s-au reîntors la monoteism. Omul este o fiinţă supusă greşelii şi prin urmare trebuie să
arătăm înţelegere pentru acest lucru.
O altă cauză umană a politeismului poate fii entuziasmul religios sau cel teologic. Din prea mult entuziasm sau o iubire greşit amplasată unii ajuns să creadă că de fapt nu este un singur Dumnezeu ci mai mulţi dumnezei. Dumnezeu a stârnit în fiinţa umană un sentiment excesiv care a dus la crezul eronat că sunt mai mulţi dumnezei. Politeismul nu are nevoie de îngerii de fapt, fiindcă ipotetic în politeism sunt extrem de mulţi dumnezei încât orice înger este de fapt un Dumnezeu.39
Rolul îngerilor în religiile politeiste este unul de salvare. Îngerii salvează persoane şi suflete de la pierzanie. Deşi politeismul este o problemă gravă din punct de vedere teologic şi religios, ci care doresc să se întoarcă la Dumnezeu o pot face dacă se pocăiesc de greşeala lor. Religiile sumerienilor, erau politeiste dar ei credeau într-un fel de fiinţe angelice care erau mai mult un fel de dumnezei mai mici. Pe templele sumeriene dedicate mai multor dumnezei se pot vedea unele fiinţe cu feţe umane şi aripi foarte asemănătoare cu icoanele îngerilor din lumea bizantină. În Sumeria îngeri nu aveau rolul de a media între Dumnezeu şi umanitate ci între dumnezei şi umanitate. Unii cred că primele menţionări ale îngerilor au fost în cadrul politeismului sumerian.
În sumeriană înger se spunea Ipa după cele mai multe probabilităţi. Ceea ce este cât se poate de remarcabil este că civilizaţia şi cultura sumeriană a existat acum mai bine de 4000
de ani. Sumerienii vorbeau de o categorie de fiinţe care fac legătura sau mediază între Dumnezeu şi umanitate. Ei sunt după cum am spus reprezentaţi pe mai multe temple şi sălaşuri religioase sumeriene. Sumerienii îi considerau un fel de semidumnezei. Mai mult decât atât, sumerienii vorbeau chiar de o ierarhie a acestor fiinţe înaripate care este foarte asemănătoare cu ierarhia îngerilor care o ştim în zilele noastre ce este grupată din 9 ierarhii de îngeri. Civilizaţia sumeriană s-a stins cu mai bine de 2000 de ani înainte de Hristos deci acum aproximativ 4000 de ani. Sumeria a fost cucerită de Asiria şi Babilonia.
Este de remarcat că sumerienii au fost printre primii care au elaborat şi o iconografie a îngerilor. Fiinţe înaripate asemănătoare îngerilor sunt descoperite pe mai multe dintre inscripţiile arheologice sumeriene. Sumeria a fost un caz unic am putea spune în cazul angelologiei şi a monoteismului. Sumerienii credeau în îngerii dar credeau că ei slujesc mai mulţi dumnezei şi nu unul singur. Prin urmare, ei au elaborat am putea spune o protoangelologie. Această angelologie era politeistă dar putem spune că pentru nivelul de cultură şi penvmatologie antică, Sumeria şi-a adus un aport important pe care nu putem să
nu îl menţionăm. Sumerienii erau conştienţi că mai există încă o lume nevăzută paralelă cu a noastră. Ei ştiau că există spirite şi credeau că dumnezeii sunt făcuţi din spirite.
Prin urmare, primele mărturisiri despre existenţa îngerilor apar undeva acum 6000 sau 7000 de ani în Orientul Mijlociu în culturi antice ca şi Sumeria sau Israel. Este important să
ştim că acum 7000 de ani lumea ştia de existenţa îngerilor. S-a scurs mult timp de atunci şi există enorm de multe scrieri pe această temă care continuă să fascineze mintea umană.
39 Poate nu este întâmplător că Maica Alexandra [fosta principesă Ileana a Românei] scria şi ea acum mai bine de 20 de ani o carte despre îngeri. Maica Alexandra Sfinţii îngeri (Editura Anastasia, ediţia a II-a; Bucureşti, 2009).
30
Aceste mărturii sunt încă totuşi destul de primare şi nu pot alcătui corpusul unei angelologii bine elaborate pe care o avem de la sfinţii părinţi sau de la alţi teologi ortodocşi sau teologi creştini. În Sumeria îngerii erau un fel de „mesageri ai Dumnezeilor” din ceruri. Prin urmare ei erau un fel de îngeri numai că nu era un singur Dumnezeu ci mai mulţi dumnezei. Religia sumerienilor era o religia care s-a apropiat cel mai mult de adevărul angelologiei monoteiste din zilele noastre. Cred că trebuie să avem înţelegere faţă de eforturile şi încercările sumerienilor de a se raporta la îngerii. Deşi ei au vorbit despre îngeri, nu au fost capabili încă
să vorbească despre un singur Dumnezeu.
Sfântul Macarie cel Mare a arătat în viaţa sa foarte multă înţelegere referitoare la politeişti. Se spune că odată Sfântul Macarie cel Mare călătorea cu un monah mai tânăr. La un moment dat ei au ajuns pe lângă un preot politeist şi mergând pe cale ucenicul sfântului l-a întâmpinat cu cuvinte foarte aspre. Sfântul Macarie cel Mare a fost mult mai reţinut şi i-a adresat numai cuvinte iubitoare şi frumoase. Preotul politeist l-a întrebat pe Sfântul Macarie de ce este aşa de amabil cu el. Atunci sfântul i-a spus că el simte multă părere de rău şi milă
faţă de politeişti fiindcă toate nevoinţele lor sunt zadarnice. Auzind acestea preotul politeist a fost profund mişcat şi a sfârşit prin a se convertii la credinţa adevărată şi la ortodoxie şi chiar s-a şi călugărit întorcând pe mulţi alţi politeişti de la rătăcirile lor.40
Acestui gen de abordare a tematicii politeismului am încercat şi eu să urmez în cartea mea. Se cuvine să avem neînţelegere cu foarte mulţi dintre semenii noştri care rătăcesc de mai multe ori pe căile politeismului din diferitele crezuri ale religiilor lumii. Gama de ofertă
politeistă a fost întotdeauna mare şi nu este întâmplător că este mult mai mare decât a monoteismului. Poate aceste lucru se leagă şi de cuvintele Domnului Iisus Hristos că „largă
este calea care duce la pierzanie şi mulţi sunt cei care apucă pe ea.” 41 Prin urmare cât omul trăieşte el are posibilitatea de a se pocăi sau a se întoarce de la calea politeismului sau religiilor politeiste care cred în mai mult dumnezei. Acest lucru nu mai este posibil după
moartea omului. Politeismul dacă nu este dus la extreme poate fii convertit. Marea parte a celor care părăsesc monoteismul şi se întorc de la el spre politeism ştiu foarte bine că
adevărul teologic este monoteist dar ei de mai multe ori asemenea preotului politeist din viaţa Sfântului Macarie vor dovezi reale şi adevărate ale sfinţeniei monoteismului.
Monoteismul şi sfinţenia sunt două tematici cât se poate de legate dar sunt totuşi două
problematici distincte. Sfinţenia lui Dumnezeu nu este condiţionată de faptul că există un 40 Dincolo de problematica politeismului este foarte important să arătăm în această carte că prezenţe îngereşti au fost semnalizate în viaţa Sfântului Macarie cel Mare sau Macarie Egipteanul. Pe când acesta a ajuns la vârsta maturităţii şi îşi ridica problema ce v-a face se v-a căsătorii s-au se v-a călugării, s-a dus într-un loc mai retras din Egipt unde s-a rugat lui Dumnezeu. Atunci un înger din ceruri I s-a arătat şi i-a spus: “Dumnezeu ţi-a dat ţie şi fiilor tăi moştenire această pustie.” În acelaşi timp îngerul i-a arătat pustia din regiunea Sketisului din Egipt.
Aşa s-a făcut că Macarie cel Mare a devenit călugăr şi mai apoi eremit. Ca şi în cazul alegerii Sfântului Nicolae al Mirelor Lichiei, un înger a intervenit şi în cazul Sfântului Macarie cel Mare. Tot despre sfântul Macarie cel Mare ni se spune, că după moartea sa unii au aflat că este sfânt şi au voit să afle felul de viaţă al Sfântului Macarie.
Astfel au întrebat pe egumenul mănăstirii la care a stat Macarie în primii ani mai înainte de a se face eremit ce fel de viaţă a dus el? Egumenul a mărturisit atunci că de fiecare dată când Sfântul Macarie cel Mare venea fie din pustie sau din mănăstire se se împărtăşească la liturghie, în locul lui se cobora un înger din ceruri care îl împărtăşea şi el nu l-a împărtăşit niciodată fiindcă acest înger se suprapunea exact în momentul când el voia să
îi de-a împărtăşania.
41 “Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată estecalea care duce la pierzanie şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. D a r s t r â m t ă e p o a r t a , î n g u s t ă e s t e c a l e a c a r e d u c e l a v i a ţ ă ş i puţini sunt cei ce o află.” Matei 7, 13-14.
31
singur Dumnezeu sau de singularitatea lui Dumnezeu. Cei dintre monoteişti care pleacă din religiile monoteiste o fac pe fondul unui gol al experimentării şi cunoaşteri sfinţeniei. În mare politeiştii sunt cauză a unui fel de împlinire sau de satisfacţie a nevoii de sfinţenie în politeism. Dezamăgiţi că nu au găsit o sfinţenie fulminantă şi automată mulţi dintre ei renunţă la adevăratul Dumnezeu pentru ale credinţe şi alte religii sau alţi dumnezei. De cele mai multe ori nemulţumirea politeiştilor pleacă de la faptul că vor sfinţenia de la alţii dar niciodată de la ei înşişi. Sunt şi cazuri după cum am văzut de politeişti care renunţă la crezurile lor dar sunt extrem de rare. Mulţi dintre politeişti ajung să se împietrească în politeism şi nu îi mai putem aduce înapoi. În acest caz numai marea milostivire a lui Dumnezeu mai poate face ceva.
Ceea ce ortodoxia crede este că de în timp ce îngerii vin şi stau în jurul Bisericilor şi mai ales a Bisericilor creştine ortodoxe, în jurul templelor politeiste de mai multe ori vin diavolii fiindcă politeismul le deschide acea uşă pe care Dumnezeu a închis-o atunci când diavolul a voit să i-a locul lui Dumnezeu. Mai mult decât orice trebuie să fim conştienţi de acest lucru.
Diavolii vor profita de orice ocazie pentru a îşi face loc şi a stăpânii. Politeismul poate fii o cale şi mai mult decât orice am voit să arătăm acest lucru. În antichitate îngerii a jucat un rol cât se poate de diferit de cel pe care îl au în timpurile de după Domnul Iisus Hristos. În antichitate îngerii au avut misiunea de a Îi pregătii calea lui Hristos. Îngerii astfel nu au jucat niciodată un rol politeistic în istoria lumii ci mai mult unul soteriologic. Dincolo de orice trebuie să vedem şi să luăm în considerare rolul îngerilor aşa cum este el prezentat.
Nu credem că îngerii lui Dumnezeu se bucură pentru cei care apucă pe căile politeismului. Îngerii prin urmare nu sunt legaţi de politeism pe cum nici o mamă sterilă nu poate avea copii. Totuşi, nu înseamnă că toţi cei care au aderat la religii sau credinţe politeiste în vechime sunt pierduţi pentru totdeauna. Se poate întâmpla ca cineva să treacă
prin momente confuze referitor la Dumnezeu şi existenţa Sa. Acest lucru nu trebuie să ne facă să le refuzăm acestor oameni şansa de a mai fii în comuniune cu Dumnezeu şi cu îngerii Săi. Este cât se poate de adevărat că îngerii se bucură de pocăinţa celor greşiţi şi le aşteaptă
întoarcerea. Prin urmare cineva care a fost victimă a politeismului se poate reîntoarce la Dumnezeu dacă o face cu pocăinţă şi cu părere de rău. Din acest punct de vedere după cum s-a spus de unii „numai îngerii şi sfinţii răsplătesc răul cu bine.”
Mântuirea noastră se face astfel prin lucrarea sfinţilor îngeri. Mai mult decât atât pentru unii politeismul poate devenii o patimă cum a fost cazul regelui Solomon din antichitate pe care l-am enunţat mai sus. Rolul şi activitatea îngerilor este unul cât se poate de soteriologic.
În politeism cu greu putem vorbii de o soteriologie. Centrul politeismului este cu totul altul decât cel al monoteismului. În politeism cu greu mai există un loc pentru îngerii lui Dumnezeu. Firea umană este supusă greşelilor şi păcatelor şi prin urmare trebuie să avem înţelegere faţă de ea. Paradoxal nu trebuie să negăm şi faptul că în anumite puncte de vedere politeismul este o credinţă şi o religie ca şi restul. Dar politeismul nu poate fii adevărat fiindcă este într-o schimbare continuă. De la secol la secol şi am putea spune de la mileniu la mileniu şi uneori chiar de la an la an apar noi forme de politeism. După cum am arătat în acest capitol în antichitate politeismul a fost mai mult decât orice realizat prin închinarea la idoli. Mai toţi autorii biblici ne spun că pe vremea lor idolatria a fost una dintre cele mai mari probleme sau crize a lumii antice.
Idolatria politeistă a fost un mare întuneric al lumii pe care unii îl văd prelungit în Biserica ortodoxă prin închinarea la icoanele lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a sfinţilor şi a sfinţilor îngeri. Ştim astfel că îngerii lui Dumnezeu sunt alături de cei care le cer ajutorul.
32
Vechile religii arhaice ale lumii de mai multe ori nu au putut face o distincţie şi o demarcaţie clară dintre îngerii lui Dumnezeu şi Dumnezeu însuşi. Aşa s-au născut din neştiinţă mai multe religii şi crezuri politeiste. Dar nu trebuie să generalizăm acest lucru. Diferenţa dintre politeiştii voluntari şi cei involuntari este mare. Necunoaşterea este cauză a mai multor religii politeiste. Aceste religii sunt pentru unii un început de drum în credinţa ortodoxă. Foarte mulţi se simt atraşi în zilele noastre de practicile religioase ale orientului îndepărtat care de mai multe ori vorbeşte de dumnezei şi de un politeism străin nouă celor crescuţi în creştinism. Am avut ocazia să cunoaştem că pentru mulţi lucrarea de întoarcerea la Dumnezeu, s-au procesul de îmbisericire a avut şi o etapă politeistă care ţine de orientul îndepărtat. Poate că în acest fel Dumnezeu lucrează cu unele persoane.
Mai mulţi din zilele noastre se simt atraşi de politeism şi din faptul că nu pot avea un contact imediat cu îngerii lui Dumnezeu şi fiindcă angelologia ortodoxă este ascetică şi extrem de riguroasă. Sistemele religioase politeiste sunt permisie şi nu impun de mai multe ori mari restricţii morale aderenţilor. În acest fel, politeismul este un răspuns la mai multe întrebări angelologice. Mai mulţi sfinţi începând cu antichitatea au fost răpiţi la cer şi acolo au văzut unii pe sfinţii îngeri stând în jurul tronului lui Dumnezeu, alţii i-au văzut pe îngerii lui Dumnezeu cântând imnuri de slavă lui Dumnezeu şi alţii i-au văzut pe îngerii lui Dumnezeu socializându-se cu sfinţii [apostoli, prooroci, martiri şi cuvioşii]. Bazaţi pe această pluralitate a celor din ceruri unii au constat greşit că există un panteon de dumnezei în ceruri. De fapt şi în vremurile Noului Testament într-una dintre călătoriile sale sfântul Apostol Pavel a fost confundat în Elada cu Zeus, iar ucenicul său cu Hermes care era purtător de cuvânt al sfântului Pavel. Prin urmare mai multe confuzii politeiste pot apare şi pe fondul necunoaşterii sau neştiinţei în cele teologice sau religioase. Unii au considerat că chiar anumiţi sfinţi sunt dumnezei sau întrupări şi reîncarnări a lui Dumnezeu. Politeismul este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii de mai multe ori o înşelăciune bazată pe lipsa de informaţie a celor care Îl caută sau vor să aibă o relaţie cu Dumnezeu. Deosebirea dintre politeişti şi atei este că spre deosebire de atei, politeiştii caută o relaţie cu Dumnezeu şi nu resping existenţa lui Dumnezeu. Ateii în schimb nu recunosc nici existenţa lui Dumnezeu şi nici a îngerilor.
