Creştinismul crede că îngerii sunt fiinţe supranaturale şi sunt nemuritori. Nemurirea îngerilor poate fii percepută în raport cu omul că iadul este mai mult decât orice un cimitir al diavolilor. Lumea îngerilor după cum am spus nu este o lume care se bazează pe trăsăturile lumii materiale şi pe trăsăturile unei lumii supranaturale. Vedem că de mai multe ori îngeri le-au vestit sfinţilor fapte care se vor petrece. Creştinismul a fost o religie a îngerilor lui Dumnezeu dar mai mult decât orice el este o religie care are probabil cel mai sistematic cult al îngerilor dintre toate religiile lumii. Din punct de vedere istoric creştinismul se află de mai bine de 2000 de ani în aşteptarea celei de a doua veniri sau a parusiei. Această a două venire v-a aduce cu sine învierea morţilor şi judecata universală. Aceste fapte vor fii realizate şi asistate de îngerii lui Dumnezeu. La cea de a doua venire a Domnului Iisus Hristos se v-a 146

realiza separaţia finală în plan global dintre cei răi şi cei buni. Acesta nu v-a mai fii un timp obişnuit ci se v-a intra în timpul eshatologic. Eshatologia ortodoxă este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii un timp care v-a fii instaurat cu putere în istoria umană de îngerii lui Dumnezeu.

„„Un înger deci este o fiinţă inteligentă, veşnic mişcătoare, liberă, necorporală, care liturghiseşte lui Dumnezeu şi a primit în firea/natura lui nemurirea prin har, dar a cărui gen şi definiţie a fiinţei o ştie numai Dumnezeu. Se numeşte însa necorporal şi nematerial faţă de noi; căci faţă de Dumnezeu, Singurul incomparabil, totul e aflat gros şi material, pentru că numai Dumnezeu este nematerial şi necorporal… Sunt circumscrişi, căci atunci când sunt in cer nu sunt pe pământ, şi când sunt trimişi de Dumnezeu pe pământ nu mai rămân în cer. Dar nu sunt limitaţi de ziduri, uşi, zăvoare şi peceţi, fiindcă sunt neimitabili. Spun neimitabili, fiindcă nu se arată celor vrednici, cărora va voi Dumnezeu să li se arate, aşa cum sunt ei, ci într-o forma schimbată, cum pot sa-i vadă cei ce vad. … Fiind minţi/inteligente, sunt în locuri inteligibile, nefiind circumscrişi în mod corporal — fiindcă potrivit firii/naturii nu au o formă în mod corporal, nici nu au trei dimensiuni —, ci prin prezenţa ş i lucrarea lor in mod inteligibil acolo unde li s-ar porunci şi nu pot sa fie si sa lucreze în acelaşi timp şi aici si acolo… Sunt tari şi gata spre împlinirea poruncii lui Dumnezeu şi prin rapiditatea firii se găsesc îndată acolo unde le-ar porunci, păzind părţile pământului, patronând neamuri şi locuri, după

cum li s-a rânduit de Creatorul, gospodărind cele ale noastre şi ajutându-ne;potrivit voinţei şi puterii lui Dumnezeu sunt pururea deasupra noastră şi in jurul lui Dumnezeu… Văd pe Dumnezeu pe cât le e cu putinţă şi acest lucru le este hrana”195

Prin urmare, am arătat că de la începuturile lui creştinismul a conceput angelologia ca fiind ascetică şi spirituală. Lumea şi vremurile s-au schimbat dar dincolo de toate acestea îngerii au rămas la fel şi funcţiile lor sunt aceleaşi dincolo de toate secolele şi epocile istorii umane. Cât v-a exista om el v-a fii o fiinţă în procesul mântuirii. Cei care vor să se mântuiască vor avea nevoie întotdeauna de ajutorul îngerilor. Trebuie să diferenţiem mai mult decât orice lucrarea îngerilor de lucrarea diavolilor. Aceste lucrări sunt antagonice şi sunt ireconciliabile. În această viaţă suntem chemaţi să facem o alegere: dacă suntem de partea îngerilor lui Dumnezeu sau de partea diavolilor. Faptele bune şi virtuţile ne duc de partea lui Dumnezeu în timp ce faptele rele ne duc de partea diavolilor. Balanţa nu este am putea spune una de natură ştiinţifică ci una de natură morală. Moralitatea ne face asemănători ai îngerilor care şi ei au fost morali când au ales să nu se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu ci să îi urmeze Lui. Am încercat să prezentăm în acest capitol care este concepţia sau viziunea generică a creştinismului despre sfinţii îngeri. Îngerii au fost menţionaţi în scrierile biblice, mai apoi în cele ale părinţilor apostolici şi mai apoi în scrierile sfinţilor părinţi. Sinodul al V-lea ecumenic de la anul 553 a respins teoria origenistă care susţinea că diavolii vor fii restauraţi înapoi la calitatea de îngeri. Din această cauză cultul ortodox a respins rugăciunile pentru diavoli. Dogma ortodoxă a susţinut că până la a doua venire a Domnului Iisus Hristos cei morţi pot fii mântuiţi şi din acest motiv Biserica a rânduit rugăciuni pentru ei. O parte dintre rugăciunile pentru cei morţi sunt adresate şi îngerilor lui Dumnezeu. Se ştiu mai multe cazuri în care în urma rugăciunilor celor vii pentru cei morţii îngerii lui Dumnezeu au scos sufletele celor morţi din iad.

Încheiem acest capitol cu o frumoasă poveste care ne arată că judecăţile lui Dumnezeu şi ale îngerilor Săi sunt mult mai bune decât ale noastre: „O familie nu avea decât un copil.

195 Expunerea credinţei ortodoxe, 2, 3.

147

Dar, o boală nemiloasă îl cuprinse pe copil şi într-o noapte pe când aţipiseră părinţii lângă el, copilul a murit. Când s-au trezit, s-au uitat la copil şi li s-au părut că doarme liniştit. Au suflat uşuraţi şi vorbeau bucuroşi, că poate boala o fi încetat. A trecut un ceas, două, trei, au început să se neliniştească pentru că nu se trezea copilul. S-au dus mai aproape să-l vadă

dacă suflă, şi, înfricoşaţi, au văzut că era mort copilul lor. Au început să plângă şi să bocească

că s-a dus bucuria vieţii lor şi nădejdea bătrâneţilor. Toată ziua au făcut pregătiri, pentru a face o înmormântare frumoasă. Seara, obosiţi de lucru şi de atâta plâns, au adormit. Mama copilului, s-a rugat toată ziua lui Dumnezeu să-i mai arate copilul viu, iar tatăl la fel. Supăraţi, ziceau că, numai aşa mai pot crede în Dumnezeu. Dacă un singur copil au avut şi pe acela i l-au luat, atunci, cum pot să mai creadă în mila Lui de oameni, şi în bunătatea Sa? Şi cu astfel de gânduri s-au culcat. În vis, vine la mamă, un tânăr îmbrăcat în haine albe [înger] şi-i zice:

- Hai cu mine să-ţi arăt copilul! Ea, s-a dus cu tânărul acela. Au intrat într-o grădină plină

cu tot felul de pomi, cu flori şi iarbă pe jos, cu cântec de multe păsărele, cu o lumină plăcută, acolo şi-a văzut copilul îmbrăcat într-o cămăşuţă de sus până jos, albă şi strălucitoare, era împreună cu multe cete de copii ce se plimbau prin acea grădină şi cântau de fericire. Atunci, ea, a dat să-l strige, dar tânărul n-a lăsat-o şi s-a trezit. Avea o oarecare mângâiere în suflet pentru că-şi văzuse copilul atât de fericit, dar, inima ei dorea să fie în lume cu ea şi a început să plângă din nou. A doua zi, a continuat cu pregătirile pentru înmormântare, iar seara şi-a făcut rugăciunea în acelaşi fel, cerând de la Dumnezeu să-l aducă înapoi pe copil şi a adormit. Tânărul acela, i s-a arătat din nou în vis. A luat-o şi a dus-o într-un loc întunecos, o peşteră, unde i se părea că aude plânsul copilului ei. Ea îl întreabă pe tânăr dacă este copilul ei şi dacă îl poate vedea. Atunci, întunericul s-a ridicat şi a văzut pe un tânăr ce semăna cu copilul ei, însă, era mai mare, stătea într-o mocirlă urâtă plină de gângănii ce îl muşcau îngrozitor. Ea, a rămas nedumerită, tânărul a dus-o înapoi şi ea s-a trezit. Era foarte înspăimântată şi nu ştia ce să creadă pentru că tânărul din acea mocirlă semăna leit cu fiul ei, numai că, era mai mare. Cu o seară în urmă îl văzuse pe fiul ei în acea grădină frumoasă

şi se mira, când a avut timp să crească şi cum de ajuns acolo? Dar neputând să-şi explice, a crezut că a fost doar o nălucire şi a început să plângă din nou şi să ceară de la Dumnezeu copilul înapoi. Venind preotul, pentru a face slujba înmormântării, l-a primi cu mare tânguire şi cu făgăduinţa că, nu va mai crede în Dumnezeu de nu-i va da copilul înapoi. Atunci, Dumnezeu a poruncit să se întoarcă sufletul copilului înapoi în acel trup. Sufletul venind până

la trup şi când l-a văzut putregai şi atât de urât, nu voia să intre. Iar îngerul, i-a zis:

- Trebuie să te întorci în lume, pentru că părinţii tăi te cer şi nu voiesc ca tu să fii aici.

Sufletul copilului a intrat cu mult plâns în acel trup şi trupul capătă viaţă. Văzând lumea această minune, s-a speriat. Văzându-l părinţii înviat, l-au îmbrăţişat, şi l-au dus casă cu multă bucurie. Trecând an după an, copilul a crescut mare şi a început să înveţe tot felul de obiceiuri rele ce sunt în afară de lege. Părinţii, primeau ocară de la oameni pentru educaţia rea a copilului. Copilul fura, bătea, fuma, înjura, desfrâna, s.a.m.d. Adesea îşi ziceau părinţii că, mai bine îl lăsau să fi fost mort, decât atâta ruşine să primească de pe urma lui. Într-o bună zi, copilul lor la vârsta de 20 de ani, s-a dus la furat cu alţi tineri de seama lui şi cu această ocazie au ucis pe omul care păzea şi care se trezise de gălăgia lor. Autorităţile i-au prins şi i-au judecat condamnându-i la moarte, pentru ca să fie moarte pentru moarte.

Părinţii, de mare supărare nu mai puteau nici să mănânce, nici să se odihnească, şi nici în lume nu mai puteau să iasă de ruşine. Şi aşa trudiţi de multa lor supărare, adormiseră

copleşiţi de atâta oboseală şi durere. Tânărul îmbrăcat în haine albe, a venit la ei şi le-a zis:

- Haideţi cu mine, până la fiul vostru, pentru că vă cheamă!

148

Şi ei bucuroşi s-au sculat şi în mare grabă au plecat. Tânărul luminat, i-au dus în aceeaşi peşteră întunecoasă de mai înainte, cu mult noroi şi plin de gângănii, unde, aud ţipând glasul fiului lor. La porunca tânărului, întunericul s-a ridicat şi au văzut pe fiul lor în acel loc chinuindu-se şi ţipând de durere cum îl muşcau acele gângănii. Părinţii copilului, au început şi ei să plângă şi căutau să-l scoată de acolo. Însă copilul lor, le-au zis:

- N-aţi voit să fiu în grădina cea frumoasă unde eram fericit şi mă jucam cu copii de seama mea, aţi voit să fiu aici! Şi, întunericul s-a lăsat peste acea peşteră, iar ei s-au trezit spunându-şi cele văzute şi au zis:

- Mari sunt minunile Tale Doamne şi cine poate să înţeleagă pasul omului decât Tu – şi, au murit.”196

CONCLUZII

„Nici o virtute nu îl face pe om mai asemănător cu îngerii lui Dumnezeu decât a imita modul lor de viaţă”

Sfântul Ioan Casian

Din mila lui Dumnezeu volumul nostru despre îngeri în marile sau religiile majore ale lumii se încheie aici. Astfel de lucrări au fost scrise şi de alţi autori europeni şi prin urmare nu sunt un unicat într-o astfel de scriere.197 Această lucrarea se doreşte mai mult decât orice o lucrare care să îşi aducă un minim raport la procesul de unificare religioasă care este dus la ora actuală de mai multe entităţi sau formaţii religioase. O umanitate dezbinată şi divizată nu este de folos nimănui. Rolul religiei este de a ne unifica şi ca fiinţe şi ca şi creaţii a lui Dumnezeu. Dumnezeu ne iubeşte pe toţi şi ne acceptă ca şi copii şi creaţii Sale. Din trecut şi mai ales în secolul al XX-lea putem învăţa că trebuie să folosim religia şi credinţa în spre o lume mai unită şi mai bună. Religia a divizat şi continuă să divizeze fiinţele umane uneori cu preţul vieţii proprii. În numele religiei s-au luat mai multe vieţii omeneşti.

În această carte am încercat să prezentăm o viziune pozitivă asupra marilor religii ale lumii fiindcă după cum am spus au fost mult prea multe diviziuni şi neînţelegeri din punct de vedere religios ca să continuăm procesul de separare sau separaţionist în plan religios.

Menirea religiei este de a ne unifica şi a ne face să ne simţim unii pe alţii fraţi şi egali. Aceste aspiraţii sunt în sufletele şi minţile a mai multor oamenii de pe toate colţurile planetei pământ. Procesul de unificare al religiilor ar putea să se realizeze dacă ar exista rugăciune sinceră şi adevărată între adepţii diferitelor religii ale planetei. Evul mediu a adus cu sine un nou capitol în istoria lumii, este vorba mai mult decât orice de ura religioasă sau dispreţul religios. Acest dispreţ a fost mai mult decât orice ceea ce am putea denumii ura religioasă

care a fost fondată mai mult decât orice pe simţul dispreţului şi a rasismului religios.

Am arătat că mai multe religii necreştine au crezul în îngeri. Aceste crezuri sunt desfigurate dar ele există şi trebuie prin urmare să le luăm în calcul. În demersul căutării de unitate trebuie mai mult decât orice să avem o abordare pozitivă a căutării punctelor şi a înţelegerii între semeni. Această carte se doreşte mai mult decât orice un manifest pentru toleranţă şi pentru înţelegerea dintre oameni care nu au aceleaşi convingeri religioase ca şi noi. Au fost mult prea dureroase conflictele şi războaiele religioase ale trecutului pentru a nu face tot ceea ce ne stă în putere să găsim modalităţi de a restaura pacea şi înţelegerea în 196 http://www.parinteleilarionargatu.ro/subpagini/40/Pentru-cei-ce-plng-pe-mori.

197 Peter Marshall, Alexandra Walsham, Angel in early modern world (Universitatea Cambridge, 2006).

149

plan religios. Înţelegerea dintre neamuri şi popoare este mai mult decât orice fondată şi pe crezuri religioase comune. Separatismul religios de natură confesională sau sectară este o trăsătură a secolului al XXI-lea. Timpul este să învăţăm şi să cultivăm toleranţa religioasă.

Această toleranţă este dincolo de orice ceea ce am putea denumii spiritul de înţelegere şi de cooperare. Mai mulţi aderenţi ai diferitelor curente religioase ajung să se urască unii pe alţii fără nici măcar să se cunoască personal.

Din punct de vedere religios este bine să cultivăm mai mult decât orice dialogul.

Trebuie să creăm în secolul al XXI-lea posibilitatea de dialog religios. Acest lucru datorită

faptului că foarte multe religii de pe glob sunt separate una faţă de alta. Dacă vom reuşii să

facem din secolul al XXI-lea un secol al dialogului religios am reuşit să ne facem misiunea sau chemarea pentru acest secol. Cartea de faţă pune în faţa cititorului o modalitate a dialogului interreligios. O mare greşeală care se face la ora actuală în plan religios este absolutizarea opiniilor proprii mai mult decât orice. Aderenţii religiilor nu fac decât să îşi absolutizeze opiniile proprii din diferitele religii din care fac parte. Religiile sunt mai mult decât orice ceea ce am putea denumii porţi de dialog pentru o lume mai compactă şi mai dispusă la toleranţă.

Îngerii ne pot fii în acest sens un model. Comuniunea cu îngerii lui Dumnezeu nu poate reflecta în plan social dezbinarea şi ura religioasă. Cei care susţin că sunt în comuniune cu îngeri lui Dumnezeu dar ajung să se dispreţuiască unii pe alţii sunt mai mult decât orice departe de Dumnezeu şi sunt departe de a fii aproape de Dumnezeu şi îngerii Săi. Calea urii şi a dezbinării este mai mult decât orice o cale care nu are de a face nimic cu Dumnezeu şi existenţa Sa.

Crezul în îngeri trebuie să ne facă să medităm mai mult la lumea în care trăim. Sunt îngerii lui Dumnezeu din ceruri mulţumiţi cu ceea ce trăim şi cu cea ce experimentăm la ora actuală? În faţa lui Dumnezeu suntem responsabili de lumea în care trăim. Foarte mulţi dintre semenii noştrii îşi justifică ura religioasă şi cea rasială pe motivaţii false din punct de vedere religios şi angelologic. Nu credem că îngerii lui Dumnezeu se bucură de ceea ce am făcut cu lumea noastră din punct de vedere religios. Hinduşi, musulmani, buddhişti sau iudaici cu toţii pretind că Îl slujesc pe Dumnezeu. Să fie mai mulţi dumnezei câte religii sunt pe pământ?

Credem că nu. Devine foarte evident că sunt mai mulţi extremişti religioşi în sânul diferitelor religii care urmează un program sistematic de dezbinare şi de distrugere a unităţii de credinţă din punct de vedere religios de pe planetă.

Planeta pământ este a treia ca şi mărime din sistemul solar pornind de la soare. Ea este o planetă destul de mare şi putem vedea o diversitate extrem de mare de concepţii şi crezuri. Ceea ce este tragic este că aceste crezuri au apărut şi din punct de vedere religios.

Diversitatea religioasă este bine venită însă nu este deloc binevenită dezbinarea şi diviziunea religioasă. Mai multe religii sunt în război una cu alta. În orientul mijlociu de mai multe vreme islamul este în război cu iudaismul. Am arătat în această carte că concepţiile angelologice sunt în mare împărţite în trei categorii: 1. monoteiste, 2. panteiste şi 3. dualiste. Aceste trei mari concepte au grupat de-a lungul timpului marile crezuri religioase ale umanităţii. Îngerii lui Dumnezeu sunt mai multe decât orice prezenţi în aceste religii şi dincolo de orice ceea ce am putea denumii centrul investigaţilor religioase. Am arătat că creştinismul s-a desprins din iudaism odată cu respingerea Domnului Iisus Hristos.

Cartea noastră este mai mult decât orice un îndemn la pozitivism în abordarea religioasă a realităţii existenţei lui Dumnezeu şi a îngerilor Săi. Dumnezeu este dincolo de orice ceea ce am putea denumii o realitate care are de a face cu lumea transcedentă care este dincolo de orice o lume făcută cunoscută de îngerii lui Dumnezeu. Am arătat aici că o 150

trăsătură a mai multor mari religii ale lumii este pnevmatologia sau spiritualitatea.

Angelologia ortodoxă este dincolo de orice ceea ce am putea denumii centrul al investigaţiilor pnevamologice al teologilor şi angelologilor ortodocşi. Am mai arătat că din punct de vedere religios angelologia creştină este una dintre cele mai complete şi mai bine elaborate angelologii. Angelologia este o ramură a teologiei ortodoxe şi ea a fost cel mai mult experimentată de marii mistici şi mari trăitori ai monahismului ortodox. Am mai arătat că

monahismul ortodox se doreşte mai mult decât orice ceea ce am putea denumii o viaţă

îngerească sau chip al vieţii îngereşti pe pământ.