Această inaccesibilitate a lui Dumnezeu a făcut pe mai mulţi să ajungă la concluzia politeismului, cum că nu este un Dumnezeu ci sunt mai mulţi dumnezei. Omeneşte trebuie să
avem înţelegere faţă de acest lucru. Mintea omului este iscoditoare şi curioasă. Omul vrea să
ştie totul despre Dumnezeu inconştient dacă poate purta responsabilitatea unei astfel de cunoaşteri. Dar există şi un politeism de origine demonică. Acest politeism era cel care aducea jertfe umane în antichitate cum sunt cele aduse în orientul mijlociu lui Moloc. În antichitate mânia dumnezeilor trebuia satisfăcută prin jertfe umane. Mai multe religii politeiste au practicat jertfa umană. În Dacia antică, se jertfea dumnezeului Zamolxe, prin aruncarea în suliţă.29 Mai multe practici politeiste au fost prin urmare reprobabile dar aceasta nu înseamnă că nu există nici un fel de credinţă în politeism.
În religiile politeiste îngerii nu sunt îngeri ci sunt dumnezei mai mici. Prin urmare religiile politeiste nu negă existenţa îngerilor. Doar că locul sau amplasarea îngerilor este unul distorsionat şi deformat. Din acest punct de vedere există două tipuri de politeism: 1. un politeism pasiv care nu este în conflict cu religiile monoteiste şi 2. un politeism activ care este în conflict cu religiile monoteiste şi doreşte mai mult decât orice înlocuirea lor cu crezurile în politeism. Astfel în cazul politeismului activ relaţia cu religiile monoteiste este una tensionantă şi discordantă care de mai multe ori s-a manifestat violent şi agresiv. Adepţii politeismului de mai multe ori au încercat impunerea prin metode violente sau chiar prin război a crezurilor politeiste.
Politeismul promite mai mult decât orice o libertate religioasă în care nu mai există nici un fel de graniţă sau limită din punct de vedere religios. La îngeri nu există nici o formă de politeism fiindcă ştim din ceea ce am afirmat până acum că îngerii sunt păstrătorii unui monoteism strict.30 Prin urmare, politeismul este o imagine distorsionată a lui Dumnezeu.
Este adevărat că foarte puţini îngeri au fost prezenţi cu politeişti. Un exemplu de prezenţă
îngerească a fost în cazul Sfintei Cecilia. Ea era căsătorită cu Valerian care o vede la un moment dat pe sfânta Cecilia rugându-se însoţită de un înger care a avea două cununi în mână: una din trandafiri pentru Cecilia şi alta din crini pentru el. Este cât se poate de interesant că Sfânta Cecilia a fost monoteistă şi în nici un caz politeistă.
Politeismul nu trebuie să ne sperie el trebuie să ne ridice semne de întrebare.
Politeismul nu este corect din punct de vedere logic. Logica politeismului este una cât se poate de contradictorie. Nu pot exista doi dumnezei, ceea ce este mai mult decât orice o contradicţie de ordin teologic. Metaforic însă se poate vorbii de un politeism. Politeismul este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii un simbol al infinităţii lui Dumnezeu.
Dumnezeu este infinit şi etern. El este dincolo de capacităţile unei minţi limitate şi scurte.
Îngerii lui Dumnezeu sunt mai mult decât orice ceea ce am putea denumii prezenţi acolo unde nu ne putem aştepta. O astfel de prezenţă a îngerilor a fost descoperită în timpul când Sfântul Grigorie Dialogul a fost episcop al Romei. Se spune că sfântul Grigorie Dialogul avea obiceiul în timpul cât a fost episcop să invite în fiecare seară la cină câte 12 oameni săraci.
Acest lucru îl făcea secretarul lui personal. Într-o seară la cină au fost de fapt 13 invitaţi.
29 Foarte puţini istorici au remarcat că uciderea în numele lui Zamolxe prin aruncarea în suliţă era extrem de similară cu execuţiile lui Vlad Ţepeş prin tragerea în ţeapă care şi ele erau tot un fel de suliţe. Să fie fost acest lucru doar o simplă coincidenţă? Personal cred că nu. Obiceiul a fost larg răspândit în Dacia şi probabil Vlad Ţepeş nu a făcut decât să îl reactualizeze.
30 Mai mulţi sfinţi din vechime s-au învrednicit de vederea îngerilor. Unul dintre ei a fost Sfântul Benedict de Nursia. Se spune că acesta a văzut la un moment dat îngerii lui Dumnezeu ducând în ceruri sufletul unui episcop Germanos de Capua. Cea ce relata Sfântul Benedict este că îngerii duceau sufletul într-un „glob de lumină.” În timpul acestei descoperiri şi Sfântul Benedict a fost învăluit de o lumină imaterială.
23
Sfântul Grigorie Dialogul l-a întrebat pe secretarul său de ce a invitat 13 în loc de 12 invitaţi.
Secretatul l-a asigurat că el a invitat numai 12 oameni săraci. La un moment dat Sfântul Grigorie a observat că cel de al 13 invitat avea o faţă care se schimba când a unui copil drăgălaş când a unui bătrân. La finalul cinei Sfântul Grigorie Dialogul l-a întrebat pe acest om care avea faţa care se schimba cine este? Acesta i-a răspuns că el este un înger trimis de Dumnezeu cu misiunea de a Îl ocrotii şi a îl proteja atâta vreme cât v-a fii episcop şi slujitor al lui Dumnezeu.
Din multe puncte de vedere şi noi ne asemănăm cu această întâmplare. Suntem chemaţi de mai multe ori să cinăm cu Dumnezeu fără să ştim cum este şi cine este acest Dumnezeu. La fel cu Sfântul Grigorie Dialogul de mai multe ori ne aflăm la masă cu Dumnezeu fără să ştim şi Îl confundăm pe Dumnezeu cu diferite ale crezuri politeiste şi păgâne crezând că noi avem adevărul despre existenţa şi modul în care funcţionează
Dumnezeu. Acest Dumnezeu pe care unii cred că este multiplu este acolo unde nici nu credem că ar fii sau ar exista.
Nu am greşii dacă am spune că din punct de vedere pnevmatologic monoteismul este raiul în timp ce politeismul este iadul sau infernul. Mai multe religii oficiale ale antichităţii şi ale zilelor noastre sunt politeiste, acest lucru nu înseamnă că cei din politeism care sunt credincioşi nu se pot mântui şi nu pot ajunge în rai. Există foarte multe concepţii newagiste din vremurile noastre care ne spun că de fapt sunt mai mulţi Dumnezei după cum sunt mai mulţi îngeri. Este cât se poate de interesant să ştim că îngerii au fost foarte mult activi în viaţa religioasă a lumii monoteiste şi nu prea mult a celei politeiste. Un astfel de caz de prezenţă îngerească a fost în timpul când a trăit Sfântul Nicolae episcop al Mirelor Lichiei. Ni se spune că atunci când trebuia ales un episcop pentru Mira, un înger s-a arătat membrilor sinodului informându-I că cel care trebuie ales este Sfântul Nicolae. Paradoxal Sfântul Nicolae avea să joace un rol important în viaţa Bisericii fiind cel care avea să îl combată pe Arie. Să fi fost această prezenţă îngerească la alegerea ca şi episcop a sfântului Nicolae doar o simplă coincidenţă? Credem că nu.
Lumea de azi se plânge foarte mult despre faptul că viaţa religioasă a monoteismului este lipsită de prezenţa îngerilor, prezenţe care aduc bucurie şi mângâiere unor suflete cât se poate de mult însetate de îngeri şi de prezenţa lor. Îngerii au fost cu noi şi încă ne veghează.
Sunt foarte multe relatări nu numai din canonul biblic ci şi din vieţile sfinţilor despre prezenţa şi lucrarea îngerilor. Ceea ce este adevărat este că de mai multe prezenţa îngerilor deranjează. Îngeri au fost prezenţi la pedepsirea cetăţilor Sodomei şi a Gomorei. Sodomiţii şi gomoriţii nu s-au bucurat de prezenţa îngerilor. 31 Îngerii lui Dumnezeu nu se bucură de religiile politeiste dar totuşi ei au speranţa că aderenţii politeismului se vor întoarce la Dumnezeu.
Rândurile de faţă nu sunt o condamnare a politeismului ci mai mult decât orice o aducere aminte a faptului că nu toţi pot crede drept şi adevărat. Faţă de incapacităţile şi neputinţele semenilor nu trebuie să arătăm dispreţ şi ură ci mai mult decât orice să ne rugăm pentru întoarcerea lor. Este adevărat că antichitatea a vărsat mult sânge pentru cauza politeismului. Sfânta Cecilia a Romei a fost executată din cauză că nu era politeistă, prin urmare nu accepta existenţa mai multor dumnezei. Lupta dintre politeism şi monoteism nu 31 Unele povestiri ne spun că atunci când îngerii lui Dumnezeu au fost văzuţi în Sodoma şi Gomora, unii dintre păcătoşii de acolo le-au făcut avansuri fiindcă erau perverşi şi pervertiţi. Se spune că imediat ce au făcut acest lucru au căzut la pământ paralizaţi ca fiind electrocutaţi.
24
a încetat şi probabil nu v-a înceta niciodată. Ea se duce pe mai multe planuri: religios, pnevmatic, dogmatic şi uneori politic.
Politeismul este o greşită interpretare a religiei. Îngerii pot lucra şi în politeism. Un caz celebru de convertire de la politeism la monoteism a fost dreptul Solomon din Vechiul Testament. Ajuns în funcţia de lider al poporului ales al lui Dumnezeu, Solomon a fost puternic ispitit de păcatul politeismului. El a fost atras din pricina desfrâului de dumnezei cum ar fii Astrarta a sidonienilor şi de Moloc al amoniţilor. Acest lucru a avut loc datorită
concubinelor pe care Solomon şi le-a luat. Este foarte interesant să vedem că politeismul vine în cazul lui Solomon pe fondul unei vieţi desfrânate. Este interesant să ştim că datorită
faptului că Solomon a devenit politeist el a adus după sine mânia lui Dumnezeu. Solomon avea să fie pedepsit de Dumnezeu pentru politeismul său cu divizarea regatului. Acest lucru însă după cum Dumnezeu avea să spună nu a avut loc în timpul vieţii sale ci după moartea sa.
Solomon a fost probabil unul dintre cele mai celebre cazuri de întoarcere de la monoteism la politeism. Evident s-au scurs mulţi ani de la vremea lui Solomon. Problematica politeismului este acută. În vremurile Vechiului Testament politeismul a fost considerat mai mult decât orice un mare păcat ceea ce este adevărat dar trebuie să avem înţelegere cu unele neputinţe ale semenilor. Cititorul îmi v-a reproşa că nu ar fii trebuit să includ în această
carte despre sfinţii îngeri şi un capitol despre politeism. În sine politeismul este o aberaţie dar din nefericire aceste este gradul de înţelegere a unor semenii de ai noştii.
Este adevărat că nu putem ignora politeismul. El ne bântuie şi atunci când nu ne aşteptăm. Deşi sfinţii părinţi ne spun foarte clar că politeismul este inspirat de diavol, omul este nevinovat în această luptă a politeismului cu monoteismul. Dumnezeu a lăsat libertate omului şi el poate alege între politeism şi monoteism. Mult oameni nu au capacitatea de a pricepe modul de fiinţare a lui Dumnezeu. Aceasta fie fiindcă inimile lor sunt împietrite asemenea faraonului egiptean sau eventual nu sunt capabile să vadă profunzimea monoteismului. De mai multe ori ne simţim cât se poate de mult neputincioşi în faţa curentelor politeiste care bântuie astăzi lumea. Totuşi, să ne aducem aminte de vremurile Sfântului Spiridon al Trimitundei când lumea credea că Dumnezeu în Sfânta Treime este de fapt politeism. Pentru a explica acest lucru Sfântul Spiridon a făcut celebra minune cu cărămida care s-a vărsat în jos ca apă, a rămas în mâna lui ca şi pământ şi s-a ridicat în sus ca şi foc. Mai mulţi l-au suspectat pe sfântul Spiridon de politeism. Sunt foarte multe curente underground în zilele noastre care profesează un fel de politeism voalat, cum ar fii New Ageul, teozofia sau antropozofia. Timpurile noastre nu sunt timpuri care ne permit libertatea de a nu aborda tematica politeismului. Politeismul ne bântuie după fiecare colţ de stradă cu ofertele lui yoga, tantra sau meditaţie transcedentală. Politeismul ne promite o lume în care vom avea acces imediat şi instantaneu la îngerii lui Dumnezeu. Să fie oare chiar aşa?
Politeismul de mai multe ori vorbeşte despre îngeri chiar dacă o face într-un mod deformat şi desfigurat. Religiile politeiste vorbesc de mai multe emanaţii, energii ipostaziate sau radiaţii de lumină sau de energie care au ieşi din fiinţa lui Dumnezeu. Prin urmare, au existat şi forme de politeism angelologic. Evident ele sunt greşite din punct de vedere teologic. Dincolo de toate aceste forme de politeism antic sau contemporan trebuie să vedem partea bună a lucrurilor. Nu există nici o formă de politeism ateu sau teistic. Politeismul este teistic dar este greşit. Primele forme alte politeismului au apărut în antichitate. Sfinţii părinţi din vechime cum ar fii părinţii apostolicii, Sfântul Policarp episcopul Smirnei, Ignaţie Teoforul, Clement Romanul sau Clement al Alexandrei au fost şi ei în luptă continuă împotriva 25
politeismului. Politeismul este ridicol şi absurd. Nu putem crede că există ceva mai mult decât absolutul sau zenitul lui Dumnezeilor.
Noile teorii politeiste vin în special din lumea astronomiei. Mai mulţi astronomi sunt ferm convinşi că în spaţiu există civilizaţii extraterestre şi ele de fapt sunt adevăratul Dumnezeu dacă nu chiar mai mulţi dumnezei. Mas media din toate lumea a creat un fel de cultură politeistă a extratereştirlor. În acest scenariu astronomic Dumnezeul monoteist este înlocuit cu civilizaţii extraterestre mult mai avansate decât ale noastre. Dumnezeul monoteist trebuie înlocuit după aceste teorii astronomice cu un politeismul extraterestru.32
Astronomia secolului al XXI-lea concepe un Dumnezeu politeist care este format din mai multe civilizaţii sau culturi extraterestre. Aceste civilizaţii sau culturi extratereste sunt de mai multe ori rivale între ele luptându-se pentru o dominaţie universală şi chiar a întregului univers. Forţe centrifuge se găsesc în interiorul politeismului astronomic. S-au vehiculat mai multe teorii că pentru pământ există un Dumnezeu şi pentru restului universului există alţi Dumnezei. Vom spune din capul locului că politeismul este o doctrină şi o învăţătură
degerată şi retrogradă. Numai minţile bolnave se regăsesc în politeism.33 Politeismul a fost în antichitate o ramură a teologiei care studia învăţăturile despre Dumnezeii falşi ai diferitelor religii arhaice şi preistorice. Multe dintre religiile primitive au fost politeiste cum am fii animismul, totemismul sau religiile care menţineau credinţa în tabuuri.
Un politeism bogat întâlnim în special la popoarele africane. Se ştie astfel de politeismul egiptean care a fost extrem de cunoscut în antichitate şi continuă să fie şi în zilele noastre în unele regiuni ale Egiptului. Din acest punct de vedere conflictul sau neînţelegerea dintre evrei şi egipteni la vremea proorocului Moise a dus la înecarea armatelor egiptene. Alţi dumnezei ai politeismului african sunt Adroa, Akuj, Ala, Anayroli, Asa, Asase şi mulţi alţii.
Probabil că politeismul african nu a putut face distincţia dintre Dumnezeu şi îngerii Săi. Mai multe forme de politeism ni-L prezintă pe Dumnezeu fără nici un fel de îngeri. Ori este cât se poate de adevărat că Dumnezeu a creat şi îngerii mai înainte de facerea lumii văzute.
Politeismul crede de mai multe ori că îngerii sunt astfel de aceiaşi importanţă şi grad cu Dumnezeu. Din acest punct de vedere mai multe dintre scenariile politeismului sunt fictive şi neadevărate. Uneori politeismul vorbeşte foarte generic sau irelevant despre faptul că
dincolo de toţi dumnezeii există un dumnezeu suprem, sau o fiinţă supremă.
