iudaică cei care l-au ajutat pe Dumnezeu la facerea universului, a lumii şi a omului.

Iudaismul s-a confruntat încă de la apariţia sa cu pericolul angelolatriei sau al adorării îngerilor lui Dumnezeu. Acest lucru s-a demonstrat cel mai mult prin interdicţiile reprezentării îngerilor. Cultura iudaică antică a fost din mai multe puncte de vedere iconoclastă. În templele iudaice erau reprezentaţi doar doi îngeri [heruvimi]. Aceşti îngeri au fost mai mulţi decât orice singurele imagini angelice din iudaism. Iudaismul prin urmare a interzis pictarea îngerilor fiindcă ea de cele mai multe ori ducea la angelolatrie şi al idolatrie. Au existat şi în iudaism mai mulţi care i-au considerat pe îngeri una cu Dumnezeu. Extrema însă trebuie evitată. Dogma ortodoxă susţine că îngerii sunt mai mici ca Dumnezeu şi mai mari ca şi omul. Prin urmare rolul lor este unul intermediar. După Moise, iudaismul a ajuns la alte tradiţii care aveau în vedere studiul îngerilor şi al existenţelor lor. Aceste dogme au fost sistematizate ulterior de şcolile rabinice.

Iudaismul prin urmare a fost mai mult decât angelocentric. Iudaismul prin urmare a avut un cult al îngerilor care a fost descoperit de Dumnezeu şi care a fost păstrat în tradiţia rabinică. Diferitele şcoli rabinice au menţinut crezul şi cultul în îngerii lui Dumnezeu. În iudaism îngerii au funcţia de a îl ajuta şi a îi duce la îndeplinire poruncile lui Dumnezeu.

Îngerii sunt puşi direct în slujba lui Dumnezeu. În antichitate cultul iudaic a cunoscut cele mai multe rugăciuni pe care omul l-a adus îngerilor lui Dumnezeu. Mistica îngerilor lui Dumnezeu este mai mult decât orice o calitate pe care puţini oameni o au. Ea se manifestă cel mai mult prin anumite caracteristici care ţin de credinţă, asceză, contemplaţie şi rugăciune. După cum am spus iudaismul a crezut că una dintre funcţiile principale a îngerilor a fost de a veghea şi a supraveghea umanitatea în mare şi pe fiecare om credincios în parte. Iudaismul crede că

îngerii lui Dumnezeu stau şi îi apară numai pe cei care sunt credincioşi şi cred în Dumnezeu 164 Ward, Andrew Collins ; additional research by Richard (2001). From the ashes of angels : the forbidden legacy of a fallen race.

125

în timp ce pe cei care nu cred în Dumnezeu îngerii nu îi au în vedere ci se depărtează de la ei.165

Prin urmare îngerii au fost investigaţi de mai multe ori din punct de vedere religios şi în planul misticii. Mistica a deschis noi orizonturi în lumea angelică. Comuniunea dintre om şi îngeri de mai multe ori s-a făcut în plan mistic. Mistica îngerilor a continuat să fascineze.

Omul s-a voit din cele mai vechi vremuri mai aproape şi sub aripa protectoare a îngerilor.

Îngerii sunt astfel subiect al investigaţiei mistice. Rolul lor este de a îi duce pe oameni spre rai sau mai mult decât orice în spre împărăţia cerurilor. Mistica iudaică este una dintre cele mai puternice mistici create de om. Ea se bazează pe mai multe autorităţi şi scriitori. Acest gen de mistică se inspiră mai mult decât orice din lumea şi din universul religios. Religia este dincolo de orice sursă a misticii iudaice. Omul este o fiinţă pierdută într-un univers ostil până

când el ajunge să descopere sensul vieţii şi al universului prin recursul la religia şi la obţinerea unei relaţii favorabile cu Dumnezeu. Relaţia cu Dumnezeu aduce cu sine mai mult decât orice şi comuniunea cu îngerii lui Dumnezeu.

O celebră istorisire mistică cu îngeri ne spune că în ceruri la un moment dat Dumnezeu i-a chemat în sala tronului ceresc pe toţi îngerii Săi. Dumnezeu era trist şi după ce toţii îngerii s-au adunat El a început pe un ton grav să ne vorbească îngerilor:

- Îngerii, v-am chemat aici să discutăm mai multe despre lume şi probleme ei. Din câte ştiţi în lume există sărăcie, boală, suferinţă, necazuri, neajunsuri şi durere. Ca şi Dumnezeu eu am datoria de a menţine o lume bună şi fericită. Această problemă am voit să o aduc şi în faţa voastră pentru ca împreună să o soluţionăm. În ceruri s-a făcut linişte şi nici un înger nu spunea nimic. Apoi unul dintre îngeri s-a ridicat şi a venit în faţa lui Dumnezeu:

- Doamne dacă îngăduit mă voi pogorî pe pământ şi voi rezolva toate aceste probleme grave ale lumii şi ale umanităţii, a spus îngerul.

- Ai permisiunea Mea să te duci şi să faci întocmai. Îngerul a plecat de la faţa lui Dumnezeu şi s-a pogorât pe pământ. În câteva zile el a schimbat lumea definitiv: a făcut râurile să curgă lapte, munţii i-a făcut de ciocolată, străzile le-a poleit cu pietre de aur, casele oamenilor le-a refăcut din diamant, dealurile le-a făcut din mâncare de cel mai bun gust. La fel de bine îngerul şi-a folosit puterile şi a eliminat boala, sărăcia şi necazurile. Se spune că la început a fost extrem de mult bucurie în lume la vederea a ceea ce a făcut îngerul dar această bucurie nu a fost de lungă durată. În câteva lunii oamenii au devenit deprimaţi şi nemulţumiţi. Intrigat îngerul i-a întrebat:

- Ce s-a întâmplat cu voi şi ce vă nemulţumeşte? Nu mai muriţi, nu mai suferiţi de nici o boală şi totul este frumos pentru voi? Ce vă nemulţumeşte?

Nimeni nu a răspuns nimic îngerului. Atunci cumva trist îngerul s-a întors înapoi în ceruri. Acolo a venit în faţa tronului lui Dumnezeu ca să îi spună de cele întâmplate.

- Doamne, am fost pe pământ şi am făcut toate bune. În lume numai există moarte durere, boli şi necazuri. Dar oamenii nu au fost mulţumiţi cu acest lucru. La scurt timp după ce am făcut toate aceste lucruri lumea şi oamenii au devenit deprimaţi şi nemulţumiţi.

- Îngere cred că ştiu care este problema.

- Care este Doamne?

- Tot ceea ce ai făcut este bine şi nu ai greşit cu nimic, doar că ai uitat să le dai să

muncească. Fiindcă oamenii au toate din belşug ei nu mai muncesc şi din această

cauză ei sunt nemulţumiţi şi trişti.

165 Miriam Chaikin, Secretele îngerilor: poveşti bazete pe legendele evreieşti (Henry Holt and Company,.2005).

126

Această poveste vine să ne spună că în relaţia noastră cu Dumnezeu şi îngerii Săi noi nu suntem de mai multe ori mulţumiţi. Nemulţumirea noastră nu este justificată. Suntem nemulţumiţi că îngerii lui Dumnezeu sunt invizibili şi nu îi putea vedea şi la fel de bine suntem nemulţumiţi de mai multe ori cu ceea ce ne oferă Dumnezeu. Prin sine omul vrea din ce în ce mai mult şi foarte rar el ajunge să fie mulţumit. Don acest punct de vedere se cuvine să aducem rugăciuni de mulţumire în faţa lui Dumnezeu şi a îngerilor Săi. Aceste rugăciuni Îl pot face pe Dumnezeu să îşi aducă aminte de noi. Ne aducem aminte de Dumnezeu şi astfel nu facem numai rugăciuni de cerere ci şi rugăciuni de mulţumire. Sfinţii părinţi şi mistica ne spun că îngerii sunt cu noi şi sunt dispuşi să ne ajute. Acest ajutor însă nu vine de mai multe ori cum credem noi că se cuvine. Judecăţile noastre provin dintr-un timp limitat, în timp ce judecăţile lui Dumnezeu sunt eterne şi nu pot fii pătrunse de mintea omenească. Prin urmare trebuie mai mult decât orice să avem încredere în mistici şi mai ales în descoperirile lor. Mai toţi mari sfinţi ai ortodoxiei au avut o predispoziţie în spre mistică şi descoperirea mistică.

Misticii sunt oameni care aparent sunt prea mult în contact cu lumea noastră. Sfântul Ioan Teologul s-a învrednicit de mari descoperiri de la Dumnezeu într-un loc departe de lumea civilizată pe insula Patmos.166 Mistica şi misticii sunt o lume în sine. Iudaismul a fost trebuie să recunoaştem un mare deschizător de drumuri în acest sens. Toţi autorii Vechiului Testament pot fii consideraţi mistic. Dintre ei cel mai pregnant ne-a vorbit despre înger proorocul Isaia care ne spune că a văzut îngerii lui Dumnezeu [el a folosit termenul de serafimi] stând în jurul tronului lui Dumnezeu.

Mistica este un fenomen vechi care are de a face mai mult decât orice cu ceea ce am putea denumii capacitatea de interiorizare a omului. Omul trebuie să fie interiorizat şi deschis lăuntric unui univers spiritual infinit. Acest univers este mai mult decât orice deschis în spre marile adevăruri angelologie. Lumea materială nu este singura din univers. Este un crez a mai multor misticii. Misticii se deschid în spre interior pentru a înţelege şi a valoriza mai bine lumea exterioară. De la mistici învăţăm că trebuie să avem un simţ al balanţei în raport cu lumea exterioară. Simţul balanţei ne spune că pentru a ne găsii pacea internă sau pacea cu lumea înconjurătoare trebuie să avem un sens al balanţei dintre lumea văzută şi cea nevăzută.

Dincolo de toate acestea misticii visează la o unire transcendentă a tuturor religiilor.

Aceste religii sunt mai mult decât orice ceea ce am putea denumii oameni ai idealului. Mulţi dintre mistici au fost înşelaţi. Mistica este din mai multe puncte de actualitate fiindcă după

cum am spus lumea nevăzută este o lume care este deschis simţului sau fiorului mistic.

Iudaismul a fost prin excelenţă o mistică a contemplaţiei şi a iubirii de Dumnezeu. Evreii au fost poporul ales al lui Dumnezeu. Referitor la acest lucru trebuie să menţionăm că mai toate popoarele sau văzut pe sine ca fiind alese de Dumnezeu. Misticii se văd pe sine mai mult decât orice oameni chemaţi să îl slujească pe Dumnezeu. Trebuie însă să facem distincţia foarte bine între mistică şi mistici falşi. Imperiul bizantina fost un imperiu care a dezvoltat şi el o amplă şi puternică mistică. Nu orice formă de mistică este prin urmare este adevărată.

Există forme de mistică degenerată sau retrogradă. Mai mult decât orice trebuie să ştim că

Dumnezeu este dincolo de orice ceea ce am putea denumii o realitate de natură

transcendentă care se poate descoperii pe sine pa cale mistică.

Îngerii pot fii asimilaţi unui fenomen mistic. Ei sunt fiinţe care după cum urmăresc continuitatea istoriei şi a evoluţiei umane din ceruri. După cum am arătat îngerii au intervenit uneori văzut alteori invizibil în curentul sau torentul evenimentelor umane. Misiunea lor cel 166 Savas Aguridis, Comentariu la Apocalipsă (Editura Bizantină, 2007).

127

mai importantă a fost mai înainte de Hristos să pregătească calea venirii lui Hristos.

Eshatologic îngerii pregătesc a doua venire a lui Hristos. Mistica îngerilor lui Dumnezeu este o mistică a adevărului şi a iubirii. Ea se bazează pe simţul că Dumnezeu este mai mult decât orice autor şi creator al lumii nevăzute a îngerilor şi că fiecare dintre cei credincioşi are un înger păzitor. Probabil că cea mai cunoscută formă de mistică iudaică este kabala. Kabala aspiră mai mult decât orice ca şi mistică la un fel de integrare a eului omului în sensul cosmic al universului.

Mistica în sens ortodox o au cel mai mult caracterele contemplative. Contemplativii sunt cei care ajung la vederea lui Dumnezeu în lumină şi în mărirea Sa inefabilă. Mai mulţi mistici au vorbit de mistica luminii lui Dumnezeu. Dumnezeu este sursă a lumii şi El este o fiinţă de lumină. Mistica creştină şi cea iudaică sunt mai mult decât orice mistici ale luminii spirituale a lui Dumnezeu care izvorăşte dincolo de orice de ceea ce am putea spune in infinitatea lumii lui Dumnezeu. Secolul al XX-lea a adus cu sine în teologia ortodoxă un alt gen de mistică. Este vorba de mistica persoanei lui Dumnezeu. Misticii au vorbit mai mult decât orice de faptul că în ortodoxie Dumnezeu este o persoană. Ca şi persoană Dumnezeu este centrul misticii ortodoxe. Mistica ortodoxă este o mistică a luminii şi a iubirii dar este şi o mistică a persoanei. Spre deosebire de restul religiilor panteiste, ortodoxia îl percepe pe Dumnezeu ca şi o entitate persoană şi nu ca şi o forţă sau o putere cosmică impersonală.

Dumnezeu este o fiinţă personală dar supranaturală. Faptul că Dumnezeu este o fiinţă

supranaturală nu înseamnă că El nu este o persoană.167 La fel de bine şi îngerii lui Dumnezeu sunt persoane, Mihail, Gavriil sau Rafail sunt şi ei persoane a lui Dumnezeu. Teologia ortodoxă este mai mult decât orice o teologie a persoanei. Aceasta fiindcă Dumnezeu fiind de esenţă şi de fiinţă personală, El este trăit şi experimentat ca şi persoană. Persoana lui Dumnezeu este dincolo de orice ceea ce am putea denumii centrul misticii ortodoxe. Mistica ortodoxă dincolo de toate ramificaţiile ei ne prezintă posibilitatea de a intra în contact cu un Dumnezeu personal. Relaţia de iubire şi de afecţiune cu Dumnezeu este mai mult decât orice ceea ce am putea spune o trăsătură a misticii ortodoxe. La origini mistica ortodoxă a fost o mistică iudaică.168

Mai mult decât orice mare religie a avut misticii săi. Aceşti mistici au fost cei care au dat amploare şi profunzime fenomenului religios al misticii. Mistica este o temă care pentru mulţi nu mai are actualitate. Pentru secolul al XXI-lea a fii mistic înseamnă a fiii un om demodat şi învechit. Există o concepţie eronată care ne face să credem că mistica a fost de actualitate numai pentru evul mediu.169 După cum am spus caracteristicile misticii este că

este ştiinţa care are cele mai multe implicaţii de natură supranaturală. Mistica este conştientă de faptul că Dumnezeu este o fiinţă supranaturală şi prin urmare nu încearcă să

ajungă la Dumnezeu prin metode ştiinţifice şi tehnice. Orice metodă ştiinţifică sau tehnică nu ne-ar pune în contact sau în relaţie cu Dumnezeu asemenea cum aprinde televizorul sau radioul. Omul secolului al XXI-lea din nefericire tinde să se raporteze la Dumnezeu matematic, ştiinţific şi tehnic. Acest lucru este eronat fiindcă la Dumnezeu nu ne putem raporta prin metode sau mijloace tehnice.

167 Mistica persoanei lui Dumnezeu a lansat-o în secolul al XX-lea regretatul părinte profesor Dumitru Stăniloae. A se vedea Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, (Craiova, 1992).

168 Byron Sherwin, Kabala: o introducere la mistica iudaică (Maryland, 2006).

169 Dintre marii mistici medievali ai Europei amintim pe Meister Eckhard, Duns Scotus Eurigena, Boneventura, Toma Aquino şi mulţi alţii.

128

Mistica este mai mult decât orice o ramură a teologiei ortodoxe. În această ramură ne dăm seama că există o revelaţie supranaturală a lui Dumnezeu. Dacă din lumea fizică