Dumnezeu este mai mult decât orice creator al îngerilor şi al oamenilor. El a lăsat ca puntea de comuniune dintre aceste două lumi să fie credinţa. Credinţa însă poate fii foarte uşor distorsionată. Vedem mai multe distorsiuni de credinţă în marile religii ale lumii, oamenii care fie din neputinţă sau voluntar cred greşit. Credinţa în Dumnezeu este un lucru bun şi atunci când acest lucru au interzis s-au găsit martiri care să îşi de-a viaţa pentru credinţă.
151 Această întâmplare a fost consemnată de mai mulţi autori bisericeşti. Ea poate fii găsită şi la adresa
http://ziarullumina.ro/pagina-copiilor/intamplari-minunate-cu-ingeri.
152 Poveste elaborată de Ştefan Andrei Clenci, cls. a IV-a, Parohia Fişcălia, Jud. Vâlcea.
116
Libertatea de credinţă uneori coincide cu libertatea de religie şi alteori nu. Avem credinţă în Dumnezeu şi existenţa Sa. La fel de bine trebuie să avem credinţă în propria mântuire. Credinţa în Dumnezeu este un lucru pe care trebuie să îl luăm în serios. De mai multe ori oamenii s-au găsit că tot ceea ce le-a rămas în lumea aceasta schimbătoare şi nesigură a fost credinţa în Dumnezeu. În numele credinţei oamenii au ridicat biserici, catedrale şi mănăstiri pentru a îşi arăta sau a îşi demonstra credinţa în Dumnezeu. Pentru cei care nu sunt sfinţi credinţa se măsoară mai mult decât orice prin cât se roagă, cât postesc, câte pelerinaje fac pe la mănăstiri şi de câte ori sunt dispuşi să îşi spovedească păcatele sincer. Credinţa în Dumnezeu este mai mult decât orice ceea ce am putea numii o cale a celor care Îl caută pe Dumnezeu. Căutându-l pe Dumnezeu vom da la un moment dat şi de îngerii Săi. Credinţa în îngeri face parte din cultul îngerilor care este parte a Bisericii Ortodoxe şi a teologiei ortodoxe.
După cum am arătat în această carte de mai multe ori îngerii au lucrat acolo unde nu ne-am fii aşteptat. Dumnezeu a lăsat îngerii Săi care să îi realizeze planurile după judecăţi şi raţiuni care nu ne sunt cunoscute. Foarte mulţi se simt ignoraţi de prezenţa protectivă a sfinţilor îngeri. La fel de bine sunt mai mulţi care cauză în existenţa şi prezenţa îngerilor senzaţionalul sau interesul propriu. Cultul îngerilor a fost din cele mai vechi vremuri un cult al iubirii şi al adevărului. Îngerii sunt asimilaţi cu toate lucrurile şi valorile pozitive: iubire, pace, adevăr, răbdare, comuniune, frumuseţe. Sunt mulţi care îi asimilează pe îngerii lui Dumnezeu în schimb cu alte noţiuni: civilizaţii extraterestre, forme superioare de inteligenţă
extraterestră sau altele asemenea. Lumea religiei se deosebeşte în a le găsii originea şi provenienţa sfinţilor îngeri.153
Credinţa în Dumnezeu şi în sfinţii îngeri este pentru mulţi o piatră de poticnire. Cum am putea crede în ceva care nu se vede şi care este dincolo de universul şi lumea noastră? Vom vedea că credinţa în Dumnezeu şi îngerii Săi se explică extrem de mult şi de bine. În mod real universul ne duce cu gândul la o cauză creatoare a apariţiei sale. Universul în mod logic nu putea apare de la sine şi din moment ce el este natural probabil că există o cauză
supranaturală a apariţiei sale. Naturalitatea universului ne spune că Creatorul lui este o fiinţă
supranaturală fiindcă numai un lucru sau o fiinţă supranaturală al putea crea sau face un lucru natural.
Dacă Dumnezeu ştim că a creat acest univers material mai putem ştii deductiv că el a creat şi alte fiinţe spirituale asemănătoare cu Sine. După cum am spus, logica îl poate duce pe om la Dumnezeu dar nu şi la concluzia existenţei îngerilor Săi. Îngerii lui Dumnezeu sunt mai mult decât orice realităţi transcedente care se arată omului în funcţie de necesitate. Din acest motiv mai mulţi oameni nu au văzut îngeri deşi ştiu de existenţa lor. Îngerii sunt fiinţe ale binelui în timp ce diavolii sunt fiinţe ale răului. Paradoxal acest gen de caracteristici îl putem vedea şi în lumea noastră: unii oameni sunt buni, în timp ce alţii sunt răi. Referatele biblice spun că această lume este doar un teren de diferenţiere dintre cele două categorii de oameni. Cei care sunt buni urmează lui Dumnezeu şi a îngerilor, în timp ce cei care sunt răi urmează diavolilor. Dacă religia afirmă că localizarea diavolilor este iadul sau infernul, ce ne-ar face să credem că nu este aşa? Mai mulţi oameni răi au făcut răul voluntar şi ştiu că
destinaţia lor finală este iadul. Mai apare o problemă în toate aceste demersuri. Păcatul este bun sau rău?
În teologia ortodoxă amartiologia este ştiinţa teologică care se ocupă cu păcatul.
Păcatul este un lucru negativ în mare dar de mai multe ori Dumnezeu îl lasă pe om să cadă în 153 Învăţătură de credinţă ortodoxă, (Editura apologeticum: Bucureşti, 2006).
117
păcate mici pentru a fii modest sau a se smerii. Conştiinţa că cineva este sfânt a făcut de mai multe ori ca acea persoană să cadă în păcatul mândriei. Aşa că de mai multe ori unii au ajuns la sfinţeniei după ce au făcut unele păcate mai mici. La fel de bine păcatele nu sunt toate de aceiaşi categorie sau gravitate. Sunt păcate de natură teologică care sunt extrem de grave sau cele mai grave: blasfemia, hula sau erezia. Apoi sunt păcate grave cum este omorul, homosexualitatea, perversiunea şi cele asemenea. În cele din urmă sunt păcate mici cum este minciuna, clevetirea sau bârfa, fumatul sau onania. Toate aceste păcate îl separă pe om de Dumnezeu dar în cazul păcatelor mai mici comuniunea cu Dumnezeu poate fii refăcută.
Fiecare om din această lume are datoria de a studia marile adevăruri de credinţă. Omul este liber să afle că există atâtea credinţe câte religii sunt. Gama este foarte mare şi am arătat că
ea variază de la religii politeiste la religii monoteiste.154 Faptul că există libertatate religioasă
pe glob nu înseamnă că toate religiile sunt adevărate. La fel de bine, faptul că în această
carte am prezentat marile sau principalele religii ale lumii nu înseamnă că personal credem că toate aceste religii sunt adevărate. Unele religii sunt decadente şi pervertite.
Lumea religiei sau omul religios de mai multe ori nu este potrivit pentru zilele şi vremurile noastre. Omul de azi este mai mult decât orice un om tehnic şi un om ştiinţific cu profunde înclinaţii hedoniste. Simţul religios al comuniunii cu Dumnezeu este în vremurile noastre un fapt învechit. Lumea de azi de fapt şi pierdut credinţa. Secolul al XXI-lea trebuie să fie un secol al credinţei şi ale religiei. Nu avem nimic de pierdut din acest fapt. Omul şi-a pus de mai multe ori speranţele şi nădejdea în lucruri care nu i-au adus ceea ce sconta el. La începutul secolului al XX-lea umanitatea sconta că universul întreg v-a fii explorat de o avansare ştiinţifică şi tehnologică din astronomie. Avansarea ştiinţifică în planul astronomiei nu a decurs pe departe cum şi-ar fii dorit omul. De ce să nu spunem că la începutul secolului al XX-lea umanitatea visa la explorarea întregului spaţiu cosmic. Nimeni însă nu a ridicat problema voinţei lui Dumnezeu în această tematică. Deşi omul s-a voit în secolul al XX-lea un mare explorator cosmic, planurile şi gândurile lui Dumnezeu nu au fost îndreptate prea mult în această direcţie. De aici secolul al XX-lea a avut probabil cel mai mare abandon de la religie şi credinţă.
În secolul al XX-lea omul i-a reproşat lui Dumnezeu că este ţinut captiv pe o singură
planetă în timp ce în univers sunt alte miliarde de planete. Ceea ce ştiinţa şi astronomia contemporană eşuaiază să înţeleagă este că Dumnezeu l-a pus pe om pe pământ pentru a alege dintre două spaţii eshatologice de viaţă: raiul şi iadul. Pentru mai mulţi însă aceste spaţii au fost dincolo de orice doar simple imaginaţii ale unei religii muribunde şi învechite.
De mai multe ori lumea religiei şi a credinţei pare nefolositoare în faţa aşteptărilor ultratehnologice şi suprasofisticate electronic ale zilelor de început de secol al XXI-lea.
Cinematografia ne-a familiarizat cu un viitor în care fiecare dintr-o noi nu v-a mai conduce o maşină ci o navetă spaţială. Aceste lucruri au rămas de cele mai multe ori scenarii Science Fiction. Fiindcă nu am ajuns să trăim conform standardelor unei producţii science fiction, foarte mulţi văd rugăciunile şi slujbele aduse lui Dumnezeu şi îngerilor Săi ca fiind învechite şi nefolositoare.
Cu ce ar putea duce înainte umanitatea repetarea unui cult ortodox învechit cu formule seci şi vagi când noi avem nevoie de navete spaţiale care să circule prin spaţiu cu viteza luminii, roboţi care să ne facă toate treburile casnice sau de la serviciu, tehnici medicale care să ne menţină veşnic tineri şi să ne de-a elixirul tinereţii fără de bătrâneţe sau în cele din urmă cu ce ar putea să ne ajute nişte slujbe interminabile de la Biserica Ortodoxă când noi 154 Arhimandrit Ilie Cleopa, Călăuză în credinţa ortodoxă (Episcopia Ortodoxă Romanului, 2000).
118
avem nevoie de sisteme de oxigenare a atmosferei lunii şi a celorlalte planete pentru a le putea coloniza? La o analiză mai profundă vom vedea că toate acestea sunt pretexte pentru a evita a duce o viaţă religioasă obişnuită şi normală. Dumnezeu nu se contrazice pe sine dintru începuturi. Ceea ce a spus Dumnezeu în cartea Facerii la începuturile umanităţii
„creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul” a rămas valabil şi în zilele noastre. Dacă
Dumnezeu intenţiona să ne facă pe toţi ca şi o rasă de elită a exploatării spaţiului cosmic probabil că acest lucru era menţionat în Biblie şi în cărţile sfinţilor părinţi. Când Dumnezeu ne-a creat el n-a intenţionat pentru planeta pământ în mod sigur. Dumnezeu a intenţionat ca această planetă să fie casa noastră. Din acest punct de vedere aspiraţiile de cucerire a cosmosului nu sunt rele dar ele nu sunt conforme cu intenţiile lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ne-a pus pe această planetă trebuie să avem încredere în Dumnezeu fiindcă El ştie mult mai bine decât noi sau decât ne-am putea noi imagina că a făcut-o.
Din punct de vedere religios pe pământ există probleme mult mai grave decât cea de a ajunge să explorăm sau să colonizăm tot universul. Omul este de mai multe ori este prins în lanţul păcatelor şi al patimilor fără să conştientizeze acest lucru. La ce folos pentru omul care este imoral şi pătimaş să exploreze miliardele planete ale universului dacă el nu a reuşit să
se despătimească şi să nu mai păcătuiască? Probleme morale ale omului sunt mult mai grave decât problemele astronomice sau tehnologice ale omului. Acest lucru trebuie foarte bine înţeles. La începutul secolului al XXI-lea omul şi umanitatea în mare nu are încă capacitatea de a crea o civilizaţie în care să nu existe păcat. Dacă acest lucru este aşa cum ne-am putea imagina că am putea exploata tot spaţiul cosmic şi dacă am face-o la ce bun fiindcă acest lucru ne-ar ţine tot ca şi sclavi sau captivi ai păcatului? Dacă omul este rob al păcatului şi el îşi extinde civilizaţia lui în tot universul el nu face decât să extindă păcatul cu toate implicaţiile lui în tot universul. Aceste rânduri par extreme din partea unui teolog ortodox dar ele nu sunt extreme pentru mentalitatea şi aspiraţiile secolului al XXI-lea. Secolul al XXI-lea încă mai dă naştere la adolescenţi care sunt expuşi păcatului şi patimilor extrem de repede.
Poate că dacă acest lucru ar exista şi adolescenţii secolului al XXI-lea nu ar fii atât de obişnuiţi cu păcatele şi patimile probabil că vremurile noastre ar arăta altfel. În realitate mai multe minţi bolnave ale zilelor noastre sunt dispuse să creeze o cultură sau civilizaţie a păcatului care dacă s-au putea ar înghite tot universul. Păcatele omului nu rămân fără
consecinţe. Poate că păcatele umanităţii sunt atât de mari încât Dumnezeu nu a îngăduit până în secolul al XXI-lea colonizarea unei alte planete decât pământul.155
Credinţa este prin urmare cea pe care trebuie să o cultivăm şi acest lucru v-a aduce rezolvare la mai multe dintre problemele noastre contemporane. Dar mai înainte de a cultiva credinţa trebuie să ştim care este credinţa adevărată. Dumnezeu a creat o lume liberă care are opţiunea de a Îl alege şi a îi slujii sau din contră de a Îl respinge şi a nega. Aceasta fiindcă
un Dumnezeu care ar impune credinţa în Sine oamenilor ar fii un Dumnezeu tiranic sau dictatorial.156 Trebuie să ştim că ierarhiile îngereşti nu sunt libere şi nu sunt produsul unei 155 Este interesantă să remarcăm că lumea religiei nu operează cu vectorii ştiinţei. Ştiinţa absolutizează tehnica, matematica, fizica sau chimia. Există o întreagă legătură care îi asimilează pe îngerii lui Dumnezeu cu extratereştirii astronomiei. Vom enumera câteva dintre cele mai importante titluri. Mary Morris, Angels and aliens, (Picador USA, 1999). Keith Thompson, Angels and aliens, OZN şi imaginaţia mitică (Fawcett Columbine, 1993).
156 John Milton a fost cel care a respins pe Dumnezeu şi existenţa Sa ca şi principiu al monarhiei. Milton considera că Dumnezeu din ceruri este un tiran, fiindcă el nu dă libertate de alegere îngerilor şi sfinţilor din ceruri decât Sine însuşi. A se vedea Michael Bryson, Tirania raiului: respingerea lui Milton ca şi rege (Tipografia Universităţii din Delaware, 2004).
119
tiranii. Îngerii sunt spuşi în mod liber lui Dumnezeu care este creatorul lor. Sunt mai multe arme pe care le avem pentru a birui împotriva diavolului. Sfântul apostol Pavel spunea că
