sfinte care au făcut-o. Fascinaţia omului secolului al XXI-lea cu îngerii lui Dumnezeu nu trebuie să fie asemenea fascinaţiei pe care unii dintre noi o au faţă de astronomie sau alţii faţă de cibernetică. Pentru mai mulţi semeni de ai noştii fascinaţia faţă de îngerii lui Dumnezeu este mai mult un fel de hobby. Biserica a vorbit de un cult al îngerilor şi acest cult se cuvine să îl ştim foarte bine. Cultul îngerilor este o trăsătură fundamentală a creştinismului dar după cum am spus trebuie să avem în vedere că de mai multe ori diavolii i-au înşelat pe creştini. Dumnezeu îngăduie ca unii creştini să fie înşelaţi mai ales atunci când ei nu sunt modeşti sau smeriţi. Din punct de vedere religios comuniunea cu sfinţii îngeri a fost făcută de cele mai multe ori de persoane care au ajuns să fie foarte bine desprinse cu virtutea smereniei. Aceasta poate şi din cauza faptului că „Dumnezeu celor mândrii le stă împotrivă în timp ce celor smeriţi le dă har.” Trebuie să ştim că îngerii au căzut din ceruri din cauza păcatului mândriei. Acest păcat îl poate săvârşii şi omul şi el este în esenţa lui unul de origine diabolică.189

Prin urmare ascetica creştin ortodoxă este o ascetică orientată angelologic. În acest sens ştim că chipul ascetic urmează mai mult decât orice chipului angelologic. Angelologia creştin ortodoxă este o angelologie ascetică care are ca şi chip al orientării ei a face din persoana umană o asemănare angelologică cu îngerii lui Dumnezeu din ceruri. Acest lucru se produce în mod tainic sau mistic. Moral omul poate ajunge la o asemănare morală cu îngerii lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu sunt mai mult decât orice modele de urmat ale creştinului. Am putea fii întrebaţi cum se poate face acest lucru din moment ce ei sunt fiinţe invizibile? Îngerii s-au arătat de mai multe ori şi încă continuă să o facă. Spiritualitatea îngerilor este angelologia creştin ortodoxă.