credinţa, iubirea şi dragostea sunt cele mai mari virtuţi dar sunt şi alte arme cu care putem lupta împotriva răului. Răul nu are o cauză naturală şi este un principiu străin lumii noastre.
Formele de manifestare ale răului sunt multiple în lumea noastră, dar cea mai mare şi cea mai grotească formă de manifestare a răului este moartea. Eternitatea morţii ne spune că
răul nu provine din lumea noastră fiindcă în lumea noastră totul este supus unui interval temporal.
Credinţa în Dumnezeu este o trăsătură a tuturor religiilor. Religiile care nu afirmă
credinţa în Dumnezeu sunt religii false şi trebuie să nu le ascultăm. Păgânismul a fost mai mult decât orice o pervertire a sentimentului religios. Religia este din mai multe puncte de vedere o culminare a spiritului şi a creativităţii ingenuităţii umane. Pe seama religiei s-au pus mai multe lucruri false şi neadevărate. Oamenii religiei prin excelenţă sunt sfinţii şi teologii.
Islamul este o religie a orientului mijlociu care crede în Dumnezeu dar într-un mod propriu în funcţie de mentalitatea şi aspiraţiile arabe. Foarte mulţi dintre semenii noştri eşuiază să
accepte că Dumnezeu a creat o lume diversă şi că trebuie să ne acceptăm sau tolerăm unii pe alţii. Credinţa în Dumnezeu nu duce la eliminarea sau omorârea celor care nu cred ca şi noi ci mai mult decât orice la toleranţa şi compasiunea faţă de ei fiindcă nu sunt încă destul de maturi să primească adevărul existenţei lui Dumnezeu.
Secolul al XXI-lea trebuie să fie un secol al toleranţei religioase şi a acceptări diversităţii de pe glob. Mai mulţi adepţi ai religiilor îşi camuflează fundamentalismul şi extremismul religios în regionalismul geografic. Astfel credincioşii din Asia nu vor să ştie despre cei din Auastralia şi cei din Europa nu vor să ştie de cei din America. La fel de bine cei din America nu vor să ştie de cei din Africa. Secolul al XXI-lea trebuie să aducă la o unitate a lumii şi a umanităţii prin credinţă. Dacă avem credinţă vom căuta unitatea şi înţelegerea pe glob. Vom căuta să ne acceptăm unii pe alţii ca şi făpturi unice şi perfectibile ale lui Dumnezeu.
Dumnezeu spune teologia ortodoxă nu a creat o lume perfectă dar el a creat o lume perfectibilă, adică ne-a lăsat şi nouă şanse de a ne aduce partea de contribuţie la procesul de realizare al lumii. Nu vom duce lumea la împlinirea ei prin dezbinare, prin ură, prin terorism, crimă sau prin exterminarea adversarilor.
Mai mult decât orice se cuvine să iubim lumea care este creaţie a lui Dumnezeu. Mai mulţi dintre noi abuzăm lumea şi o tratăm ca şi pe o proprietate personală şi nu ca şi o creaţie a lui Dumnezeu. Eşuăm de mai multe ori să vedem lumea ca şi creaţie a lui Dumnezeu şi poate din această cauză lumea noastră devine tot mai urâtă şi mai schizoidă.
Lumea de azi nu mai prezintă pentru mulţi un spaţiu care aduce aminte de creaţia lui Dumnezeu. Lumea a fost creată de Dumnezeu pentru a ne da o imagine a complexităţii şi a vastităţii Sale. Vedem că trăim într-o lume diversă care din nefericire funcţionează pe principiul anihilării duşmanului şi a răsplătirii prietenilor. Omul îşi distruge duşmanii de multe ori inconştient de implicaţiile acestui fapt pe termen lung. Cele două războie mondiale din secolul al XX-lea, atentatele teroriste din anul 2001, predispoziţia spre violenţă a mai multor state extremiste creează de multe ori o atmosferă insuportabilă pentru zilele noastre. De mai multe ori lumea preţuieşte cruzimea mai mult decât credinţa în Dumnezeu. Credinţa în Dumnezeu sinceră şi dezinteresată este un remediu pentru mai multe maladii ale lumii secolului al XXI-lea.157
157 Russel Stanard, Dumnezeu pentru secolul al XXI-lea (Templeton Press, 2000).
120
Răutatea şi cruzimea secolului al XXI-lea are forme de o cruzime ieşită din comun.
Aceste forme sunt de mai multe ori camuflate şi nu pot fii identificate imediat. Predispoziţia din lumea cinematografului şi televiziune pentru personaje distructive şi violente este cea mai bună dovadă. Violenţa face mare rating la televizor. Lumea musulmană din secolul al XXI-lea este din mai multe puncte de vedere o lume care neagă adevărul din jur. Acest lucru a dus la acte disperate de terorism şi cruzime. Lumea musulmană din mai multe puncte de vedere este o lume care nu este actuală pentru vremurile contemporane. Această lume a creat un imperiu pe care istoria îl reţine sub numele de imperiul otoman. Otomanii au fost din nefericire oameni războinici care mai mult decât orice au impus supremaţia prin viclenia acceptării Coranului cu sabia. Coranul a fost de mai multe ori un pretext pentru a impune supremaţia otomană. Otomanii au fost probabil cea mai cunoscută cultură musulmană a lumii. Această cultură a fost din nefericire una a războinicilor. Războiul în numele lui Mohamed şi a Coranului a fost mai mult decât orice ceea ce am putea denumii o trăsătură a islamului.
În rândurile de faţă am arătat că a avea o credinţă în Dumnezeu este un lucru bun. Dar acesta nu este decât începutul unui mare periplu prin marile religii şi credinţe ale lumii.
Fiecare religie şi credinţă pretinde că deţine adevărul absolut despre Dumnezeu. Dumnezeu este însă unul şi din acest motiv unele religii au ajuns să nege că există numai unui singur Dumnezeu. Dacă există mai mulţi dumnezei cu siguranţă un dumnezeu v-a fii potrivit pentru fiecare religie. Acest relativism este o trăsătură a mentalităţii de azi. Relativismul religios se manifestă şi în relativismul de credinţă. Credinţa în îngeri o avem descoperită de la Dumnezeu. Biserica Ortodoxă susţine crezul că fiecare om primeşte un înger păzitor în momentul vieţii care îl v-a însoţii pe om până în momentul morţii. Aceste lucruri se acceptă
prin credinţă şi nu prin investigaţii religioase.
Lumea îngerilor a continuat să îi fascineze însă şi pe musulmani. Mahomed însuşi a fost fascinat de îngeri. Este reprobabil însă dacă el a fost vizitat de un înger din cer care i-a dictat Coranul. Probabil fascinaţia lui Mohamed cu îngerii a fost atât de mare încât el a căzut în cealaltă extremă de a nu accepta că el nu a fost vizitat de un înger. Se ştie despre o întâmplare din vieţile sfinţilor că un diavol s-a prefăcut într-un înger şi s-a dus la un monah pentru a îl înşela. Diavolul sub chip de lumină a venit şi i-a spus
- Sunt un înger din cer care a fost trimis de Dumnezeu pentru marea ta virtute. În acest moment călugărul şi-a astupat faţa să nu îl vadă pe înger. Nemulţumit diavolul cu chip de înger l-a întrebat pe înger:
- Sunt un înger, nu te bucuri că am fost trimis de Dumnezeu la tine?
- Dacă eşti cu adevărat un înger, aş vrea să te văd în viaţa de apoi fiindcă nu mă
consider vrednic să văd îngeri.
Auzind acest lucru diavolul cu chip de înger s-a făcut nevăzut fiindcă nu a suportat modestia şi smerenia călugărului.
Această întâmplare ni se adresează nouă tuturor celor care suntem însetaţi de îngerii.
Mai toţi am voi să vedem aceste fiinţe minunate şi uimitoare despre care vorbeşte Biblia şi sfinţii părinţi. Adevărul este că nu îi vedem. Ştim că există îngeri dar în mai mulţi dintre noi se naşte o nemulţumire fiindcă nu îi putem vedea aici şi acum. Trebuie să ne aducem aminte că îngeri sunt după sfinţii părinţi fiinţe şi existenţe care populează raiul şi nu pământul. În timp ce raiul este al lui Dumnezeu şi al îngerilor, pământul este mai mult decât orice al 121
oamenilor, animalelor şi al vegetaţiei.158 Acest capitol se vrea mai mult decât orice o introducere în tematica islamului şi a religiei islamice. Islamul a fost dincolo de orice ceea ce am putea denumii o cultură menită să gratifice persoana lui Mohamed mai mulţi islamici sunt nemulţumiţi de modul în care sunt şi cum sunt percepuţi în exterior.
Percepţia asupra îngerilor variază de la religie la religie. Mai multe lucruri pe care le susţine o anumită religie sunt negate şi contrazise de altele. Ştim astfel că oamenii sunt cei care sunt chemaţi să îi caute pe îngeri şi să le ceară ajutorul. Îngerii sunt cei care ne pot ajuta în lupta noastră cu forţele răului şi ale întunericului. Confuzia lumii în care trăim de mai multe ori ne împinge în direcţii eronate şi greşite şi nu mai ştim de existenţa îngerilor şi de funcţiile lor. Oricum ştim că existenţa lui Dumnezeu este mai mult decât orice o existenţă care ne impune şi un recurs angelologic. Îngerii sunt de cele mai multe ori prezenţi în mod vizibil în jurul persoanelor sfinte care i-au viaţa credinţei şi a religiei în serios. Este bine să fim familiari cu religia islamică dar nu trebuie să îi urmăm ei.159
Capitolul nostru despre islam se încheie aici. Suntem conştienţi că acest capitol a fost doar o introducere la tematica islamului. Suntem conştienţi că am omis mai multe lucruri cum ar fii căderea Constantinopolui la anul 1453 sau tranformarea Catedralei Ortodoxe din Constantinopol Sfânta Sofia în moschee musulmană. Similarul pentru Biserică la musulmani după cum se ştie este moschea. Preotul musulman se numeşte imam. Musulmanii nu sunt atei şi acest lucru trebuie să îl avem în vedere când vorbim despre ei. Ei nu neagă existenţa lui Dumnezeu, doar că credinţa lor este un extremistă şi fundamentalistă.160
CAPITOLUL AL X-LEA
ÎNGERII ŞI IUDAISMUL
„Toţi oamenii care au o misiune de realizat în viaţa lor se aseamănă îngerilor.”
Moise Maimonides
În continuare vom vorbii despre concepţiile despre îngeri în iudaism sau mozaism.
Iudaismul a fost o religie întemeiată de proorocul Moise. Moise a fost original evreu născut în Egipt provenind din patriarhul Avraam. Născut dintr-o sclavă evreică el v-a ajunge providenţial la casa faraonului egiptean şi acolo v-a fii şcolit cu cei mai buni învăţători şi profesori egipteni. V-a merge la şcoală şi l-a un moment dat când ajunge la tinereţe el se v-a 158
Latura mistică sau contemplativă a islamului este sufismul. În islam cele mai multe menţionări despre îngeri la găsim în sufism. A se vedea în acest sens Shaykh Muhammad Hisham Kabbani, Îngerii
descoperiţi: o perspectivă sufisată (Consiliul supreme Islamic al Americii, 2009).
159
Momentan Mecca este centrul cel mai important al musulmanilor. Aici se fac pelerinaje anuale pentru a îl sărbătorii pe Mohamed. Ceea ce este amuzant referitor la musulmani este că la Mecca a căzut un meteorit şi musulmanii îl consideră mai mult decât orice un obiect sfânt venit de la Dumnezeu. Acest meteorit este ţinut ca şi într-un fel de clădire pe care musulmanii o numesc Kaaba.
160 Acest capitolul este mai mult decât orice şi un apel adresat islamicilor de a îşi modera tendinţele fundamentaliste şi a avea o deschidere şi toleranţă faţă de semenii lor. Islamul a vărsat prea mult sânge în numele semilunei pentru a mai putea fii în război unii cu alţii.
