Dumnezeu este o fiinţă personală dar supranaturală. Faptul că Dumnezeu este o fiinţă
supranaturală nu înseamnă că El nu este o persoană.167 La fel de bine şi îngerii lui Dumnezeu sunt persoane, Mihail, Gavriil sau Rafail sunt şi ei persoane a lui Dumnezeu. Teologia ortodoxă este mai mult decât orice o teologie a persoanei. Aceasta fiindcă Dumnezeu fiind de esenţă şi de fiinţă personală, El este trăit şi experimentat ca şi persoană. Persoana lui Dumnezeu este dincolo de orice ceea ce am putea denumii centrul misticii ortodoxe. Mistica ortodoxă dincolo de toate ramificaţiile ei ne prezintă posibilitatea de a intra în contact cu un Dumnezeu personal. Relaţia de iubire şi de afecţiune cu Dumnezeu este mai mult decât orice ceea ce am putea spune o trăsătură a misticii ortodoxe. La origini mistica ortodoxă a fost o mistică iudaică.168
Mai mult decât orice mare religie a avut misticii săi. Aceşti mistici au fost cei care au dat amploare şi profunzime fenomenului religios al misticii. Mistica este o temă care pentru mulţi nu mai are actualitate. Pentru secolul al XXI-lea a fii mistic înseamnă a fiii un om demodat şi învechit. Există o concepţie eronată care ne face să credem că mistica a fost de actualitate numai pentru evul mediu.169 După cum am spus caracteristicile misticii este că
este ştiinţa care are cele mai multe implicaţii de natură supranaturală. Mistica este conştientă de faptul că Dumnezeu este o fiinţă supranaturală şi prin urmare nu încearcă să
ajungă la Dumnezeu prin metode ştiinţifice şi tehnice. Orice metodă ştiinţifică sau tehnică nu ne-ar pune în contact sau în relaţie cu Dumnezeu asemenea cum aprinde televizorul sau radioul. Omul secolului al XXI-lea din nefericire tinde să se raporteze la Dumnezeu matematic, ştiinţific şi tehnic. Acest lucru este eronat fiindcă la Dumnezeu nu ne putem raporta prin metode sau mijloace tehnice.
167 Mistica persoanei lui Dumnezeu a lansat-o în secolul al XX-lea regretatul părinte profesor Dumitru Stăniloae. A se vedea Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, (Craiova, 1992).
168 Byron Sherwin, Kabala: o introducere la mistica iudaică (Maryland, 2006).
169 Dintre marii mistici medievali ai Europei amintim pe Meister Eckhard, Duns Scotus Eurigena, Boneventura, Toma Aquino şi mulţi alţii.
128
Mistica este mai mult decât orice o ramură a teologiei ortodoxe. În această ramură ne dăm seama că există o revelaţie supranaturală a lui Dumnezeu. Dacă din lumea fizică
ajungem la concluzia unui creator din lumea misticii ajungem să ştim cine este acest creator.
Dumnezeu este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii o realitate supranaturală a misticii. Marii misticii l-au experimentat pe Dumnezeu nu ştiinţific şi tehnic ci mai mult decât orice mistic şi ascetic. Raportul dintre sfinţi şi Dumnezeu nu a fost niciodată unul ştiinţific sau tehnic ci a fost mai mult decât orice un raport mistic şi ascetic. La fel de bine îngerii lui Dumnezeu nu sunt experimentaţi ştiinţific şi tehnic ci mai mult decât orice mistic şi ascetic.
Există falsa opinie că îngerii lui Dumnezeu sunt subiectul unor investigaţii ştiinţifice de ordin cosmologic şi astronomic. Acest lucru este eronat.170
Există din punct de vedere istoric o mistică orientală şi o mistică occidentală. Această
mistică are modalităţi diferite de a îi vedea pe îngeri. Mistica orientală are mai mult decât orice un raport sentimental în ceea ce îi priveşte pe îngeri şi existenţa lor. Orientul i-a perceput pe îngeri ca şi fiinţe ale sentimentelor în timp ce occidentul i-a perceput ca şi fiinţe raţionale sau mai mult decât orice intelectuale. Mai mulţi mari mistici occidentali au vorbit de îngeri ca şi de fiinţe ale intelectului pur. Evident mistica este doar o parte a teologiei şi angelologiei ortodoxe. Din punct de vedere uman îngerii sunt un mister. Este cât se poate de evident că în iudaism există vechea antagonie dintre îngeri şi diavoli. Scripturile iudaice vorbesc despre această antagonie de mai multe ori.
Iudaismul a trecut prin mai multe faze dintre care mai multe sunt menţionate în Vechiul Testament. Secolul al XX-lea a adus profunde transformări în iudaism în special datorită
propagandei naziste care a dus la exterminarea populaţiei evreieşti de religie iudaică din Europa. Iudaismul a fost de mai multe ori asimilat cu antisemitismul. Mişcări antisemitice au avut ca sursă distincţia de rasă dintre evrei şi restul popoarelor.171 Dacă este să credem că
lumea în care trăim este mai mult decât o realitate care poate sau pendulează între două
axiologii, a binelui sau a răului ar fii bine să credem că realitatea aceasta are o cauză
metafizică care nu vine din lumea noastră. Mistica se potriveşte cel mai bine cu adevărul că
Dumnezeu în Sine este o taină. Fiinţa lui Dumnezeu ne spun sfinţii părinţi este taină inefabilă
pe care nici îngerii din ceruri nu o ştiu.
Spre deosebire de creştini care au elaborat Noul Testament, evrei au elaborat Talmudul care este un fel de continuare a Vechiului Testament. Talmudul este de opinia că limba îngerilor este ebraica. Imaginea Talmudului este parţial adevărată din punct de vedere ortodox: îngerii pot zbura, ştiu viitorul, controlează ploaia, naşterea şi elementele naturii.
După Talmudul îngeri arată uman dar sunt făcuţi din foc, dar ceea ce este cel mai esenţial este că îngerii sunt făcuţi să medieze între Dumnezeu şi umanitate. O celebră poveste rabinică cu îngeri ne spune că orice faptă bună a omului face în ceruri un înger. Astfel a fost un rabin care avea un chivot de altar foarte frumos. Un alt rabin care era prieten cu el i-a cerut în cadou acest chivot fiindcă îi plăcea foarte mult. Deşi i-a promis că îi v-a da chivotul nu i l-a dat. Povestea a fost uitată şi rabinul care poseda chivotul a murit şi a ajuns în faţa judecăţii lui Dumnezeu. Faptul că rabinul nu i-a dat chivotul a fost un lucru bun şi în ceruri s-a făcut un nou înger însă acest înger a fost orb fiindcă el ar fii putut să dea ca şi cadou chivotul 170 A se vedea Flora Macallan, Îngerii: misticismul (Paragon incorporated, 2006).
171 Ceea ce am dorii să arătăm în rândurile de faţă este că în faţa puterilor demonice care sunt din nefericire la lucru şi în lumea noastră şi în lumea nevăzută nu avem prea mult de făcut decât să ne rugăm sfinţilor îngeri şi lui Dumnezeu. Diavolii pot influenţa viaţa şi cursul istoriei umane. Îngerii lui Dumnezeu sunt şi vor întotdeauna cu noi în această încleştare de forţe sau puteri.
129
şi să îşi cumpere un altul. Prin urmare fapta lui a fost imperfectă. În ceruri se spune că faptele rabinului au fost cântărite şi cele rele au cântărit exact cât cele bune. Îngerul cel orb făcut de fapta sa bună că a ţinut pentru sine chivotul s-a dus şi a luat locul cu faptele lui cele bune şi rabinul se spune că a fost admis în rai dar cu condiţia că acolo v-a ajunge numai dus de îngerul cel orb. Această poveste ne spune că de atunci rabinul şi îngerul cel orb au fost în căutarea raiului dar încă nu au ajuns să intre în el. Se spune că ei au călătorit aşa mulţi ani până când un alt rabin a venit şi a găsit acest chivot şi a aprins câteva lumânări pe el. În momentul când el a aprins lumânările pe chivot vederea îngerului a revenit şi el a putut găsii intrarea în rai. Aşa că acum şi îngerul şi omul după un lung periplu au ajuns cu bine în rai şi sunt în fericirea cea veşnică.172
O trăsătură fundamentală a omului mistic [hommo mysticus, ανθροπος μυστικος] este mai mult decât orice căutarea lui Dumnezeu. Omul mistic vede sensul vieţii acestei lumi în căutarea lui Dumnezeu creatorul său. Drumul căutării lui Dumnezeu este un drum mistic fiindcă Dumnezeu nu se descoperă pe sine imediat şi automat. Căutarea şi mai apoi aflarea lui Dumnezeu a fost o trăsături a mai multor mistici pe parcursul timpului. Desprins de tot ceea ce este trecător şi efemer misticul se unea pe sine cu Dumnezeu. Mistica ortodoxă are după unii trei etape principale: 1. purificarea sau asceza, 2. iluminarea şi 3. unirea deplină şi ultimă cu Dumnezeu. Unirea cu Dumnezeu este mai mult decât orice ţelul oricărui mistic.
Mistica îngerilor este mai mult decât orice o mistică a imitaţiei. Aceasta fiindcă omul vrea să
ajungă la o asemănare cu îngerii lui Dumnezeu. Monahul ortodox se vrea pe sine un fel de înger pământesc sau un înger în trup. Viaţa monahală ortodoxă a şi fost denumită viaţa sau calea îngerească. Mistica îngerilor a fost şi este o mistică comună atât iudaismului cât şi creştinismului.173 O altă mistic tipic iudaică pe lângă kabala a fost cu timpul mistica merkahab care se referă cel mai mult la ascensiunea sufletului uman la ceruri unde ajunge la tronul lui Dumnezeu. În această ascensiune sufletul uman ajunge să se întâlnească şi cu îngerii lui Dumnezeu.
Iudaismul şi mistica sa a fost din mai multe puncte de vedere esenţial antichităţii.
Principiile iudaice au fost invidiate de toţi anticii şi ele continuă să fie valabile din mai multe punct de vedere şi în zilele noastre. Centrul credinţei sau religiei iudaice este crezul în venirea lui Mesia sau a Hristosului care este Mântuitorul lumii trimit de Dumnezeu. După cum vom vedea începând cu anul 1 creştinii au considerat că Hristos a venit în timp ce evreii nu.
Aşa s-a născut creştinismul care original a fost o religie ce a derivat din iudaism. Trebuie să
ştim însă că există o ortodoxie a misticii şi nu orice fenomen poate fii numit mistică. Sunt mai multe elemente oculte ale misticii care au fost respinse de Biserică. Dintre ele am putea amintii mai mult decât orice spiritismul şi aşa zişi mediumuri. Aceştia sunt persoane care pretind că pot vorbii sau canaliza mesajele îngerilor sau diavolilor după nevoie. La fel de bine ortodoxia a respins ca fiind neadevărate tehnicile şamanice. Şamanii pretind că ajuns şi ei la 172 Această poveste se poate lega şi de faptul că în cultul ortodox se folosesc lumânări care cred că îi luminează
pe cei trecuţi de la noi sau mai bine spus morţi. În mai multe ţări creştine se aprind lumânări pentru cei morţi şi la fel de bine candele.
173 Idel Moshe, Ascensiuni la cer în mistica evreiască. Stâlpi, linii, scări, Editura Hasefer, Bucureşti, 2008, Cabala: Noi perspective, Editura Nemira, Bucureşti, 2000, Hasidism. Între extaz şi magie, Editura Hasefer, Bucureşti, 2001, Perfecţiuni care absorb. Cabala şi interpretare, Editura Polirom, Iaşi, 2004. Scholem, Gershom, Studii de mistică iudaică, Editura Hasefer, Bucureşti, 2000. Cabala şi simbolistica ei, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999.
Despre chipul mistic al divinităţii, Editura Hasefer, Bucureşti, 2001.
130
o cunoaştere mistică prin consumul de substanţe halocinogene sau stupefiante. Prin urmare, nu orice fapt poate fii considerat în sine un fapt mistic. Ocultismul este o mistică ocultă şi prin urmare neortodoxă şi el a fost respins de Biserică şi de creştinism. Sunt mai multe curente mistice oculte care pretind un fel de unire sau contact cu lumea spiritelor. Din mai multe punct de vedere mistica iudaică este o mistică abisală sau mai mult decât orice o mistică
care se centrează pe ideea atotputerniciei şi a măreţiei lui Dumnezeu din ceruri şi de pe pământ. Ceea ce este specific religiei iudaice este mai mult decât orice crezul că îngerii sunt grupaţi în jurul monoteismului. Îngerii sunt fiinţe inferioare unui Dumnezeu atotputernic care stăpâneşte din ceruri. O întâlnire centrală a îngerilor lui Dumnezeu cu omul a avut loc la stejarul Mamvri unde gazdă a fost Avraam. Cartea Facerii ne spune că trei îngeri s-au pogorât din ceruri pentru a judeca păcatele cetăţilor Sodomei şi a Gomorei şi a împrejurimilor.
