136 Dintre ei am putea amintii pe filosoful german Friedrich Nietzsche. Acesta a şi scris o carte inspirată din zoroastrianism intitulată Aşa grăit-a Zarahrustra. Nietzsche s-a pretins un filosof dar căutările lui au fost mai mult de natură religioasă. De aici a venit şi căderea s-a în ateism. Deşi au existat mai multe încercări de reabilitare a lui Friedrich Nietzsche, trebuie să ştim că teologia apofatică care pretind unii a fost practicată de Nietzsche nu este ateism. Apofatismul apare din punct de vedere spiritual ca şi o etapă ascetică atunci când omul a ajuns la o pace a raportului cu Dumnezeu şi nu se mai simte mustrat în relaţia sa cu Dumnezeu.

Nietzsche din nefericire la căutat pe Dumnezeu şi în zoroastrianism dar nu l-a găsit. În cele din urmă el avea să

declare că Dumnezeu nu există.

102

Această carte are menirea de a arăta cititorului principalele etape prin care a trecut umanitatea şi omenirea de la trecuturi şi până în zilele noastre. Căutarea religioasă a omului faţă de Dumnezeu şi îngeri este extrem de vechi şi de mai multe ori a primit noi şi noi forme.

Unele forme spirituale s-au înlocuit de altele, dar ceea ce putem vedea este că nevoia omului de a intra în contact cu fiinţe îngereşti a fost constantă. Dacă în antichitate omul a creat o mitologie de fiinţe cu puteri supranaturale în zilele noastre omul caută fiinţe supranaturale în spaţiul cosmic. Vedem că de la mitologie la astronomia contemporană este numai un pas.

Omul contemporan sau modern a început să populeze universul cu fiinţe extraterestre la fel cum omul antic la popular cu fiinţe mitologice. Să fie acest lucru o simplă coincidenţă?

Personal cred că nu.

Mitologiile antice sunt foarte asemănătoare cu crezurile contemporane în extratereştri.

În acest gen de imagine mai avem o lume separată a religiei şi a credinţei. Ceea ce s-a putut vedea este că în mitologie au existat foarte multe fiinţe care semănau cu îngerii. Dintre ele am putea amintii pe Cupidon, Hermes, Hercule, Perseu sau pasărea Phoenix. Mitologia s-a inspirat din angelologie. Problema a fost că ea nu a urmat credinţei ci a ales un fel de pseudomorfoză dintre credinţă, mit şi ştiinţă. Poate acesta fost în cele din urmă şi eşecul mitologiei ca şi ştiinţă. Zoroastru a pus bazele unei angelologii care este din mai multe puncte de vedere arhaică.

În persană îngerii se numeau iazatas în timp ce amerşa sapentas se numeau arhanghelii şi ei au fost creaţi de Ahuramazda sau de Dumnezeu. Iată cum i-a grupat Zoroastru pe arhangheli: Vahu Mono era un înger care patrona turmele de animale ale păstorilor. Aşa Vahişta a fost un înger care patrona focul. 137 Kşatra Viaria a fost un înger al metalelor după Zoroastru. Speta armaiti a fost un înger al pământului. Haurvatat a fost un înger al apelor. În Persia a existat crezul în îngerii păzitori. Acestora li se spunea Aeda Fravash. Perşii credau că un înger păzitor în însoţeşte pe om pe tot parcursul vieţii sale. Ei erau invocaţi când cineva se afla în pericol.

După arhangheli Zoroastru a grupat pe îngeri: Ahurani a fost un înger al apelor.

Airiaman a fost un înger al prieteniei şi al vindecării [probabil al medicinei]. Akşiti a fost un înger al păcii. Angran era un înger al luminii nesfârşite. Arştat a fost un înger al dreptăţii sau al justiţiei lui Dumnezeu. Asman un înger al cerului sau al astronomiei. Atar înger al focului.

Christi a fost un înger al filosofiei sau al înţelepciunii. Erethe era un înger al adevărului.

Haoma a fost un înger al plantelor. Hvare Kşaeta a fost un înger al soarelui. Kwarenat este un înger al harului lui Dumnezeu. Maongagh este un înger al lunii. Mithra a fost conceput iniţial de Zoroastru ca şi un înger dar unii din zoroastrianieni l-au considerat Dumnezeu însuşi.

Prendi un înger al adundenţei şi al plenitudinii. Rata un înger al milosteniei sau la filatropiei.

Sraoşa credea Zoroastru că este un înger care îl veghează pe cel mort trei zile după moarte.

Tiştria este un înger al ploii. Vayu este un înger al vântului. Twasha a fost un înger al spaţiului infinit. Zrvan Akarana a fost un înger al timpului nesfârşit. Acesta a ar fii în mare sistemul angelologic al lui Zoroastru.138

137 La vremea lui Zoroatru lumea depindea folosinţa focului. Să nu uităm că Grecia antică se credea că focul a fost furat din ceruri de Prometru de la Dumnezeu care iniţial nu a voit să îl dea lumii.

138 A fost un băiat ce asculta pe Dumnezeu. Mergea la Biserică, se ruga dimineaţa, în timpul zilei şi seara, pentru familia sa şi pentru cei ce îi sunt lui aproape. Aşa că Dumnezeu îi răsplăteşte acestuia cu minte şi înţelepciune.

Minte - ca să deosebească binele de rău pe acest pământ şi înţelepciune - luminarea sufletului, întărirea lui şi sporirea spre fapte bune. Dar după un timp acest băiat a început încet cu încet sa uite să se roage. A uitat să

facă fapte bune. Nu mai mergea la biserică, nu mai citea din Sfânta Scriptură şi începea sa vorbească urat cu familia lui. Aşa că Dumnezeu vazandu-L a trimis în câteva seri pe îngerul păzitor cu o foaie ca să noteze acolo 103

Prin urmare, zoroastrinaismul a avut crezul în îngeri şi a recunoscut o ierarhie dublă a îngerilor şi a arhanghelilor. Relaţia dintre spiritualitate şi angelologie este sinonimică dar nu este identică. O povestire autentică despre lucrarea şi prezenţa îngerilor în înfrângerea şi pedepsirea diavolilor este următoarea. „Î n a c e l e t i m p u r i t r ă i a l a S a m o l e n e , u n s ă t u c c ă ţ ă r a t p e m u n t e l e P o n y a r o s î n t r e Samosata şi Mylitene, o comunitate de preoţi eretici care se lepădaseră de Dumnezeu şi care trăiau în păcat cu femei desfrânate. Făcând pact cu diavolul, aceştia şi-au întors faţa de l a D u m n e z e u c ă z â n d s u b s t ă pâ n i r e a d e m o n i l o r . L a o r d i n u l c e l u i R ă u , e r e t i c i i p r e o ţ i a u baricadat porţile şi deschiderile bisericii lor pentru a putea celebra nestingheriţi în spaţiul s a c r u c e r e m o n i i a b o m i n a b i l e , s l u j b e ne g r e c u s a c r i f i c i i u m a n e ş i d e s f r â nă r i c u f e m e i l e desfrânate şi chiar cu animale sălbatice. Apăraţi de o armată de diavoli contra oştilor trimise pentru a distruge cuibul de pierzanie, păcătoşii au reuşit să reziste ani la rând. La capătul vieţii lor, trupurile neînsufleţite ale preoţilor întorşi de la credinţă erau ocupate de câte un demon care se manifesta sub chipul celui mort. In secolul al VI-lea, un Sfânt iubitor şi iubit d e D u m n e z e u , a u r c a t s i n g u r la Sa m o l e n e , î n a r m a t d o a r c u u n t o i a g î n f o r m ă d e c r u c e . Sfântul a trecut ca prin miracol prin ziduri, i-a respins fără violenţă pe demonii cu chip de preoţi renegaţi şi femei demoniace până

în cripta capelei. Acolo, învocându-l pe Dumnezeu şi pe îngeri, a ridicat toiagul. Deodată, cu un strigăt nemaiauzit, miile de demoni încuibaţi în criptă de-a lungul vremii s-au prăbuşit în ţărână. Sfântul i-a închis pe cei 8 demoni majori şi pe căpetenia acestora în cele 9 morminte din capelă pe care le-a ferecat cu semnul Crucii. Apoi, Îngerii au zidit toate intrările capelei profanate ca să rămână închise şi pecetluite până la sfârşitul veacurilor. După ce justiţia lui Dumnezeu a fost instaurată, un foc purificator a distrus satul până în temelii lăsând neatinsă

doar mica biserică romană şi cripta acesteia. Edificiul a rezistat tuturor încercărilor de efracţie din partea invadatorilor abasizi, huni, turci seleucizi, perşi, care s-au succedat timp de secole, decimând prin boli şi nebunie pe cei care încercau s ă p ă t r u n d ă s a u s ă s e s t a b i l e a s c ă î n î m p r e j u r i m i . S e s p u n e c ă s i n g u r u n s m o c h i n a supravieţuit pedepsei divine, la umbra căruia adeseori Sfântul vine şi astăzi să mediteze.”139

Prin urmare putem vedea că îngerii sunt de partea oamenilor buni şi deşi răul de mai multe ori pare că este învingători cu răbdare şi cu blândeţe el poate fii cucerit şi înfrânt.

Există după cum am spus un război nevăzut între îngeri şi diavoli. În lume noastă de mai multe ori el devine cunoscut. Luptele dintre îngeri şi diavoli pot să se manifeste şi în lumea noastră. În timpul celui de al doilea război mondial în special au fost semnalaţi mai mulţi îngeri. Pe data de 13 mai în localitatea Waldenburgertal trupele naziste se pregăteau să

asedieze regiunea. Lumea este înspăimântată şi plină de groază când totul părea pierdut, din cer s-a arătat ca şi un fel de mână imensă care a binecuvântat regiunea şi care a adus linişte şi pace în populaţia civilă de acolo. După acest fapt supranatural atacul nazist care părea că

nu poate fii respins sub nici o formă a fost înfrânt şi naziştii au fost obligaţi să se retragă.

Alte două prezenţe îngereşti au fost semnalate în viaţa părintelui Sava Vatopedinul, un mare ascet de la Muntele Athos. Se spune că acesta a mers în Palestina pentru a se nevoi. A stat mai multă vreme în pustia Iordanului şi mai bine de 50 de zile nu a găsit nimic de ceea ce se roagă băiatul. Dar de fiecare dată când îngerul mergea seara, pleca foarte trist, cu foaia alba, pentru că băiatul se culca fără a spune o rugăciune. Aşa că îngerului i sa adunat o hârtie alba de la cer pana la pământ din cauza băiatului neascultător. A se vedea http://parohiaersig.blogspot.ro/2011/12/o-intamplare-cu-ingerul-

pazitor.html.

139 Întâmplarea a fost relatată ca şi având loc în Turcia de azi.

104

mâncare. Era slăbit şi a căzut aproape mort la pământ. Părintele Sava spunea că atunci s-a apropiat de el un înger nu pentru a îi lua sufletul ci pentru îl întării. Pustnicul a putut simţii un fel de mireasmă îmbătătoare şi multă lumină la prezenţa îngerului. Acest înger l-a ridicat de la pământ şi i-a spus pe un ton prietenesc că a fost trimis de Dumnezeu pentru a îl întării şi v-a stat cu el din acel moment înainte.140 Toate aceste exemple ne fac să concluzionăm că se poate vorbii de o spiritualitate angelologică. Această spiritualiste după cum am văzut are unele caracteristici. Aceste caracteristici variază uneori de la religie la religie.

Zoroastrianismul antic persan şi cel contemporan iranian trebuie privit din acest punct de vedere ca şi parte a istoriei spiritualităţii dar a fost o spiritualitate eşuată. Eşecul spiritualităţii zoroastriene nu s-a datorat numai lui Zoroastru ci şi mediului generic persan din vremurile sale.

Cultura politeistă persană a fost din nefericire una decadentă şi retrogradă. Diferiţi dumnezei se luptau să câştige încrederea unei populaţii sau a unei mase de credincioşi dezorientaţi şi circumspecţi de ceea ce vrea cerul de la ei. Universul persan a fost un univers aparte şi foarte diferit de cel pe care îl ştim noi în zilele de acum. Lumea persană a refuzat crezul într-un Dumnezeu atotputernic şi infinit. Aceasta a dus prin urmare la nemulţumirile lui Zoroastru. El a început din cele din urmă o nouă religie care a fost inconvenient pentru mai mulţi din Persia. După cum am spus, cei trei înţelepţi care au adus la naşterea Domnului Iisus Hristos daruri de aur, smirnă şi tămâie au fost zoroastrieni şi se ţineau de crezurile zoroastriene. Este importantă să observăm că Dumnezeu a vorbit cu aceşti înţelepţi care erau versaţi în cunoştinţe de astronomie. Zoroastrieni aveau şi cunoştinţe generice de astronomie.141

Spiritualitatea este o mare resursă de viaţă şi de creştere lăuntrică. Prin spiritualitate ne purificăm sau mai bine spus avem şansa de a ajunge la starea de apatia nu de apatie care presupune ruperea sau încetarea contactului cu ispitele şi păcatele. Eliberat de această

povară sau greutate omul poate respira liber în aerul spiritului. Oamenii spirituali sau oamenii care apreciază spiritualitate sunt mai mult decât orice oameni care sunt superiori şi fără de nici o îndoială au un fel de avantaj faţă de restul. Lumea spirituală şi legile ei sunt mai profunde decât lumea materială. Dumnezeu este o fiinţă spirituală. El este dincolo de orice autor al spiritualităţii. Lumea spirituală a fost antecedentă lumii materiale. Raporturile s-au schimbat în cazul percepţiei omului odată cu căderea sa în păcat. Omul a început să

sucească raportul spirt materie făcând din materie prima sa opţiune. Aceasta a fost prin urmare şi motivul care a dus la separaţia de Dumnezeu şi necesitatea unei religii. Omul a fost prin urmare înşelat de puterea lumii materiale. El s-a întors spre materie şi exclusiv pe materie. Aşa au apărut mai multe filosofii materialiste care sub bază a hedonismului contemporan.

Prin urmare există spiritualităţi adevărate şi pseudo-spiritualităţi sau spiritualităţi false.

Spiritualitatea zoroastriană a fost una falsă dar care mai mult decât orice ea a fost un pas înainte pentru vremurile sale. Pentru vremurile sale Zoroastru a făcut mai multe lucruri bune chiar dacă a fost un om înşelat. Mai mult decât orice el a făcut ca Persia să treacă de la politeism la monoteism. Acest lucru este bun din punct de vedere religios dar şi din punct de vedere istoric. Lumea este pentru mai mulţi o realitate duală. Aşa a fost şi pentru Zoroastru.

140 Se mai spune despre Sava Vatopedinul că pe când se afla în pustia Iordanului a fost atacat de doi arabi care l-au lăsat aproape mort la pământ. Din nou îngerul lui păzitor s-a arătat la ridicat şi l-a întărit.

141 Se presupune că numele celor trei înţelepţi zoroastrieni au fost de Melchior, Baltazar şi Gaşpar. Aceşti trei oameni care deşi erau zoroastrieni dualişti îl căutau pe Dumnezeu sincer şi dezinteresat.

105

Marii întemeietori de religie trebuie să fie studiaţi şi înţeleşi în contextul timpurilor sale. La vremea lui Zoroastru, Persia era unul dintre cele mai mari imperii ale lumii. Se extinde pe trei continent şi avea un anume gen de mentalitate pe care nu îl mai putem pricepe bine azi.

Persia şi persanii au căutat un anume gen de raportare la Dumnezeu. Dumnezeu a fost astfel o fiinţă cât se poate de reală pentru mai multe spiritualităţi antice.

La început lumea nu a fost conştientă că Dumnezeu este spiritual şi poate şi de aici, omul în antichitate a fost de mai multe ori idolatru. De aici şi faptul că mulţi nu cred în îngeri nici în zilele noastre. Omul şi l-a reprezentat pe Dumnezeu de cele mai multe ori ca şi o fiinţă

materială. Din acest punct de vedere probabil substanţa materială care se aseamănă cel mai mult lui Dumnezeu şi a îngerilor este aerul. Aerul este invizibil la fel cum Dumnezeu este invizibil. Spiritualitatea operează cu entităţi invizibile. Îngerii sunt invizibili prin natură.

Aceasta fiindcă după cum am spus, realitatea lumii spirituale este una de natură invizibilă.

Urmele spiriritualităţii însă pot fii văzute. Se cunosc exemple de mai mulţi sfinţi care după