Dacă în viaţa lui omul este în controlul timpului, ceasul morţii nu îl mai poate controla. În acel ceas ne ajută foarte mult rugăciunile şi asceza care am făcut-o în numele lui Dumnezeu şi a sfinţilor îngeri. Mistica iudaică a fost o mistică a îngerilor. Această mistică însă a eşuat în momentul când l-a respins pe Domnul Iisus Hristos mântuitor al lumii şi al omului.179
179 Din anumite puncte de vedere ceea ce a făcut Sfântul Arhanghel Mihail în ceruri când l-a biruit pe diavol, a făcut Domnul Iisus Hristos pe pământ când l-a biruit pe diavol în lupta pentru umanitate. Sayer Rudd,Robert 134
Capitolul nostru despre îngeri în iudaism se încheie aici. Am voit şi am încercat să
arătăm în acest capitol că principala trăsătură a iudaismului în raportarea la îngeri a fost investiţia de natură mistică. Această investigaţie nu a încetat şi ea a început în antichitate odată cu proorocul Moise. Am arătat că o mistică ocultă a îngerilor trebuie evitată şi mai mult decât orice ceea ce trebuie să avem în vedere este ortodoxia misticii îngerilor. Mistica îngerilor se bazează cel mai mult pe descoperirile făcute sfinţilor lui Dumnezeu despre existenţele îngereşti. Îngerii sunt dincolo de orice fiinţe care un incitat interesul omului din cele mei vechi timpuri. Iudaismul a fost un astfel de timp.
CAPITOLUL AL XI-LEA
ÎNGERII ŞI CREŞTINISMUL
„Tot ceea ce ştim este că îngerii sunt incorporali, imateriali, şi aceasta numai prin a îi compara cu Dumnezeu – care este incomparabil – putem vedea că ei au un anume fel de trup şi densitate din moment ce în realitate numai Dumnezeu este incorporal şi imaterial.”
Sfântul Ioan Damaschinul
Creştinismul este religia adevărată înfiinţară de Domnul şi Mântuitorul Iisus Hristos la naşterea Sa în anul 1 al erei noastre sau după Hristos. Unii teologi ortodocşi au considerat că
anul 1 după Hristos este data apariţiei creştinismului în timp alţii au considerat că anul 33
după Hristos este anul fondării creştinismului odată cu învierea Domnului Iisus Hristos.
Creştinismul a fost propovăduit în lume de cei 12 apostoli şi mai apoi a continuat prin părinţii apostoli ai secolului al II-lea şi urmaşii acestora instituiţi de succesiunea apostolică. După
părinţii apostolici au urmat istoric părinţii sinoadelor ecumenice. După secolul al VIII-lea au urmat părinţii spiritualităţii bizantine şi mai apoi părinţii din epoca posbizantină. Un rol major şi important în perpetuarea creştinismului l-a avut muntele Athos începând din secolul al XI-lea. Creştinismul are prin urmare o istorie milenară care se extinde pe mai bine de 2000 de ani. După cum am spus personalitatea centrală a creştinismului a fost şi este Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.
În mod voit am lăsat creştinismul ca şi ultima religie a acestui studiu fiindcă ceea ce vom arăta este că dintre toţi marii fondatori de religii pe care i-am menţionat Pantajali
[hinduismul], Confucius [taoismul chinez], Zoroastru [zoroastrianismul iranian] şi Mohamed
[islamul] nici unul nu a înviat. Domnul Iisus Hristos a fost singurul mare întemeietor de religie care a înviat din morţi. În aprilie anul 33 după Hristos mormântul Domnului Iisus Hristos a fost găsit gol la trei zile după ce a fost înmormântat după executarea prin crucificare. Persecutat mai bine de 250 de ani, creştinismul avea să devină oficial o religie în zilele împăratului Constantin cel Mare. În acest capitol nu vom vorbii despre istoria creştinismului ci mai mult decât orice despre îngeri în viziunea sau perspectiva creştină. După cum am menţionat deja în capitolul antecedent, creştinismul a preluat mai multe lucruri din iudaismul fondat de Moise.
Istoric Domnul Iisus Hristos nu a lăsat nimic scris şi tot ceea ce avem de la El a fost scris de ucenicii şi cunoscuţii din timpul vieţii Sale. Înviat din morţi Domnul Iisus Hristos se v-a arăta de mai multe ori sfinţilor apostoli, odată Mariei Magdalena şi în cele din urmă
Sfântului Apostol Pavel pe drumul Damascului. Piatra fundamentală a religiei creştine a fost Clayton, Răspun negative la problema că nu sfântul arhanghel Mihaiel este mântuitorul nostru (Londra, 1753).
135
crezul în învierea morţilor. La fel de bine creştinismul a profeţit a doua venire a DomnuluiIisus Hristos la sfârşitul tuturor timpurile sau în ceea ce creştinismul numeşte ca şi parusia.
Din punct de vedere istoric creştinismul a avut trei etape majore: antică, medievală şicontemporană sau modernă. În acest capitol vom vorbii mai mult de angelologia creştină.
Dintre autorii creştini care au scris despre sfinţii îngeri putem amintii pe Sfântul DionisieAreopagitul în special lucrare sa Ierarhia cerească. 180 Sfântul Ioan Hrisostom a scris în secolul al IV-lea omiliile la serafimi.181 Ample referinţe la îngeri avem de la Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, Ambrozie al Milanului, Augustin, Simeon Noul Teolog, Ioan Casian sau Vasile cel Mare. Creştinismul a emis probabil cea mai mare gamă de scrieri cu caracter angelologic. La fel de bine creştinismul şi în special creştinismul ortodox a elaborat cea mai amplă
angelologie. Această angelologie a devenit extrem de bine experimentată în viaţa monahală
care s-a voit începând cu Sfântul Antonie cel Mare viaţa îngerească. Astfel se spune că „ lângă
un bătrân îmbunătăţi erau doi fraţi aproape de el, unul străin şi altul cunoscut. Şi cel străin era puţin mai lenevos, iar cel cunoscut foarte osârduitor. Şi s-a întâmplat de a murit mai înainte cel străin. Bătrânul, fiind văzător cu mintea, a văzut mulţime de îngeri cum povăţuiau sufletul celui străin. Şi dacă au ajuns la cer şi era aproape să intre, s-a făcut cercetare pentru dânsul şi a venit glas de sus zicând: "Vădit este că era puţin trândav, dar pentru înstrăinarea lui deschideţi-i!". Apoi a adormit şi cel cunoscut, adică cel [care era din acel] loc şi în vremea morţii au venit toate rudeniile lui. Şi a văzut bătrânul că nu este nici un înger nicăieri şi s-a minunat. Atunci a căzut cu fata la pământ înaintea lui Dumnezeu, zicând: "Doamne, cum cel străin, fiind trândav, a dobândit astfel de slavă, iar osârduitorul acesta nu s-a învrednicit de nimic de acest fel?". Şi i-a venit glas către el, zicând: "Osârduitorul, când era să moară, a deschis ochii săi şi şi-a văzut rudeniile plângând şi i s-a mângâiat sufletul. Dar cel străin, deşi era trândav, pe nimeni dintre ai săi n-a văzut şi, suspinând, a plâns, iar Dumnezeu l-a mângâiat pe el.”
Angelologia creştină din nefericire a fost subiect a mai multor controverse şi diviziuni.
Aceste diviziuni creştine s-au concretizat în trei mari confesiuni: ortodoxă, catolică şi protestantă. Confesiunea protestantă a fost iniţial numai una singură dar ea s-a scindat în trei mari categorii: luterană, calvină şi anglicană. Din confesiunea protestantă s-au desprins istoric mai multe alte secte dintre care amintim pe principalele: martorii lui Iehova, baptişii, penticostalii, evanghelicii şi în Statele Unite ale Americii în statul Utah mormonii. 182 Ceea ce scontează creştinismul este mai mult decât orice capacitatea de mântuire a omului.
Mântuirea este mai mult decât orice un dar pe care Dumnezeu îl oferă creştinilor. Principiile de bază ale creştinismului le găsim în Noul Testament care este o culegere de texte ale unor autori sfinţi. Aceştia sunt: Matei, Luca, Marcu, Ioan, Pavel, Iacob, Iuda şi Petru. Cartea cu cel mai profund conţinut angelologic din Noul Testament este Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul.
Mai mulţi teologi ortodocşi au afirmat că Apocalipsa este un mic tratat de angelologie.
180 Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete a se vedea Ierarhia cerească, (Editura Paideia. Bucureşti, 1996).
Sfântul Dionsie Areopagitul a fost contestat ca fiind sfânt în occident dar el continuă să fie considerat sfânt în Biserica Creştin Ortodoxă.
181 Am folosit pentru prezenta ediţia de la Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, (Bucureşti, 2007).
182 Joseph Smith este întemeitor al mormonilor. El a susţinut că a fost vizitat de un înger din ceruri pe numele lui Moroni [unii cred că ar fii o încarnare a unui proroc mai vechi] care i-a descoperit cartea mormonilor ce putea fii citită numai cu o pereche de ochelari profetici. Mormonii sunt original creştini dar ei au devenit o sectă din momentul în care au acceptat poligamia.
136
După cum am spus, dintre toate marile religii ale lumii creştinismul a fost mai mult decât orice cel care ne-a avertizat de faptul că însuşi diavolul poate lua chipul ne înger de lumină. Prin urmare nu trebuie să credem orice şi nici să dăm crezare oricărei arătări.
Literatura monahală creştină este cât se poate de mult plină pilde cu îngeri. Mai mulţi monahi au fost înşelaţi de diavol care a luat chipul de înger. Se spune că pe când Sfântul Martin stătea în mănăstire a venit un frate tânăr care era extrem de mândru şi îngâmfat. Mai mult decât atât, el era extrem de neascultător ţinând cont numai de opiniile proprii. Acest tânăr a fost însă ţintă a atacurilor diavoleşti. Într-o seară pe când era la rugăciune mai mulţi diavoli i s-au arătat sub chipul unor îngeri din lumină spunându-i că au fost trimişi de Dumnezeu pentru marea lui virtute. Tânărul înşelat a crezut acestor cuvinte dar a cerut o dovadă.
Diavolii cu chip de înger i-au spus că drept dovadă pentru virtutea lui îi vor aduce un veşmânt din ceruri. Acest veşmânt avea să fie un semn al preţuirii îngerilor şi a lui Dumnezeu din ceruri. Destul de naiv şi de credul tânărul monah le-a spus şi la restul monahilor din mănăstire lăudându-se cu marea lui virtute. Câţiva părinţi din mănăstire i-au spus tânărului monah că este înşelat de diavol dar el nu a voit să creadă. Era entuziasmat să primească
veşmântul din ceruri. A doua noapte din nou diavolii i s-au arătat călugărului şi i-au adus un veşmânt obişnuit din purpură dar care îl amăgeau ei are mari puteri. Tânărul monah era în al nouălea cer şi extrem de bucuros. A ieşit şi le-a arătat tuturor călugărilor veşmântul cel minunat. Părinţii din mănăstire fiind mult mai încercaţi decât el i-au spus că este o înşelăciune. Ei au luat veşmântul şi l-au dus să îl arate Sfântului Martin care era un adversar temut al diavolului pentru sfinţenia sa. În momentul în care monahii i-au arătat veşmântul sfântului acesta a dispărut ca prin minune. Părinţii s-au convins atunci că suspiciunile lor au fost adevărate. Diavolul nu a putut suporta şi depăşii puterea sfinţeniei lui Martin şi astfel înşelăciunea lui a fost dată pe faţă. Vedem prin urmare că creştinismul vorbeşte foarte clar că de mai multe ori diavolii pot lua chipul de îngeri de lumină pentru a înşela. Acest lucru este un fapt adevărat şi trebuie să îl avem în vedere.
Angelologia creştină după cum ştim a grupat oştirile îngereşti în 9 ierarhii: serafimi, heruvimi, tronuri, puteri, stăpânii, începătorii, domnii, îngeri şi arhangheli. Vedem că această
ierarhie cerească nu corespunde cu cea iudaică care are 10 ierarhii sau trepte.183 Sfântul Efrem Sirul a dat şi el mărturie despre lucrarea sfinţilor îngeri: „Au nu ştiţi, fraţii mei, ce fel de frică şi de nevoie avem să pătimim în ceasul ieşirii noastre din viaţa aceasta, când se va despărţi sufletul de trup? Mare taină se săvârşeşte acolo. Că vin la dânsul îngerii buni şi mulţime de oaste cerească şi toate puterile cele potrivnice şi stăpânitorii întunericului, amândouă părţile voind să ia sufletul şi să-l aşeze şi să-i întocmească legile lui. Deci, dacă
