În momentul morţii după cum ne spun sfinţii părinţi eshatologia ortodoxă se face „judecata particulară”. Atunci diavolii vin să i-a sufletul celui mort în iad. Acest lucru ne spus sfinţii părinţi în fac cu orice om fie care este drept sau fie că este nedrept. După cum ne spun sfinţii părinţi în momentul morţii nu ne mai rămâne de făcut nimic decât să sperăm. În ce să

sperăm? În primul rând în ajutorul îngerilor. Ştim că Sfinţii arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail sunt totdeauna cu noi gata să ne ajute. Dacă naşterea în această lume este dincolo de puterile noastre, trebuie să ştim că la fel este şi moartea. Nici un om nu se naşte pe sine. Prin urmare, la un anumit punct moartea şi naşterea se aseamănă. Nimeni dintre noi nu ştim cu exactitate ceea ce ne aşteaptă dincolo de moarte. Ceea ce mai toţi dintre noi ştim este că în lumea de dincolo sunt două dimensiuni, împărăţii sau regiuni: raiul şi iadul. Acest lucru a fost atestat şi de iudaism şi mistica iudaică mai mulţi autori iudaici vorbim şi scriind despre acest lucru. Mistica iudaică după cum am arătat a fost o lumină pentru antichitate. Nu trebuie să

uităm acest lucru. Proorocii Vechiului Testament au adus cu ei una dintre cele mai superioare religii antice. Această religie a fost dincolo de orice ceea ce am putea denumii religia adevărată până la venirea Domnului Iisus Hristos. De la Iisus Hristos iudaismul este doar o parte trecută a creştinismului. Trebuie să spunem că şi în religia există o anumită dinamică.

Dinamica religioasă este una de natură mistică şi ea se bazează pe descoperirile pe care le face Dumnezeu aleşilor Săi. Dumnezeu s-a descoperit pe Sine de mai multe ori şi în mai multe chipuri. Aceasta este ceea ce am putea denumii o dinamică mistică.177

Prin urmare, trebuie să ştim că mistica îngerilor trebuie să fie una ortodoxă. Acest gen de mistică ne pune mai mult decât orice în contact cu Dumnezeu şi lumea nevăzută. Gradul de cunoaştere mistică am putea spune că se măsoară în mai multe categorii. Mistica este întotdeauna ascetică. Marii mistici au fost persoane ascetice şi persoane care au dat dovadă

de iubire faţă de Dumnezeu. Iubirea mistică faţă de Dumnezeu este o iubire sinceră şi dezinteresată. Aceste rânduri le scriem mai mult ca şi o ofertă de iniţiere a cititorului în mistica îngerilor. Fiinţe de lumină create dincolo de timp şi istorie îngerii au instaurat în lume istoria mântuirii. Dacă ne mântuim cu siguranţă p facem şi datorită sfinţilor îngeri.

„Scrie Chesarie în Dialogul cum şi alţi dascăli, zicând că, într-un oraş al Franţei, era o fecioară cucernică şi de foarte bun neam, bolnavă şi slăbănoagă, dar foarte îmbunătăţită cu viaţa mai ales cu înfrânare, cu răbdare şi cu smerenie. Nu se afla alta asemenea ei. Că nu mânca altceva decât numai puţine stafide cu apă. Şi niciodată nu se plângea de boala ei ci mai mult încă se bucura şi slăvea pe Domnul care o pedepsea şi o muncea aici vremelnic, ca să o fericească dincolo veşnic. Numai că foarte se amăra şi se mâhnea că nu putea să se ducă sărbătoarea la Biserica Domnului, ca să asculte sfânta slujbă. De asta plângea ea de multe ori, mai ales spre praznicele (sărbătorile) cele împărăteşti, pentru că ştia de ce mare folos sufletesc se lipseşte; însă, dacă cu trupul nu se putea duce, cu sufletul, adică cu mintea sa, niciodată n-a lipsit din biserică, ascultând cântarea de Psalmi şi dumnezeieştile Laude, precum din minunea cea scrisa mai jos se va vedea. Pentru că unii, rugându-se în biserică cu limba, păcătuiesc cu mintea, şi astfel îşi întinează cugetul inimii lor. Iar pururea pomenita aceea, neputând ca să fie cu trupul, era cu mintea, cu sufletul şi cu toată inima ei şi auzind 176 http://www.diakonima.gr.

177 Barbara Karg, Rick Sutherland, Îngeri sub umărul meu: 40 de întâlniri cu îngeri (Fair Winds, 2004).

132

laudele îngerilor se veselea. Deci, într-o zi, fiind praznicul „Întâmpinării Domnului”, în oraşul acela se obişnuia a ieşi cu sfintele icoane prin târg tot norodul: bărbaţi, femei şi copii, spre slava şi mărirea Preasfintei. Atunci, acea fericită bolnavă, avea supărare nemângâiată că s-au dus toţi la procesiune (litanie), iar ea zăcea. Şi zicea acestea întru sine: toţi creştinii se duc la bucuria Maicii lui Dumnezeu, numai eu, ca o netrebnică şi păcătoasă, nu am parte de mulţumirea aceasta duhovnicească. Acestea şi altele zicând, din dorirea inimii ei s-a aflat într-o astfel de uimire, că luând îngerul sufletul ei i l-a dus prin rai, unde a văzut o litanie minunată a tuturor puterilor cereşti şi a fericitelor suflete ale Proorocilor, Apostolilor, Mucenicilor, Ierarhilor, Cuvioşilor, ale feciorelnicilor şi ale celorlalţi Sfinţi, care mergeau doi câte doi, strălucind ca soarele şi ţinând făclii în mâinile lor. Şi i-a dat şi ei îngerul o făclie aprinsă şi mergea cu celelalte fecioare. Atuncea văzu pe Mântuitorul şi împăratul nostru Hristos, ca un Arhiereu desăvârşit, îmbrăcat în vestminte prea luminate, strălucind mai mult decât soarele, cu coroană împărătească şi arhierească prea strălucită şi de mult preţ. Iar de-a dreapta Lui stătea împărăteasa Maica Lui cea Preaslăvită şi întru tot cinstită, în haină de aur îmbrăcată, împodobită. Şi aşa străluceau aceste două feţe împărăteşti că se lumina toată

oastea aceea fericită, care într-un glas cânta Troparele şi Antifoanele cele potrivite praznicului cu un preadulce viers, neasemănat şi negrăit de frumos. Iar ajungând la o mare şi prea frumoasă biserică, au intrat înăuntru toate cetele, cântând o cântare prea dulce, cu atâta măiestrie alcătuită, încât este cu neputinţă să o poată spune vreo limbă omenească. Iar după sfârşitul cântării, intrând Stăpânul în Sfântul Altar, a început cu mare glas Dumnezeiasca Liturghie, zicând: „Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh” şi celelalte. Iar din afară cântau îngerii Antifoanele; apoi marele Pavel a citit Apostolul, zicând: „Fraţilor, fiţi fără de toată grăirea împotrivă” şi celelalte. Iar grăitorul de Dumnezeu Luca a cântat Sfânta Evanghelie, zicând: „În vremea aceea au suit părinţii pe Iisus Pruncul”. Apoi, după sfârşitul Liturghiei, şezând Iisus pe scaunul Slavei Sale, au venit toţi după rânduială, câte doi şi făcându-i Lui metanie până la pământ, sărutau Preacuratele Sale picioare, dându-i făcliile pe care le ţineau în mâini. Iar acea evlavioasă fecioară, văzând această vedenie şi cunoscând că trebuia să se întoarcă iar la pământul oamenilor, nu i-a dat Stăpânului făclia, ci din evlavie a oprit-o pentru aducerea aminte a acestei privelişti strălucite. Deci, după ce i-a făcut metanie ca şi ceilalţi se grăbea ca sa se ducă însă îngerul nu a lăsat-o, ci i-a zis: „Dă făclia Stăpânului, după cum au făcut şi ceilalţi”. Iar ea a zis: „Nu o dau, căci vreau să o am pentru evlavie”. Atunci voind îngerul să o ia cu sila din mâinile ei, ea nu voia să i-o dea ci ţinând-o pe ea, aşa de tare o strângea încât s-a rupt în două şi a luat fiecare câte o bucată. Şi în cearta aceea luând sfârşit vedenia cea întru tot strălucită şi înfricoşată, i s-a întors sufletul în trup. Şi văzând fecioara în dreapta ei jumătatea cea de făclie, s-a umplut de mare bucurie, mai ales când a văzut minunile cele preaslăvite ce se săvârşeau de Domnul cu făclia aceea. Că orbii vedeau, ologii umblau şi toate felurile de boli se vindecau. Iar când istorisea fecioara cuiva vedenia cea minunată, o spunea cu atâta dulceaţă şi bucurie sufletească încât se arăta înger şi nu om. Deci, trăind puţini ani după

aceea, ca o fiinţă fără trup, nematerială petrecând, s-a dus ca să dobândească, cu adevărat,dulceaţa cea netâlcuită, frumuseţea cea negrăită şi veşnica veselie, de care să neînvrednicim şi noi, prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor.” 178

Prin urmare, am insistat în acest capitol asupra iudaismului. Am arătat că îngerii sunt şi subiectul investigaţiei mistice mai mult decât subiect al investigaţiei ştiinţifice şi empirice.

Angelologia a fost o ramură a teologiei care era cunoscută în iudaism şi evreii au elaborat 178 A se vedea Minunile Maicii Domnului (prima ediţie Neamţ 1820, a doua ediţie Apologeticum 2004).

133

mai multe concepţii despre îngeri. De la ei avem în zilele noastre cultul dezvoltat al sfinţilor arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail. Mistica iudaică este de părere că îngerii au funcţia de a îi conduce pe cei credincioşi la cunoaşterea lui Dumnezeu. Acest gen de cunoaştere este o cunoaştere supraaturală şi are loc în lumina inefabilă a lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu s-au făcut cunoscuţi din punct de vedere istoric de mai multe ori. Ei sunt după Dumnezeu centrul teologiei ortodoxe şi fac parte din ceea ce teologia ortodoxă denumeşte ca şi revelaţia supranaturală. Mistica îngerilor este o mistică a luminii şi a filantropiei. Îngerii sunt prin misiunea lor filantropi. Ei au misiunea de a ne duce la Dumnezeu. Am arătat că

iudaismul credea că orice om are un înger păzitor dar mai ales oamenii credincioşi.

Credinţa în Dumnezeu şi în îngerii Săi este mai mult decât orice ceea ce face posibilă o mistică a îngerilor. Despre mistica îngerilor s-a scris foarte puţin fiindcă au fost puţini cei care s-au ridicat la o stare atât de avansată spiritual încât să poate ajunge la o mistică de acest gen. Timpul este înainte şi sperăm că această carte să ofere celor interesaţi informaţiile şi necesarul de cunoştinţe care să fac ştiut că Dumnezeu nu ne-a pus singur într-un univers care ne este ostil şi pe care nici nu îl înţelegem. Fără Dumnezeu şi îngerii săi am fii un fel de fiinţe ciudate care stau etern într-un univers imens. Ceea ce ne spune mistica îngerilor este că îngerii s-au descoperit pe sine atunci când a fost necesar şi nu au stat departe de om privindu-l cum se distruge pe sine.

Îngerii i-au fascinat pe evreii din antichitate şi încă mai continuă să o facă. În zilele noastre noi şi noi scrieri iudaice şi rabinice abordează tematica îngerilor. Aceste scrieri sunt mai mult decât orice cele care ne spus că cu adevărat iudaismul a fost religia adevărată a umanităţii în trecut. Mai mulţi sfinţi iudaici din vechime s-au învrednicit să vadă îngeri: Avraam, Ilie, Isaia, Iezechil sau Daniel. Acest lucru vine să ne spună că existenţa îngerilor lui Dumnezeu nu este o imaginaţie sau produsul unor minţi bolnave ale religiei. Mistica îngerilor este o cale a celor iniţiaţi şi a celor care vor mai mult decât orice să ajungă la o stare de comuniune cu Dumnezeu şi îngerii Săi. Am arătat că această mistică are aproximativ etape: 1. purificare sau katarsis, în care omul se luptă cu păcatele şi patimile, 2. iluminare, etapă în care omul se stabileşte pe sine în virtute şi fapte bune şi 3. în cele din urmă unirea cu Dumnezeu. Orice unire cu Dumnezeu este indisolubil şi o unire cu îngerii Săi.

În acest capitol am mai arătat că îngerii lui Dumnezeu nu sunt atât de mult subiectul investigaţiilor ştiinţifice sau empirice ci ei sunt subiectul investigaţiilor mistice. Cum se poate realiza o astfel de investigaţie? Investigaţia mistică nu este o investigaţie de laborator pe care o facem cu microscopul sau cu telescopul privind bolta cu stele. Investigaţia mistică se face mai mult decât orice prin rugăciune, asceză şi contemplaţie. Din mai multele exemple care l-am oferit cititorului, el şi-a putut da seama că nu este nevoie de nici un aparat electronic sau de nici un computer pentru a intra în legătură cu îngerii lui Dumnezeu. Mai mulţi sfinţi s-au rugat îngerilor lui Dumnezeu şi au primit ajutor de la ei. Ortodoxia sau mai bine spus mistica şi credinţa ortodoxă ne spune că trebuie să facem mai mult decât orice rugăciuni la îngeri şi la Dumnezeu pentru ceasul morţii. Acest cea este definitiv pentru timpul sau destinul etern al omului. Ceasul morţii este un timp care nu mai stă în puterea omului.

Dacă în viaţa lui omul este în controlul timpului, ceasul morţii nu îl mai poate controla. În acel ceas ne ajută foarte mult rugăciunile şi asceza care am făcut-o în numele lui Dumnezeu şi a sfinţilor îngeri. Mistica iudaică a fost o mistică a îngerilor. Această mistică însă a eşuat în momentul când l-a respins pe Domnul Iisus Hristos mântuitor al lumii şi al omului.179

179 Din anumite puncte de vedere ceea ce a făcut Sfântul Arhanghel Mihail în ceruri când l-a biruit pe diavol, a făcut Domnul Iisus Hristos pe pământ când l-a biruit pe diavol în lupta pentru umanitate. Sayer Rudd,Robert 134

Capitolul nostru despre îngeri în iudaism se încheie aici. Am voit şi am încercat să

arătăm în acest capitol că principala trăsătură a iudaismului în raportarea la îngeri a fost investiţia de natură mistică. Această investigaţie nu a încetat şi ea a început în antichitate odată cu proorocul Moise. Am arătat că o mistică ocultă a îngerilor trebuie evitată şi mai mult decât orice ceea ce trebuie să avem în vedere este ortodoxia misticii îngerilor. Mistica îngerilor se bazează cel mai mult pe descoperirile făcute sfinţilor lui Dumnezeu despre existenţele îngereşti. Îngerii sunt dincolo de orice fiinţe care un incitat interesul omului din cele mei vechi timpuri. Iudaismul a fost un astfel de timp.

CAPITOLUL AL XI-LEA

ÎNGERII ŞI CREŞTINISMUL

„Tot ceea ce ştim este că îngerii sunt incorporali, imateriali, şi aceasta numai prin a îi compara cu Dumnezeu – care este incomparabil – putem vedea că ei au un anume fel de trup şi densitate din moment ce în realitate numai Dumnezeu este incorporal şi imaterial.”

Sfântul Ioan Damaschinul

Creştinismul este religia adevărată înfiinţară de Domnul şi Mântuitorul Iisus Hristos la naşterea Sa în anul 1 al erei noastre sau după Hristos. Unii teologi ortodocşi au considerat că

anul 1 după Hristos este data apariţiei creştinismului în timp alţii au considerat că anul 33

după Hristos este anul fondării creştinismului odată cu învierea Domnului Iisus Hristos.

Creştinismul a fost propovăduit în lume de cei 12 apostoli şi mai apoi a continuat prin părinţii apostoli ai secolului al II-lea şi urmaşii acestora instituiţi de succesiunea apostolică. După

părinţii apostolici au urmat istoric părinţii sinoadelor ecumenice. După secolul al VIII-lea au urmat părinţii spiritualităţii bizantine şi mai apoi părinţii din epoca posbizantină. Un rol major şi important în perpetuarea creştinismului l-a avut muntele Athos începând din secolul al XI-lea. Creştinismul are prin urmare o istorie milenară care se extinde pe mai bine de 2000 de ani. După cum am spus personalitatea centrală a creştinismului a fost şi este Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.

În mod voit am lăsat creştinismul ca şi ultima religie a acestui studiu fiindcă ceea ce vom arăta este că dintre toţi marii fondatori de religii pe care i-am menţionat Pantajali

[hinduismul], Confucius [taoismul chinez], Zoroastru [zoroastrianismul iranian] şi Mohamed

[islamul] nici unul nu a înviat. Domnul Iisus Hristos a fost singurul mare întemeietor de religie care a înviat din morţi. În aprilie anul 33 după Hristos mormântul Domnului Iisus Hristos a fost găsit gol la trei zile după ce a fost înmormântat după executarea prin crucificare. Persecutat mai bine de 250 de ani, creştinismul avea să devină oficial o religie în zilele împăratului Constantin cel Mare. În acest capitol nu vom vorbii despre istoria creştinismului ci mai mult decât orice despre îngeri în viziunea sau perspectiva creştină. După cum am menţionat deja în capitolul antecedent, creştinismul a preluat mai multe lucruri din iudaismul fondat de Moise.

Istoric Domnul Iisus Hristos nu a lăsat nimic scris şi tot ceea ce avem de la El a fost scris de ucenicii şi cunoscuţii din timpul vieţii Sale. Înviat din morţi Domnul Iisus Hristos se v-a arăta de mai multe ori sfinţilor apostoli, odată Mariei Magdalena şi în cele din urmă

Sfântului Apostol Pavel pe drumul Damascului. Piatra fundamentală a religiei creştine a fost Clayton, Răspun negative la problema că nu sfântul arhanghel Mihaiel este mântuitorul nostru (Londra, 1753).

135

crezul în învierea morţilor. La fel de bine creştinismul a profeţit a doua venire a DomnuluiIisus Hristos la sfârşitul tuturor timpurile sau în ceea ce creştinismul numeşte ca şi parusia.

Din punct de vedere istoric creştinismul a avut trei etape majore: antică, medievală şicontemporană sau modernă. În acest capitol vom vorbii mai mult de angelologia creştină.

Dintre autorii creştini care au scris despre sfinţii îngeri putem amintii pe Sfântul DionisieAreopagitul în special lucrare sa Ierarhia cerească. 180 Sfântul Ioan Hrisostom a scris în secolul al IV-lea omiliile la serafimi.181 Ample referinţe la îngeri avem de la Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, Ambrozie al Milanului, Augustin, Simeon Noul Teolog, Ioan Casian sau Vasile cel Mare. Creştinismul a emis probabil cea mai mare gamă de scrieri cu caracter angelologic. La fel de bine creştinismul şi în special creştinismul ortodox a elaborat cea mai amplă

angelologie. Această angelologie a devenit extrem de bine experimentată în viaţa monahală

care s-a voit începând cu Sfântul Antonie cel Mare viaţa îngerească. Astfel se spune că „ lângă

un bătrân îmbunătăţi erau doi fraţi aproape de el, unul străin şi altul cunoscut. Şi cel străin era puţin mai lenevos, iar cel cunoscut foarte osârduitor. Şi s-a întâmplat de a murit mai înainte cel străin. Bătrânul, fiind văzător cu mintea, a văzut mulţime de îngeri cum povăţuiau sufletul celui străin. Şi dacă au ajuns la cer şi era aproape să intre, s-a făcut cercetare pentru dânsul şi a venit glas de sus zicând: "Vădit este că era puţin trândav, dar pentru înstrăinarea lui deschideţi-i!". Apoi a adormit şi cel cunoscut, adică cel [care era din acel] loc şi în vremea morţii au venit toate rudeniile lui. Şi a văzut bătrânul că nu este nici un înger nicăieri şi s-a minunat. Atunci a căzut cu fata la pământ înaintea lui Dumnezeu, zicând: "Doamne, cum cel străin, fiind trândav, a dobândit astfel de slavă, iar osârduitorul acesta nu s-a învrednicit de nimic de acest fel?". Şi i-a venit glas către el, zicând: "Osârduitorul, când era să moară, a deschis ochii săi şi şi-a văzut rudeniile plângând şi i s-a mângâiat sufletul. Dar cel străin, deşi era trândav, pe nimeni dintre ai săi n-a văzut şi, suspinând, a plâns, iar Dumnezeu l-a mângâiat pe el.”

Angelologia creştină din nefericire a fost subiect a mai multor controverse şi diviziuni.

Aceste diviziuni creştine s-au concretizat în trei mari confesiuni: ortodoxă, catolică şi protestantă. Confesiunea protestantă a fost iniţial numai una singură dar ea s-a scindat în trei mari categorii: luterană, calvină şi anglicană. Din confesiunea protestantă s-au desprins istoric mai multe alte secte dintre care amintim pe principalele: martorii lui Iehova, baptişii, penticostalii, evanghelicii şi în Statele Unite ale Americii în statul Utah mormonii. 182 Ceea ce scontează creştinismul este mai mult decât orice capacitatea de mântuire a omului.

Mântuirea este mai mult decât orice un dar pe care Dumnezeu îl oferă creştinilor. Principiile de bază ale creştinismului le găsim în Noul Testament care este o culegere de texte ale unor autori sfinţi. Aceştia sunt: Matei, Luca, Marcu, Ioan, Pavel, Iacob, Iuda şi Petru. Cartea cu cel mai profund conţinut angelologic din Noul Testament este Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul.

Mai mulţi teologi ortodocşi au afirmat că Apocalipsa este un mic tratat de angelologie.

180 Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete a se vedea Ierarhia cerească, (Editura Paideia. Bucureşti, 1996).