Judecata s-a făcut şi în ciuda mijlocirilor lui Avraam Sodoma şi Gomora au fost distruse printr-un foc care s-a pogorât din ceruri.
Unii rabini au spus că îngerii sunt cei care fac lucruri care sunt mai prejos de demnitatea lui Dumnezeu ca şi Dumnezeu. Alţi rabini iudaici cred că îngerii în fac pe Dumnezeu mai accesibil şi mai aproape de om.174 Din cele mai vechi vremuri omul a voit să
aibă o mistică sau o şansă la comuniunea cu îngerii lui Dumnezeu. Această nevoie de comuniune a venit mai mult decât orice din nevoia omului de a intra în legătură şi a Îl cunoaşte pe Dumnezeu. Cunoaşterea lui Dumnezeu a adus cu sine şi cunoaşterea îngerilor care sunt mesagerii sau slujitorii lui Dumnezeu. Omul a aflat astfel că în ceruri a existat o rebeliune între îngerii lui Dumnezeu în urma cărora aproximativ o treime dintre îngerii lui Dumnezeu au pierdut acest titlu şi au devenit diavoli. Unele opinii cum ar fi cea origenistă
susţineau că acest lucru este imposibil şi că nu mai poate exista sau nu mai putea exista o întoarcere a îngerilor lui Dumnezeu spre rău. Trebuie să avem în vedere că îngerii au fost creaţi cu liber arbitru sau mai mult cu capacitatea de a alege. După iudaism, îngerii din ceruri au avut libertatea de a îl slujii sau a alege să îi slujească lui Dumnezeu sau libertatea de a Îl respinge sau refuza să slujească lui Dumnezeu. Nu se ştie exact ce a fost în ceruri, cer este că diavolii au fost original îngeri buni. Reîntoarcerea lor la Dumnezeu nu mai este posibilă.175
Teologia ortodoxă este prin urmare o teologie mistică conştientă de taina şi tainele lui Dumnezeu. Când vorbim de teologia ortodoxă nu se poate să nu vorbim şi de mistică. Mistica este în sine mai mult decât orice o explicaţie a faptului că Dumnezeu în fiinţa Sa este inaccesibil. Mai mult decât orice îngerii sunt existenţe care au fost create ca şi un exemplu pentru umanitate şi ca şi un ajutor al ei. „Οι άγγελοι έχουν ταξινομηθεί από πολλούς σε
τάξεις και ομάδες. Πολλά ονόματα και άλλοι τόσοι τρόποι κατάταξης έχουν δοθεί σε αυτές
τις ομάδες, αλλά τελικά οι περισσότεροι θεολόγοι και μεταφυσικοί συμφωνούν στο
διαχωρισμό που παραδίδεται πρωτίστως από τον Διονύσιο τον Αρεοπαγίτη στην «Ουράνια
Ιεραρχία» και εν συνεχεία σχολιάζεται από τον Άγιο Θωμά τον Ακινάτη στο έργο του
«Summa Theologica». Ο εν λόγω διαχωρισμός συνίσταται συνολικά σε 3 διακοσμήσεις και 9
τάγματα. Παραδίδεται ένα είδος σχεδιαγράματος με 3 ομόκεντρους κύκλους, όπου σαν
174 Iudaismul s-a remarcat ca şi o religie superioară monoteistă între restul religiilor lumii antice. Iudaismul nu a vorbit niciodată de zei buni şi răi după cum au făcut restul religiilor păgâne ci de îngeri şi diavoli. Loren Stuckenbruck, Cinstirea îngerilor şi hristologia: un studiu în iudaismul primar şi în hristologia apocalipsei lui Ioan (Coronet books, 1995).
175 Ceea ce este de menţionat este faptul că din punct de vedere uman în ceruri este greu de crezut că
Dumnezeu i-a trarat pe îngeri ca şi sclavi. Aceasta fiindcă din ceea ce ne spun referatele biblice şi cele ale sfinţilor părinţi, diavolul s-a voit pe sine dumnezeu. Prin urmare, el a voit mai mult decât o simplă “dezrobire.”
Acest lucru ne face din nou să credem că rebeliunea îngerilor a fost liberă şi premeditată.
131
κέντρο λαμβάνεται ο Θεός. Κάθε κύκλος αντιπροσωπεύει μια κατηγορία αγγέλων και όσο πιο
κοντά βρίσκεται στο κέντρο, τόσο πιο κοντά βρίσκονται στο Θεό οι άγγελοι που ανήκουν σ’
αυτόν, απομακρυνόμενοι από το λειτουργικό επίπεδο του ανθρώπινου κόσμου. ”176
Îngerii sunt meniţi să ne ocrotească cel mai mult atunci în momentul decisiv al morţii.
În momentul morţii după cum ne spun sfinţii părinţi eshatologia ortodoxă se face „judecata particulară”. Atunci diavolii vin să i-a sufletul celui mort în iad. Acest lucru ne spus sfinţii părinţi în fac cu orice om fie care este drept sau fie că este nedrept. După cum ne spun sfinţii părinţi în momentul morţii nu ne mai rămâne de făcut nimic decât să sperăm. În ce să
sperăm? În primul rând în ajutorul îngerilor. Ştim că Sfinţii arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail sunt totdeauna cu noi gata să ne ajute. Dacă naşterea în această lume este dincolo de puterile noastre, trebuie să ştim că la fel este şi moartea. Nici un om nu se naşte pe sine. Prin urmare, la un anumit punct moartea şi naşterea se aseamănă. Nimeni dintre noi nu ştim cu exactitate ceea ce ne aşteaptă dincolo de moarte. Ceea ce mai toţi dintre noi ştim este că în lumea de dincolo sunt două dimensiuni, împărăţii sau regiuni: raiul şi iadul. Acest lucru a fost atestat şi de iudaism şi mistica iudaică mai mulţi autori iudaici vorbim şi scriind despre acest lucru. Mistica iudaică după cum am arătat a fost o lumină pentru antichitate. Nu trebuie să
uităm acest lucru. Proorocii Vechiului Testament au adus cu ei una dintre cele mai superioare religii antice. Această religie a fost dincolo de orice ceea ce am putea denumii religia adevărată până la venirea Domnului Iisus Hristos. De la Iisus Hristos iudaismul este doar o parte trecută a creştinismului. Trebuie să spunem că şi în religia există o anumită dinamică.
Dinamica religioasă este una de natură mistică şi ea se bazează pe descoperirile pe care le face Dumnezeu aleşilor Săi. Dumnezeu s-a descoperit pe Sine de mai multe ori şi în mai multe chipuri. Aceasta este ceea ce am putea denumii o dinamică mistică.177
Prin urmare, trebuie să ştim că mistica îngerilor trebuie să fie una ortodoxă. Acest gen de mistică ne pune mai mult decât orice în contact cu Dumnezeu şi lumea nevăzută. Gradul de cunoaştere mistică am putea spune că se măsoară în mai multe categorii. Mistica este întotdeauna ascetică. Marii mistici au fost persoane ascetice şi persoane care au dat dovadă
de iubire faţă de Dumnezeu. Iubirea mistică faţă de Dumnezeu este o iubire sinceră şi dezinteresată. Aceste rânduri le scriem mai mult ca şi o ofertă de iniţiere a cititorului în mistica îngerilor. Fiinţe de lumină create dincolo de timp şi istorie îngerii au instaurat în lume istoria mântuirii. Dacă ne mântuim cu siguranţă p facem şi datorită sfinţilor îngeri.
„Scrie Chesarie în Dialogul cum şi alţi dascăli, zicând că, într-un oraş al Franţei, era o fecioară cucernică şi de foarte bun neam, bolnavă şi slăbănoagă, dar foarte îmbunătăţită cu viaţa mai ales cu înfrânare, cu răbdare şi cu smerenie. Nu se afla alta asemenea ei. Că nu mânca altceva decât numai puţine stafide cu apă. Şi niciodată nu se plângea de boala ei ci mai mult încă se bucura şi slăvea pe Domnul care o pedepsea şi o muncea aici vremelnic, ca să o fericească dincolo veşnic. Numai că foarte se amăra şi se mâhnea că nu putea să se ducă sărbătoarea la Biserica Domnului, ca să asculte sfânta slujbă. De asta plângea ea de multe ori, mai ales spre praznicele (sărbătorile) cele împărăteşti, pentru că ştia de ce mare folos sufletesc se lipseşte; însă, dacă cu trupul nu se putea duce, cu sufletul, adică cu mintea sa, niciodată n-a lipsit din biserică, ascultând cântarea de Psalmi şi dumnezeieştile Laude, precum din minunea cea scrisa mai jos se va vedea. Pentru că unii, rugându-se în biserică cu limba, păcătuiesc cu mintea, şi astfel îşi întinează cugetul inimii lor. Iar pururea pomenita aceea, neputând ca să fie cu trupul, era cu mintea, cu sufletul şi cu toată inima ei şi auzind 176 http://www.diakonima.gr.
177 Barbara Karg, Rick Sutherland, Îngeri sub umărul meu: 40 de întâlniri cu îngeri (Fair Winds, 2004).
132
laudele îngerilor se veselea. Deci, într-o zi, fiind praznicul „Întâmpinării Domnului”, în oraşul acela se obişnuia a ieşi cu sfintele icoane prin târg tot norodul: bărbaţi, femei şi copii, spre slava şi mărirea Preasfintei. Atunci, acea fericită bolnavă, avea supărare nemângâiată că s-au dus toţi la procesiune (litanie), iar ea zăcea. Şi zicea acestea întru sine: toţi creştinii se duc la bucuria Maicii lui Dumnezeu, numai eu, ca o netrebnică şi păcătoasă, nu am parte de mulţumirea aceasta duhovnicească. Acestea şi altele zicând, din dorirea inimii ei s-a aflat într-o astfel de uimire, că luând îngerul sufletul ei i l-a dus prin rai, unde a văzut o litanie minunată a tuturor puterilor cereşti şi a fericitelor suflete ale Proorocilor, Apostolilor, Mucenicilor, Ierarhilor, Cuvioşilor, ale feciorelnicilor şi ale celorlalţi Sfinţi, care mergeau doi câte doi, strălucind ca soarele şi ţinând făclii în mâinile lor. Şi i-a dat şi ei îngerul o făclie aprinsă şi mergea cu celelalte fecioare. Atuncea văzu pe Mântuitorul şi împăratul nostru Hristos, ca un Arhiereu desăvârşit, îmbrăcat în vestminte prea luminate, strălucind mai mult decât soarele, cu coroană împărătească şi arhierească prea strălucită şi de mult preţ. Iar de-a dreapta Lui stătea împărăteasa Maica Lui cea Preaslăvită şi întru tot cinstită, în haină de aur îmbrăcată, împodobită. Şi aşa străluceau aceste două feţe împărăteşti că se lumina toată
oastea aceea fericită, care într-un glas cânta Troparele şi Antifoanele cele potrivite praznicului cu un preadulce viers, neasemănat şi negrăit de frumos. Iar ajungând la o mare şi prea frumoasă biserică, au intrat înăuntru toate cetele, cântând o cântare prea dulce, cu atâta măiestrie alcătuită, încât este cu neputinţă să o poată spune vreo limbă omenească. Iar după sfârşitul cântării, intrând Stăpânul în Sfântul Altar, a început cu mare glas Dumnezeiasca Liturghie, zicând: „Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh” şi celelalte. Iar din afară cântau îngerii Antifoanele; apoi marele Pavel a citit Apostolul, zicând: „Fraţilor, fiţi fără de toată grăirea împotrivă” şi celelalte. Iar grăitorul de Dumnezeu Luca a cântat Sfânta Evanghelie, zicând: „În vremea aceea au suit părinţii pe Iisus Pruncul”. Apoi, după sfârşitul Liturghiei, şezând Iisus pe scaunul Slavei Sale, au venit toţi după rânduială, câte doi şi făcându-i Lui metanie până la pământ, sărutau Preacuratele Sale picioare, dându-i făcliile pe care le ţineau în mâini. Iar acea evlavioasă fecioară, văzând această vedenie şi cunoscând că trebuia să se întoarcă iar la pământul oamenilor, nu i-a dat Stăpânului făclia, ci din evlavie a oprit-o pentru aducerea aminte a acestei privelişti strălucite. Deci, după ce i-a făcut metanie ca şi ceilalţi se grăbea ca sa se ducă însă îngerul nu a lăsat-o, ci i-a zis: „Dă făclia Stăpânului, după cum au făcut şi ceilalţi”. Iar ea a zis: „Nu o dau, căci vreau să o am pentru evlavie”. Atunci voind îngerul să o ia cu sila din mâinile ei, ea nu voia să i-o dea ci ţinând-o pe ea, aşa de tare o strângea încât s-a rupt în două şi a luat fiecare câte o bucată. Şi în cearta aceea luând sfârşit vedenia cea întru tot strălucită şi înfricoşată, i s-a întors sufletul în trup. Şi văzând fecioara în dreapta ei jumătatea cea de făclie, s-a umplut de mare bucurie, mai ales când a văzut minunile cele preaslăvite ce se săvârşeau de Domnul cu făclia aceea. Că orbii vedeau, ologii umblau şi toate felurile de boli se vindecau. Iar când istorisea fecioara cuiva vedenia cea minunată, o spunea cu atâta dulceaţă şi bucurie sufletească încât se arăta înger şi nu om. Deci, trăind puţini ani după
aceea, ca o fiinţă fără trup, nematerială petrecând, s-a dus ca să dobândească, cu adevărat,dulceaţa cea netâlcuită, frumuseţea cea negrăită şi veşnica veselie, de care să neînvrednicim şi noi, prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor.” 178
Prin urmare, am insistat în acest capitol asupra iudaismului. Am arătat că îngerii sunt şi subiectul investigaţiei mistice mai mult decât subiect al investigaţiei ştiinţifice şi empirice.
Angelologia a fost o ramură a teologiei care era cunoscută în iudaism şi evreii au elaborat 178 A se vedea Minunile Maicii Domnului (prima ediţie Neamţ 1820, a doua ediţie Apologeticum 2004).
133
mai multe concepţii despre îngeri. De la ei avem în zilele noastre cultul dezvoltat al sfinţilor arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail. Mistica iudaică este de părere că îngerii au funcţia de a îi conduce pe cei credincioşi la cunoaşterea lui Dumnezeu. Acest gen de cunoaştere este o cunoaştere supraaturală şi are loc în lumina inefabilă a lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu s-au făcut cunoscuţi din punct de vedere istoric de mai multe ori. Ei sunt după Dumnezeu centrul teologiei ortodoxe şi fac parte din ceea ce teologia ortodoxă denumeşte ca şi revelaţia supranaturală. Mistica îngerilor este o mistică a luminii şi a filantropiei. Îngerii sunt prin misiunea lor filantropi. Ei au misiunea de a ne duce la Dumnezeu. Am arătat că
iudaismul credea că orice om are un înger păzitor dar mai ales oamenii credincioşi.
Credinţa în Dumnezeu şi în îngerii Săi este mai mult decât orice ceea ce face posibilă o mistică a îngerilor. Despre mistica îngerilor s-a scris foarte puţin fiindcă au fost puţini cei care s-au ridicat la o stare atât de avansată spiritual încât să poate ajunge la o mistică de acest gen. Timpul este înainte şi sperăm că această carte să ofere celor interesaţi informaţiile şi necesarul de cunoştinţe care să fac ştiut că Dumnezeu nu ne-a pus singur într-un univers care ne este ostil şi pe care nici nu îl înţelegem. Fără Dumnezeu şi îngerii săi am fii un fel de fiinţe ciudate care stau etern într-un univers imens. Ceea ce ne spune mistica îngerilor este că îngerii s-au descoperit pe sine atunci când a fost necesar şi nu au stat departe de om privindu-l cum se distruge pe sine.
Îngerii i-au fascinat pe evreii din antichitate şi încă mai continuă să o facă. În zilele noastre noi şi noi scrieri iudaice şi rabinice abordează tematica îngerilor. Aceste scrieri sunt mai mult decât orice cele care ne spus că cu adevărat iudaismul a fost religia adevărată a umanităţii în trecut. Mai mulţi sfinţi iudaici din vechime s-au învrednicit să vadă îngeri: Avraam, Ilie, Isaia, Iezechil sau Daniel. Acest lucru vine să ne spună că existenţa îngerilor lui Dumnezeu nu este o imaginaţie sau produsul unor minţi bolnave ale religiei. Mistica îngerilor este o cale a celor iniţiaţi şi a celor care vor mai mult decât orice să ajungă la o stare de comuniune cu Dumnezeu şi îngerii Săi. Am arătat că această mistică are aproximativ etape: 1. purificare sau katarsis, în care omul se luptă cu păcatele şi patimile, 2. iluminare, etapă în care omul se stabileşte pe sine în virtute şi fapte bune şi 3. în cele din urmă unirea cu Dumnezeu. Orice unire cu Dumnezeu este indisolubil şi o unire cu îngerii Săi.
În acest capitol am mai arătat că îngerii lui Dumnezeu nu sunt atât de mult subiectul investigaţiilor ştiinţifice sau empirice ci ei sunt subiectul investigaţiilor mistice. Cum se poate realiza o astfel de investigaţie? Investigaţia mistică nu este o investigaţie de laborator pe care o facem cu microscopul sau cu telescopul privind bolta cu stele. Investigaţia mistică se face mai mult decât orice prin rugăciune, asceză şi contemplaţie. Din mai multele exemple care l-am oferit cititorului, el şi-a putut da seama că nu este nevoie de nici un aparat electronic sau de nici un computer pentru a intra în legătură cu îngerii lui Dumnezeu. Mai mulţi sfinţi s-au rugat îngerilor lui Dumnezeu şi au primit ajutor de la ei. Ortodoxia sau mai bine spus mistica şi credinţa ortodoxă ne spune că trebuie să facem mai mult decât orice rugăciuni la îngeri şi la Dumnezeu pentru ceasul morţii. Acest cea este definitiv pentru timpul sau destinul etern al omului. Ceasul morţii este un timp care nu mai stă în puterea omului.
