Mohamed a fost un om sfânt. Ceea ce putem vedea în secolul al XXI-lea este că viziunile despre lume şi religie sunt împărţite şi divizate. Unele sunt radicale şi totalitare, altele sunt fundamentaliste şi individualiste, altele ezoterice şi altele exoterice. Sunt mult care cred că
spiritualitatea este ceea ce diferenţiază în continuare occidentul de orient. În timp ce orientul este profund ancorat în spiritualitate şi rămas loial sau fidel îngerilor lui Dumnezeu, occidentul a devenit din ce în ce mai puţin interesat de spiritualitate şi s-a preocupat de tehnică şi de tehnologie.
Mulţi dintre semenii noştri se simt confuzi atunci când sunt puşi în situaţia de a îşi manifesta apartenenţa la un anumit gen de spiritualitate. Spiritualitatea este o formă de comuniune cu îngerii lui Dumnezeu. Secolului al XXI-lea trebuie să spunem că nu mai simte nevoia comuniunii cu Dumnezeu. O trăsătură negativă a secolului al XXI-lea după cum îl trăim până acum este superficialitatea şi goana după câştig imediat. Poate din acest motiv am şi uitat că mai trăim în secolul al XXI-lea. Ne vedem pe noi puşi în situaţia de a avea cât mai multe câştiguri de natură materială sau financiară fără să avem câştiguri de natură
spirituală. Aşa că omul secolul al XXI-lea trăieşte tragedia şi angoase unei lumi nesigure în care nu ştie în ce direcţie să apuce. La fel de bine secolul al XXI-lea este un secol al valorilor şi al axiologiilor confuze. Această confuzie pleacă de la faptul că omul secolului al XXI-lea şi-a pierdut credinţa în spiritualitate. De fapt el nu mai crede ca şi sfinţii din vechime în Dumnezeu, în îngerii păzitori ai lui şi altele asemenea care îi par mai mult basme învechite.
Când am demarat la scrierea acestei cărţi am voit mai mult decât orice să ofer cititorului secolului al XXI-lea o carte de spiritualitate. Aceste demersuri devin din ce în ce mai rare sau dacă sunt făcute sunt făcute de indivizi care pretind superioritate şi nu vor să ştie de alţii care au preocupări identice. Cartea care o citiţi este o carte scrisă pentru nevoile omului secolului al XXI-lea. Nu ştiu dacă ea v-a mai fii valabilă după acest secolul. La vremea când o scriem simţim că ea este necesară şi probabil că cei care o vor deschide vor găsii unele răspunsuri la problemele importante şi existenţiale care îi frământă.
A scrie şi a elabora o spiritualitate pentru secolul al XXI-lea nu este un lucru extrem de simplu. Aceasta fiindcă interesul pentru spiritualitate scade de la an la an. Este o modă a omului secolului al XXI-lea să judece şi lucrurile spirituale sau sfinte prin prisma câştigului material. În această carte am adunat o serie de mărturii care să îl facă pe omul secolului al XXI-lea să nu renunţe la crezul şi la credinţa în Dumnezeu. Nu este o ruşine să spunem că
107
suntem oameni religioşi sau oameni credincioşi. Dar în zilele noastre este mult mai actual să
spunem că suntem persoane tehnice şi tehnologice. Mulţimea de sfinţi ai trecutului, din perioada imperiului italian, din perioada imperiului bizantin sau din timpul turcocraţiei a adus cu sine crezul că în plan spiritual omul poate reuşii, adică se poate realiza pe sine.
Spiritualitatea nu este aşa de îngustă pe cum am crede. Ea s-a mulat pe fondul mai multor imperii, culturi şi civilizaţii.143
La fel de bine spiritualitatea este parte a oricărei civilizaţii. Pentru începutul secolului al XXI-lea suntem doar la începutul unei noi civilizaţii. Această civilizaţie se vrea una globală în care nu mai există diferenţe etnice, rasiale sau religioase. Secolul al XXI-lea a adus cu sine un anumit gen de problematică: este raportarea veche a trecutului la sfinţii îngeri încă actuală s-au trebuie elaborată una nouă? Fără nici o îndoială că multe dintre elementele trecutului din antichitate şi din evul mediu sunt actuale şi pentru zilele noastre. Omul v-a trebuie să
continue să se roage lui Dumnezeu şi îngerilor la fel cum a făcut-o şi până acum. De ce să nu recunoaştem că sunt puţini cei care se roagă pentru secolul al XXI-lea. Ne rugăm pentru bani, averi, plăceri şi o viaţă uşoară dar nu ne rugăm pentru secolul al XXI-lea în ansamblu deşi toţi suntem prinşi în acest secol. Libertatea religioasă care o avem în zilele noastre a dus după
cum am putut vedea la un fenomen nou: terorismul religios. În numele lui Dumnezeu mai multe facţiuni fac acte de terorism fără să le fi cerut cineva este lucru. Spiritual secolul al XXI-lea trebuie să fie un secol al păcii şi al înţelegerii. Trebuie să ne dăm seama dacă graniţele dintre diferitele ţări sunt numai geografice ci sunt şi spirituale? Unele ţări din secolul al XXI-lea cultivă liber şi fără nici o oprelişte o civilizaţie şi o cultură a păcatului şi a patimilor şi a înclinaţiilor păcătoase. Dacă omul cultivă acest gen de cultură şi civilizaţie cu siguranţă că el v-a cultiva şi o tehnologie care să îi satisfacă pornirile şi patimile păcătoase. Trecutul ne-a dat prea mulţi sfinţi ca să mai ne permit să luăm timpul de a analiza dacă secolul al XXI-lea v-a avea sfinţi. Personal cred şi mă rog lui Dumnezeu ca secolul al XXI-lea să nu fie lipsit de prezenţa şi de binecuvântarea sfinţilor. Înainte de a avea actori, superstaruri TV sau de muzică, clipuri publicitare care sterilizează mintea la un anumit nivel avem nevoie ne sfinţi.
Sfinţii sunt cei care vor arăta dacă secolul al XXI-lea este un secol frumos şi reuşit sau nu. Personal am avut şansa de a trece limita dintre secolul al XX-lea şi secolul al XXI-lea, la fel de bine dintre mileniul doi şi mileniul trei. Poate aceste rânduri par mult prea bombastice.
Ceea ce pot să îmi aduc aminte este că la începutul secolului al XXI-lea am avut enorm de mult speranţe şi aspiraţii. Timpul a făcut ca ele să se risipească. Obişnuiţi cu un cotidian perpetuu uităm cum ar fii trebuit de fapt să fim în secolul al XXI-lea, nu ştim cum ar trebui să
arate secolul al XXI-lea din punct de vedere spiritual şi adevărul este că mai mulţi nici nu îşi ridică acest gen de probleme. Îngerii lui Dumnezeu sunt pentru mulţi lipsişi de orice interes sau mai mult fac parte din ceea ce am putea denumii un fel de superstiţie populară ieftină.
Evul mediu cu toate lipsurile lui de ordin tehnic sau tehnologic ne-a dat sfinţi de talia lui Grigorie Palama, Atanasie Atonitul, Nicolae Cabasila, Diadoh al Foticeii, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschinul sau Simeon Noul Teolog. Aceşti sfinţi au existat şi nu sunt doar poveşti de ficţiune a trecutului. Mai mult decât orice dacă voim să facem ceva ultim pentru secolul al XXI-lea este să ne rugăm să ne de-a Dumnezeu sfinţi. Sfinţii vor fii aceia care îi vor ajuta pe mulţi şi îi vor scoate afară din confuzia şi sentimentul de angoasă al zilelor noastre.
Această carte este doar un deschizător de drumuri pentru cei interesaţi de lumea îngerilor din punctul de vedere al istoriei religiilor şi al religiei comparate. Sunt noi şi noi orizonturi şi posibilităţi de realizare a potenţialului spiritual al secolului al XXI-lea. Am scris 143 Lev Gilet, Spiritualitate ortodoxă: o schiţă a tradiţiei ascetice ortodoxe şi mistice (S.P.C.K., 1961).
108
această carte şi acest capitol pentru omul secolului al XXI-lea. În aceste zile nu putem ignora încercările trecutului în plan religios şi al istoriei religiilor. O trăsătură a religiilor a fost de a stabilii un contact sau o legătură cu îngerii lui Dumnezeu. Aceasta a dus la ceea ce avea să
se numească cultul îngerilor. Acest cult al îngerilor este valabil şi pentru secolul al XXI-lea.
Tot ceea ce trebuie să facem este să îi dăm curs aşa cum l-am avut şi mai înainte şi dacă nu am făcut-o să o facem sau să începem să o facem. Secolul al XXI-lea îşi v-a găsii libertatea spirituală prin cultul îngerilor. La fel de bine cu cât acest secol v-a fii un secol al rugăciunii cu atât mai mult el îşi v-a atinge ţinta realizării sale finale. Nu ştim ce v-a fii după secolul al XXI-lea dar cătă vreme trăim în acest secol avem datoria de a face tot ceea ce este mai bun pentru el. Restul nu mai ţine de noi ci v-a fii îndatorirea urmaşilor noştri.
CAPITOLUL AL IX-LEA
ÎNGERII ŞI ISLAMUL ORIENTAL
„Chiar dacă un înger ţi s-ar arăta, nu îl primii ci smereşte-te spunând: nu sunt vrednic să văd un înger.”
Apophthegmata Patrum [Zicerile sfinţilor părinţi]
În rândurile care vor urma vom vorbii despre o religie care este cel mai mult tipică
orientului mijlociu. Ea a fost întemeiată de Mohamed (570-632 după Hristos) care a trăit în secolul al VII-lea după Hristos. Mohamed a fost monoteist şi autor al Coranului. Mohamed rămâne orfan de ambii părinţi în jurul vârstei de şase ani. La vârsta de 12 ani Mohamed face o călătorie în Siria. Mai apoi viaţa lui Mohamed decurge printr-un lung periplu de căsătorii el fiind poligam după moda din regiunea sa. Ceea ce este interesant în viaţa lui Mohamed este că el a pretins că a fost vizitat de arhanghelul Gavriil undeva pe la vârsta de 40 de ani care i-a dictat cuvânt cu cuvânt Coranul.144
După această presupusă întâlnire Mohamed începe să predice cuvântul lui Dumnezeu care l-a auzit de la înger. Cu timpul însă Mohamed avea să fondeze ceea ce am putea numii primul stat islamic. Mohamed se vede pe sine care şi un prooroc cu o misiune sfântă şi dincolo de orice se simte chemat pe sine să îi ilumineze şi pe semenii săi. El duce mai multe războaie de cucerire dintre care cel mai important a fost cu Medina. Este de menţionat că
Mohamed a predicat mai toată viaţa războiul sfânt în numele lui Dumnezeu. El a murit undeva pe la vârsta de 63 de ani în anul 632 după cum am spus. Visul lui Mohamed a fost unirea peninsulei arabice într-un singur stat.
Mohamed a fost probabil una dintre cele mai controversate persoane ale istoriei.
Aceasta pe bună dreptate. El a considerat că canonul biblic ale Vechiului şi Noului Testament este incomplet şi a ajuns la concluzia unei noi scrieri. Aşa s-a născut Coranul, sau mai mult decât orice cartea sfântă a musulmanilor. Mohamed a simţit că religia creştină şi restul religiilor nu oferă răspunsul la problemele care îl preocupau. La fel de bine el a fost de opinia că trebuie creată o religie care să fie după aşteptările popoarelor semitice orientale şi nu după restul şabloanelor. Din punct de vedere religios Mohamed s-a voit un revoluţionar. A fost bine intenţionat dar după cum vedem a fost o personalitate confuză. El a confundat mai mult decât orice ceea ce am putea denumii religia cu guvernarea. Modelul propus de Mohamed a fost foarte mult un fel de teocraţie.
144 Cel mai probabil Mohamed a fost înşelat de un diavol.
109
Mohamed este din mai multe puncte de vedere un simbol sau cea mai puternică
reprezentare a aspiraţilor sau a mentalităţii arabe şi a orientului mijlociu. El a fost un războinic şi un luptător pentru convingerile sale. La fel de bine Mohamed s-a voit mai mult decât orice un deschizător de drumuri. Este foarte adevărat că Mohamed s-a remarcat ca şi un om al războiului. Aici atitudinea lui faţă de Dumnezeu a fost confuză fiindcă el considera că trebuie folosită sabia pentru a realiza scopurile pământeşti. Din mai multe puncte, cu greu am putea spune că Mohamed a fost un întemeietor de religie dar el a fost o personalitate centrală a lumii orientului mijlociu. Mai trebuie să menţionăm că una dintre concubinele lui Mohamed a fost o evreică. Mohamed s-a aflat într-o stare de conflict cu evreii pe care îi dispreţuia. Acestea ar fii în linii mari principalele trăsături ale vieţii lui Mohamed. Evident sunt mai multe lucruri în viaţa sa dar în acest capitol vor stărui mai mult numai asupra trăsăturilor generice ale lui Mohamed. Este foarte important să menţionăm că Mohamed s-a văzut pe sine ca şi un mesager şi profet al lui Dumnezeu. Mohamed nu a văzut poligamia ca fiind un impediment în predicarea cuvântului lui Dumnezeu. Este foarte evident că Mohamed a voit să
rămână în istoria şi mentalitatea popoarelor din orientul mijlociu. Dincolo de toate metehnele lui Mohamed, în aceste rânduri vom căuta să vedem binele din islam şi din învăţăturile lui Mohamed. Se ştie că islamul este mai mult decât orice o religie a extremelor dar în rândurile care vor urma vom încerca să avem o viziune mai temperată asupra conceptelor islamice.
Ceea ce ştim bine despre Mohamed este că a fost monoteist şi împotriva idolatriei.
Acestea au fost două trăsături ale vieţii şi mentalităţii lui Mohamed. După Mohamed viaţa şi conceptele sale au prins anvergură. După cum am spus, ceea ce a lansat nou din punct de vedere religios Mohamed a fost războiul religios. Acest război este dincolo de orice motivat pe principiile că popoarele semitice sunt popoarele alese de Dumnezeu. Acest gen de război avea să primească după Mohamed numele de jihad şi este temei ai mişcărilor teroriste fundamentaliste din zilele noastre.
Islamicii cred într-o lume nevăzută care a fost creată de Alah [Dumnezeu]. Mohamed este am putea spune sinteză la toate aspiraţiile lumii arabe. Mohamed a fost am putea spune numai scânteia care a dus la apariţia islamului şi a mahomedanismului. Concepţiile mahomedane au existat cu mult înainte de Mahomed în Arabia. Aceste concepe au gravitat foarte mult în jurul idei de răzbunare a lui Dumnezeu care au considerat ei că trebuie reflectată în lumea materială. Această lume este mai mult decât orice realizată prin război.
