RADU TEODORESCU
ÎNGERII ÎN MARILE RELIGII ALE LUMII
Cugir 2013
1
Cuprins
Introducere
Îngerii în monoteism
Îngerii şi politeismul
Îngerii şi panteismul
Îngerii şi dualismul şi gnosticismul
Îngerii şi hinduismul indian
Îngerii şi taoismul chinez
Îngerii şi budhhismul asian
Îngerii şi zoroastrianismul
Îngerii şi islamul oriental
Îngerii şi iudaismul mozaic
Îngerii în creştinism
Concluzii
2
INTRODUCERE
“Am văzut îngerul în piatră şi am sculptat până l-am eliberat.”
Michelangelo1
Religia comparată şi istoria religiilor este un teren fecund care continuă să ne descopere noi şi noi dimensiuni în complexitatea şi fenomenalitatea existenţei lui Dumnezeu. Unele religii ale trecutului nu mai există şi sunt pentru noi cei de azi din mileniul al treilea sau din secolul al XXI-lea doar piese sau exponate de muzeu. 2 Istoria religiilor şi religia comparată este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii o reactualizare a concepţiilor antice ale trecutului. Religii cum ar fii orfismul, mitraismul, gnosticismul, religiile maiaşilor sau ale celţilor nu mai există astăzi.
Oricum ne-au rămas importante date istorice despre aceste religii antice.
Din punct de vedere teologic nevoia religiei a venit pe fondul primilor oameni când aceştia au fost izgoniţi sau scoşi din rai sau paradis. Din acel moment omul a simţit permanent nevoia de a reface legătura cu Dumnezeu după cum a fost ea la început. Prin urmare, după cum spune şi etimologia cuvântului în latineşte, religie înseamnă „a reconecta”
sau „restabilii o legătură pierdută,” în cazul nostru cu Dumnezeu. În subconştientul profund sau colectiv al omul încă se mai resimte acea profundă separaţie de Dumnezeu. Autorii biblici au exprimat acest lucru. Omul s-a văzut pe sine lipsit de rai şi de frumuseţea lui şi condamnat să după o viaţă pe pământ în care îşi câştigă pâinea „în sudoarea frunţii.” Cele mai multe religii din istoria lumii au continuat să apară pe fondul acestor sentimente de înstrăinare sau de pierdere a comuniunii cu Dumnezeu a omului. 3 Această tendinţă a omului de a Îl căuta pe Dumnezeu a prins din punct de vedere istoric un fel de organizare care s-a manifestat cel mai mult în religie şi în ceea ce ea a sistematizat ca şi relaţia cu Dumnezeu.
Termenul neoelin pentru religie este θρησκεία.
1 O celebră poveste din renaşterea medievală ne spune că celebrul pictor Italian Michelangelo umbla într.o dimineaţă la un moment dat print-o mică localitate. La un moment dat el a văzut o mare bucată de marmură
care era aruncată pe marginea drumului. Michelangelo s-a oprit şi a început să priveasc insistent acea bucată
de piatră. A venit amiaza şi el era tot acolo. S-a înserat şi el tot privea acea bucată de piatră. Mai apoi s-a înnoptat şi Michelangelor nu dădea semen că ar pleca de la locul cu bucata de marmură. Neliniştiţi sătenii care unii îl cunoşteau pe marele pictor au venit la el şi l–au întrebat: Domnule Michelangelor, ce vedeţi acolo aşa de extraordinar, este doar o simplă bucată de piatră? Văd un înger a răspuns Michelangelor. Poate şi-a ieşit din minţi sau a înnebunit au zis locuitorii. Întrebat de mai multe ori ce vedere în acea piatră Michelangelor a răspus de fiecare dată la fel, un înger. În cele din urmă locuitorii s-au lăsat păgubaşi şi s-au dus fiecare pe la casele lor.
A doua zii, Michenalngelo a venit, a luat acea bucată de marmură şi a sculptat un înger din ea. Mulţi dintre locuitori au înţeles atunci la ce se referea cănd le-a dat răspunsul că vede un înger. Aşe este de fapt cu orice lucarare care o scriem despre îngeri. Scriitorul nu face decât să elibereze îngerul şi îngerii lui Dumnezeu prin scriere.
2 Dintre cei mai mari istorici ai religiilor amintim pe Armstrong Karen, Bowker, John Westerdale, Mircea Eliade, Ioan Culianu, Ellwood, Robert Gregory D. Alles, Gilley Sheridan, Raffaele Pettazzoni şi mulţi alţii.
3 „“Adam, părintele întregii lumi, a cunoscut în rai dulceaţa iubirii lui Dumnezeu şi de aceea, atunci când pentru păcat a fost izgonit din rai şi a pierdut iubirea lui Dumnezeu, a suferit amarnic şi cu geamăt mare suspina în toata pustia. Sufletul lui era chinuit de un gând: “Am întristat pe Dumnezeu pe Care Il iubesc“. Nu-i părea rău atât de rai şi de frumuseţea lui, cât de faptul de a fi pierdut iubirea lui Dumnezeu, care în fiece clipă şi nesăturat atrage sufletul spre Dumnezeu.” Sfântul Siluan Atonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei (Ediţia a doua, Sibiu, 1996).
3
Evident, au existat mai multe pseudoreligii care în mod generic au mimat o relaţie cu Dumnezeu cum ar fii religiile păgâne sau religiile idolatre. Religiile păgâne cum ar fi cele ale romanilor, aztecilor sau cele şamanice din Siberia implicau de mai multe ori sacrificul uman. 4
Ori din acest punct de vedere ele nu au fost religii ci mai mult decât orice ceea ce am putea denumii luare în derâdere a sentimentului religios sau a nevoi de a avea o legătură
permanentă cu Dumnezeu. Antichitatea de până la întruparea Domnului Iisus Hristos nu a fost nimic altceva decât o luptă sau o bătălie pentru a căuta religia adevărată sau refacerea reală a legăturii pierdute în paradis dintre Dumnezeu şi umanitate. După cum am spus, deşi unele religii au fost rău intenţionate, multe religii au dat tot ceea ce a fost mai bun din ele şi deşi nu au reuşit deplin o unire a omului cu Dumnezeu, eforturile lor merită să fie recunoscute şi apreciate.
În prezentul volum vom încerca să prezentăm o imagine generică a existenţelor îngereşti în diferitele sisteme religioase ale lumii. Acest lucru îl vom face pe fondul nevoii unei sistematizări a cunoştinţelor de religie comparată şi de istoria religiilor. Dar vom face acest lucru şi pe fondul aprecierii eforturilor mai multor religii serioase ale lumii de a stabilii sau restabilii legătura pierdută cu Dumnezeu. O religie adevărată este cea care urmăreşte comuniunea cu Dumnezeu sau starea de fii în comuniune cu Dumnezeu.
Astfel mai multe religii din diferire colţuri ale lumii au ajuns la concluzia că între om şi Dumnezeu mai există o categorie de fiinţe intermediare. Aceste fiinţe intermediare au fost create mai înainte de facerea omului. Îngerii apar astfel atât în religiile monoteiste [şi religiile care se apropie cel mai mult de Dumnezeu], dar au fost şi religii politeiste care şi ele au vorbit de îngeri. Este adevărat că religiile politeiste sunt eronate fiindcă există numai un singur Dumnezeu, dar istoria a cunoscut mai multe curente religioase care vorbeau de un politeism modalist în care exista numai un singur Dumnezeu care a primit mai multe chipuri religioase.5 Formele de politeism vor fii şi ele expuse în prezentul volum care se vrea mai mult decât orice o apreciere pozitivă a omului pe parcursul istoriei de a Îl iubii şi cunoaşte pe Dumnezeu. Calea negaţiei religiilor este am putea spune o modalitate nedorită de dezideratele acestui volum. Deşi antichitatea s-a scăldat în valurile întunecate ale păgânismului politeist, au existat şi în lumea antică oameni care L-au căutat sincer şi onest pe Dumnezeu. Pe aceşti oameni lumea nu trebuie să îi uite. Ei au fost oameni care deşi au trăit mai înainte de venirea Domnului Iisus Hristos cu metodele şi crezurile lor primare au căutat să Îl slujească pe Dumnezeu.
