Şintoismul japonez nu recunoaşte persoana Domnului Iisus Hristos şi nici a Noul Testament.
În ultimii anii însă s-au purtat şi se mai poartă un dialog interreligios cu reprezentanţii religiei japonezilor sau nipone. Este extrem de greu să dăm anatema pe toate religiile la care noi nu sunt părtaşi. Aceasta se întâmplă după
cum am spus din lipsa de toleranţă şi lipsa de înţelegere religioasă.
Lumea de azi trebuie să caute mai mult decât orice o unitate religioasă lanivel global. Diviziunile religioase de pe planetă nu fac bine nimănui ci din contră
ne vor înstrăina pe noi unii de alţii ca şi făpturi umane. Diviziunile religioase caredupă cum am văzut există şi între taoiştii chinezi şi şintoiştii japonezi creează dinpunct de vedere religios un sentiment de înstrăinare generală. Evident, acest lucruare o semnificaţie profundă fiindcă mai multe culturi sau civilizaţii vor să îşiascundă eşecul în plan religios. Culturile şi civilizaţiile care nu au ajuns la o religieadevărată nu vor recunoaşte acest lucru ci din contră vor căuta să îşi proiectezeeşecul în exterior căutând justificaţii şi scuze. Acest lucru s-a întâmplat de maimulte ori din punct de vedere istoric.
Chiar şi politeiştii şintoişti ai Japoniei ştiu că există un singur Dumnezeu dar nu recunosc acest lucru. Pentru ei trebuie să ne rugăm ca să se întoarcă la adevăr şi la credinţă.
Noul Testament ne-a lăsat parabola cu oaia cea rătăcită în care un păstor şi-a lăsat turma şi s-a dus în căutarea oii rătăcite iar când a aflat-o s-a bucurat de ea ca şi de întreaga lui turmă.
Religiile orientului îndepărtat sunt în bezna minciunii şi a falsităţii. Ele încearcă refacerea relaţiei sau a legăturii cu Dumnezeu dar din nefericire după cum am prezentat şi în această
carte nu reuşesc. Dialogul cu şintoiştii japonezi este foarte dificil fiindcă sunt foarte puţini care cunosc limba japoneză. Din acest punct de vedere o altă trăsătură a şintoismului japonez este singularizarea şi retragerea de la masa dialogului. Sunt foarte puţini şintoişti la ora actuală care sunt dispuşi la un dialog. După cum am spus, limba este o mare piedică în acest lucru dar sunt şi probleme de natură extremă. Japonezii şi şintoiştii Japoniei s-au remarcat pe parcursul timpului ca şi extremişti. Foarte greu se poate dialoga cu un şintoist japonez pe picior de egalitate.
Şintoiştii îndumnezesc natura şi au cult neortodox al naturii. Acest cult estemai mult decât orice ceea ce am putea denumii o mare piatră de poticnire îndialogul interreligios. Şinto este după cum am spus „calea dumnezeilor” fiindcă
Japonezi nu recunosc că există un singur Dumnezeu. Pentru ei, există un înger înorice parte a naturii: în copaci, în ape, în mări sau în flori. Japonezii prin urmarevorbesc de o categorie de fiinţe spirituale dar nu le spun îngeri. Aceste fiinţe audatoria de a îi proteja pe oameni de dezastre naturale. Pentru japonezi, Japoniaeste o creaţie îngerească sau dacă am putea spune cerească. Ei cred că similarul adoi îngeri s-au pogorât din ceruri (Izanagi şi Izanami) şi au făcut insula Japoniei.după
credinţele Japoniei îngerii din ceruri se pot înmulţii şi pot da naştere la alţi îngerii. În şintoismul japonez se poate vedea mai mult decât orice ceea ce am putea denumii un fel de 83
spirit credul. Copacii pot să fie reîncarnări ale sufletelor unor morţi din alte generaţii sau la fel de bine păsările şi animale.
O poveste destul de naivă a şintoismului japonez ne spune de un anume nobil sau om bogat pe nume Gobei. Acest Gobei provenea dintr-o familie de nobili japonezi şi era un foarte bun pictor. Deşi provedea dintr-o familie respectabilă şi bogată în ultimă vreme averile familiei au scăzut considerabil. Gobei era îngrijorat fiindcă se afla pe pragul ruinei. Într-o zii nişte prieteni i-au spus că mai mulţi oameni din oraşul său au văzut ca şi un fel de înger că
tot apare sub salcâmul din faţa casei sale când se lasă înserarea. La început Gobei nu a crezut dar mai apoi s-a dus într-o seară să se convingă cu proprii săi ochi. A stat mai mult timp dar nu era nici un fel de mişcare de înger acolo. Când era să plece i s-a arătat ca şi o femeie extrem de frumoasă care i-a spus că este îngerul păzitor din acea regiune şi care stă
lângă acel salcâm al său. Gobei a întrebat acest înger
- De ce tot vii pe aici?
- Am fost trimis cu misiunea de a te salva de la ruină şi de la lipsurile cu care eşti confruntat. Întra-adevăr îngerul ştia în mod miraculos despre greutăţile financiare cu care se confrunta Gobei.
- Şi cum vei face aceasta?
- Tot ceea ce trebuie să faci este să mergi în spatele casei tale şi să sapi. Vei găsii o mare comoară negreşit care a fost ascundă cu mai multe sute de ani în urmă de un strămoş
de al tău. După aceasta îngerul s-a făcut nevăzut
Gobei a rămas mai întâi mirat de strania apariţie. Dar apoi a spus că dimineaţa următoare v-a face ceea ce i-a spus îngerul şi v-a săpa în spatele curţii. A doua zii Gobei însoţit de servitorii săi au început să sape în spatele casei sale. Au găsit mai întâi o lada mare de fier. Când au desfăcut-o era plină cu monede vechi de aur. Gobei a fost cuprins de o bucurie extremă fiindcă toate greutăţile lui financiare s-au terminat. Pe fundul lăzii el a găsit o scrisoare care a fost pusă de un strămoş de al lui pe nume Fuji Yasa care menţiona că a făcut acest lucru pentru a salva ceva bani pentru vremuri grele şi de răstrişte. Ca şi răsplată
pentru binele făcut, Gobei a pictat o icoană frumoasă a îngerului pe care îl văzuse şi de atunci acea icoană a rămas cu el până la moarea lui care a avut loc la adânci bătrâneţi.115
Această poveste frumoasă şintoistă vine să ne spună că în ciuda mai multor deficenţe religioasă japonezii au menţinut crezul în îngeri. Ca şi mai multe religii şintoismul nu este o religie perfectă dar noi trebuie să găsim cu ajutorul lui Dumnezeu binele din şintoism şi din religia japonezilor. O abordare negativă a şintoismului nu ar aduce bine nici cui. Vedem că
japonezii cred într-o lume nevăzută pe care ai o numesc lumea spiritelor sau în japoneză
kami. Acest lucru este comun şi creştinismului şi ortodoxiei. Creştinismul ortodox a mărturisit că revelaţia sau descoperirea lui Dumnezeu este comună la mai multe religii. Dar această
revelaţie este la religiile creştine doar parţial adevărată. Părţi de adevăr conţin toate religiile.
Ţine de noi dacă vom căuta să unim aceste parţi ale adevărului din religii sau dacă vom continua să le accentuăm şi mai tare şi să susţinem dezbinarea şi mai mult.
În primul rând putem vedea că între şintoismul japonez şi taoismul chinez există
dezbinare şi neînţelegere. Şintoiştii japonezi nu cred la fel cu taoiştii chinezi şi asta de mai multă vreme. Dialogurile interreligioase între cele două părţi sunt aproape inexistente. Poate într-un viitor şintoiştii şi taoiştii se vor unii şi vor fii numai o religie. Momentan ei nu sunt. În acest capitol am voit să oferim o imagine generică a taosimului care este una dintre principalele religii ale Asiei şi puţin asupra şintoismului japonez. Am putut vedea că atât 115 Richard Gordon Smith, Poveşti antice şi floclorice japoneze (Londra, 1918).
84
taoismul cât şi şintoismul cred într-o lume a spiritelor sau mai mult decât orice îngerii deşi termenii desemnaţi de ei nu sunt identici cu cei creştini. Tot în acest sens, am arătat că
taoiştii şi şintoiştii nu neagă existenţa lui Dumnezeu manifestând un puternic spirit religios care de mai multe ori are tendinţe panteiste manifestându-se în idolatrizarea naturii.
Lumea taosistă şi cea şintoistă este aparent diferită de a noastă. Însă la o analiză mai profundă vom descoperii elemente similare cu cele ale restului religiilor şi al creştinismului ortodox. Ortodoxia nu este străină de taosim şi de şintoism dar ea nu este principală. În cazul şintoismului japonez este foarte greşit cultul împăratului, împăratul Japoniei având astfel o origine supranaturală şi cerească. Ori ştim că orice împărat este şi el om biologic ca şi toţi oamenii. A condensa toată istoria taoistă şi cea şintoistă în câteva rânduri din această carte este un lucru cu neputinţă de realizat. Am voit doar să prezentăm cititorului că crezul în îngeri este comun şi la şintoişti şi la taoişti dar sunt forme şi terminologii diferite. Ţine foarte mult de capacitatea de dialog interreligios din zilele noastre de a crea punţi şi poduri de dialog între diferitele mari religii ale planetei sau ale pământului. Această carte se vrea mai mult o carte care să deschidă dialog interreligios. Alternativa diviziunilor şi a schismelor este una ieftină şi extremă. Din nefericire foarte mulţi o aleg şi din această cauză imaginea generică a religiilor de pe planetă la ora actuală este una fragmentată şi divizată.
Şintoismul şi taoismul japonez sunt două mari religii ale lumii. Ele sunt religii care alcătuiesc crezurile unora dintre cele mai numeroase populaţii de pe glob. În acest sens, este de interes să studiem pe viitor raportarea religiei la creşterea demografică. Religiile Chinei şi ale Japoniei sunt religii de masă făcute să aibă extrem de mulţi aderenţi. Din acest punct de vedere şi creştinii sau creştinii ortodocşi trebuie să fie la curent şi foarte bine informaţi cu viaţa religioasă din China şi Japonia. După cum am spus, în acest capitol am încercat să avem o abordare pozitivă asupra crezurilor religioase ale Chinei şi Japoniei. Acest lucru îl recomandăm fiindcă dacă nu după cum a arătat-o trecutul se poate ajunge la neînţelegeri şi la conflicte nejustificate şi nedorite. Lumea religioasă chineză şi japoneză este o lume care mai merită investigaţiile noastre. Dumnezeu vorbeşte acestor popoare orientale o limbă
anume potrivită pentru ei. Această limbă sau limbaj trebuie să ne fie şi nouă cunoscut dacă
nu chiar familiar.
CAPITOLUL AL VII-LEA
ÎNGERII ŞI BUDDHISMUL ASIAN
„Aceasta este cea mai înaltă filosofie: să fii simplu şi înţelept; este viaţa îngerească.”
