ceea ce se vede. La fel cum Dumnezeu este nevăzut şi există o lume nevăzută trebuie să ne dăm seama că există şi o lume văzută care este lumea în care trăim. Panteismul concepe existenţa unitar dar nediferenţiat. Între lume, îngeri şi Dumnezeu nu există nici o diferenţă de fiinţă ci numai una de formă. Formele panteismului sunt diverse: există panteism dualist, emanaţionist, energist, fizicist sau evolutiv sau progresiv. Dar mai mult decât orice panteismul gravitează în jurul monoteismului. Îngerii nu sunt din acest punct de vedere fiinţe reale sau ipostatice ci mai mult decât orice sunt „încarnări” sau „emanaţii” din Dumnezeu.

Prin urmare când vorbim de îngeri în panteism nu vorbim de persoane sau ipostase adevărate cum ar fii Mihail, Rafail sau Gavriil ci de nişte entităţi impersonale ce nu au nici un fel de personalitate. Propriu zis ele sunt un fel de „camuflaj” a lui Dumnezeu.

Îngerii nu sunt personalităţi reale sau adevărate în panteism ei sunt energiile impersonale a lui Dumnezeu. Ceea ce este cel mai eronat în religiile panteiste este că ele nu vorbesc despre îngerii lui Dumnezeu ca şi persoane sau ca şi personalităţi. 45 Mai toate religiile panteiste au mari deficenţe în a se relaţiona cu Dumnezeu şi îngerii. De mai multe ori îngerii sunt asimilaţi cu un fel de energii care izvorăsc din Dumnezeu. În creştinism, îngerii au fost asimilaţi origenismului sau teoriei apoctastazei lui Origen. Apocatastaza este şi ea tot un fel de panteism mai mascat sau mai bine spus camuflat. În apocatastază şi în panteism nu există nici un fel de distincţie ontologică între bine şi rău. Răul şi binele sunt două părţi ale aceluiaşi întreg sau a marelui tot.46 Prin urmare când vorbim despre îngeri în panteism vorbim doar ca şi un fel de rol soteriologic pe care ei îl au. Este foarte interesant despre faptul că îngerii sunt prezenţi acolo unde nu ne putem imagina că sunt. O prezenţă

îngerească a fost detectată de un călător care era într-unul dintre marile aeroporturi ale lumii. Acest om avea cardul de credit blocat şi era într-o altă regiune decât regiunea sa de obşte. Neliniştit omul a încercat să facă un schimb valutar dar nu a reuşit. Deznădăjduit omul nostru stătea cu lacrimi în ochi disperat că nu ştia ce se v-a alege sau întâmpla cu el. În cele din urmă, un tânăr îmbrăcat destul de modest s-a apropiat de el. Acesta l-a întrebat de ce este aşa de trist şi supărat? Omul i-a răspuns că nu mai are bani pe card fiindcă i-a fost dezactivat din greşeală din regiunea din care era el. Acest tânăr s-a oferit să îl ajute. El a venit la un bancomat şi numai printr-o atingere suma de bani pe care omul nostru avea nevoie să îşi continue călătoria cu avionul a ieşit din aparat. Omul nostru a fost extrem de uimit. L-a întrebat pe tânăr cum se numeşte? El i-a răspuns Mihail. Când a dat să îi mulţumească pentru ajutorul său şi să îi spună unde îi poate restitui banii, acest tânăr pe nume Mihail a dispărut. Intrigat omul a căutat prin aeroport dar Mihail nu mai era acolo. Apoi omul nostru a intrat în avion şi a continuat călătoria. La un moment avionul a început să

treacă prin nişte perturbaţii cel mai probabil din cauza unor curenţi de aer puternic. Din nou omul nostru s-a uitat în spate şi acolo l-a văzut şezând pe tânărul din aeroport pe nume Mihail care l-a asigurat zâmbitor că totul este în regulă. Omul nostru şi-a întors faţa înapoi.

Când s-a întors a doua oară, acest tânăr pe nume Mihai nu mai era acolo. Omul nostru s-a uitat prin avion dar nici urmă de Mihail. După cuvintele îngerului, avionul a aterizat cu bine.

După ce s-a coborât din avion omul nostru şi-a dat seama că a fost vizitat de un înger fără să

ştie de acest lucru.47

45 Dintre panteiştii de seamă putem amintii pe Platon, Lao Tzu, Plotin, Schelling, Hegel, Giordano Bruno, Ioan

Scotus Eriugena,  Paul Tillich, Ralph Waldo Emerson, Leibniz, Walt Whitman, D.H. Lawrence și Spinoza.

46 Ţinem să precizăm că apocatastază este panteism eshatologic. Apocatastaza nu crede într-o demarcaţie a binelui şi a răului în această lume ci în lumea care v-a să fie sau în veacul viitor.

47 Această povestire a fost consemnată într-un volum de poveşti despre îngeri de Ruth Marlene Friesen.

36

Prin urmare îngerii pot fii prezenţi în religiile panteiste pentru a salva suflete. Este adevărat că Dumnezeu este monadă de fiinţă şi ontologie dar El este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii o existenţă personală care creează personalităţi şi nu energii sau emanaţii. În panteism îngerii sunt emanaţii sau energii care ies din Dumnezeu. Acest energii sunt dincolo de orice ceea ce am putea denumii lipsite de persoană, caracter şi personalitate.

Personalitatea omului din acest punct de vedere este am putea spune cât se poate de mult asemănătoare cu a îngerului. Îngerul este dincolo de orice ceea ce am putea denumii o realitate personală şi a conştiinţei umane. Conştiinţa umană este mai mult decât orice ceea am putea denumii prezenţă şi în cazul de sine. În panteism singura conştiinţă de sine este Dumnezeu. Restul sunt doar prelungiri din Dumnezeu. Aceste prelungiri sunt mai mult decât orice ceea ce am putea ipostase sau ipostazieri impersonale a lui Dumnezeu.

Prin urmare rolul îngerilor în panteism este unul confuz. Confuzia panteistă a îngerilor este dincolo de orice ceea ce am putea denumii totul universal din care au purces şi din care se vor întoarce toate. Istoria după cum am enunţat a avut mari panteişti. Aceşti panteişti au încercat să integreze în sistemele lor teologice pe Dumnezeu ca şi marele tot. Acest Dumnezeu panteist propriu zis nu a creat îngeri ci El se ipostaziază mai mult decât orice în fiinţe îngereşti. Prin urmare în panteismul real nu există nici îngeri, nici lume nici univers şi nici om. Toate sunt doar un fel de formalizare a lui Dumnezeu. Universul panteist este mai mult decât orice cât se poate de ficţional şi de nereal. Panteismul susţine că lumea şi îngerii sunt doar mai mult un fel de iluzii. Mai mult, existenţa unei lumii nevăzute este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii realitatea faptului că lumea este iluzorie şi nu are o consistenţă în sine.

Ne găsim în acest moment într-o regiune cât se poate de nesigură şi greu de prezis.

Panteismul nu are astfel noţiuni elementare de psihologie, de psihanaliză, de comunicare. În panteismul ne confruntăm cu o tautologie teologică. Această tautologie afirmă că de fapt singura conştiinţă din univers este Dumnezeu. Astfel prin emanaţiile Sale care sunt îngerii şi oameni de fapt Dumnezeu joacă teatru fiindcă El vorbeşte doar cu Sine. Teologia ortodoxă

este mai mult decât orice teistă şi nu panteistă. Esenţa lui Dumnezeu este astfel prezentă în orice.48 Lumea însă a încercat să integreze îngerii şi cadrul panteismului. S-au emis teorii care au arătat că Dumnezeu este dincolo de orice ceea ce am putea marele tot şi pentru îngerii lui Dumnezeu. Deşi după cum am spus, îngerii nu sunt prezenţi în panteism ca şi realităţi, ei sunt totuşi acolo mijlocind pentru mântuirea celor care se află pe un astfel de drum eşuat şi eronat. Lucrarea îngerilor este mai mult decât orice ceea ce am putea numii una salvatoare.

Din nou ca şi politeismul panteismul este o învăţătură greşită şi eronată. Curentele panteiste merg până acolo în cât spun că demonismul este doar o altă faţetă a binelui.

Panteismul din vremurile antice a avut o înţelegere eronată a libertăţii, a opţiunii dintre bine şi rău ca şi distincţie morală dintre cele două entităţi. În panteism nu există nici o distincţie ontologică dintre bine şi rău. Panteiştii cred că diavolul este o altă faţetă a lui Dumnezeu. Hinduismul şi buddhismul sunt mai mult decât orice religii care susţin panteismul şi dincolo de orice ceea ce am putea denumii teoria panteistă a lumii şi a universului. În panteism omul nu este o realitate personală ci o încarnare ipostatică a lui Dumnezeu. Omul nu este o creatură sau făptură a lui Dumnezeu. Panteismul a fost darnic şi în ceea ce priveşte relaţia lui creştinismul ortodox sau ortodoxia. Au existat în trecutul forme de panteism creştine. Hristos era astfel un mare tot al umanităţii. Panteismul creştin vine dintr-o greşită

48 Palamismul secolului al XIV-lea este în acest sens cât se poate de actual. Esenţa lui Dumnezeu nu este identică cu lucrările lui Dumnezeu. Dumitru Stăniloae, Sfântul Grogrie Palama (Craiova: Scripta, 1993).

37

înţelegere a conceptului de persoană şi de fiinţă. În panteismul creştin Domnul Iisus Hristos nu este mântuitor al lumii ci este mai mult decât orice marele tot. Formele de panteism creştin au variat în ultimii ai şi de multe ori s-au găsit şi între ecumenicii creştini forme de panteism. Acest panteism a fost mai mult decât orice ceea ce am putea denumii o negare a realităţii distincţiei ontologice sau de fiinţă între Dumnezeu şi univers sau între Dumnezeu şi umanitate.49

Îngerii sunt prezenţi în panteism pentru cei care nu au ajuns la o împietrire a inimii.

Acest lucru este asemenea unui gimnaste celebre care relata că la un moment în timpul unui exerciţiu de gimnastică s-a dezechilibrat şi era să îţi rupă coloana vertebrală. Atunci ea care nu credea în îngeri a simţit o ca o mână nevăzută care a sprijinit-o şi a ajutat-o să continue mai departe exerciţiul nevătămată. Gimnasta nu a ştiu cine a fost, a crezut că a fost un antrenor sau un coleg, dar ea era singură pe terenul de acrobaţie. Atunci şi-a dat seama că

mâna nevăzută.

Se poate întâmpla ca unii dintre noi să ajungem în crezuri panteiste fără să ne dăm seama. Este însă cât se poate de evident că panteismul nu este o învăţătură adevărată.

Universul este o creaţie a lui Dumnezeu şi în nici un caz o altă formă a lui Dumnezeu.

Panteismul este din acest punct de vedere o formă de politeism mai voalat. Rândurile de faţă

sunt mai mult decât orice o introducere la tematica şi problematica ridicată de panteism.

Panteismul însă este greu de asimilat cu angelologia. Faptul că îngeri sunt fiinţe reale şi personale o dovedeşte rebeliunea unora dintre ei de a îi slujii lui Dumnezeu. Prin urmare, îngerii nu sunt nici energii a lui Dumnezeu şi nici emanaţii din Dumnezeu după cum spune panteiştii ci sunt mai mult decât orice ceea ce am putea denumii creaturi sau făpturi a lui Dumnezeu.

Îngerii lui Dumnezeu au fost denumiţii de unii ca şi un fel de mare tot al creştinismului.

Creştinismul este astfel dincolo de orice ceea ce am putea spune nepanteist. Dumnezeu a dat omului şi continuă să ofere liber la naştere contururile unei personalităţi libere şi conştiente de sine. Omul are astfel o conştiinţă de sine pe care Dumnezeu o respectă mai mult decât orice. Dumnezeu este dincolo de orice ceea ce am putea un mare generator de conştiinţe şi de identităţi psihologice. În panteism nu există nici un fel de psihologie. Dacă

există o psihologie este cât se poate una emanaţionistă. Sufletele sunt entităţi emanate din Dumnezeu şi ele se vor întoarce înapoi în Dumnezeu într-un interval de timp mai scurt sau mai lung. Prin urmare, sufletele noastre în panteism sunt doar un fel de entităţi emanate din Dumnezeu. Dumnezeu astfel nu a creat suflete în sine ci doar s-a multiplicat pe Sine în fiecare dintre noi. Noi nu suntem persoane reale ci mai mult decât orice multiplicităţi a lui Dumnezeu.

Panteismul şi religiile panteiste pretind astfel că nu există o distincţie reală dintre creaţie şi Dumnezeu ci mai mult creaţia este o modalitate de exprimare sau manifestare a lui Dumnezeu. În panteism Dumnezeu însuşi este prezent în cele mai mici molecule sau fotoni, materia fiind astfel doar o derogare temporală de la starea lui de Dumnezeu. Astfel mai multe doctrine panteiste ca şi cea hindusă şi buddhistă cred în reîncarnare. La fel de bine 49 Deşi creştină Helena Petrovna Blavatsky (1831-1892) a fost pantiestă. Ea a înfiinţat aşa numita societate teozofică care era panteistă. Rudolf Steiner a profesta şi el un panteism creştin. Lafayette Ron Hubbard din America a fost şi el panteist prin Biserica Scientologistă deşi era creştin. Taze Russel întemeitorul organizaţiei Martorii lui Iehova a fost şi el de orientare panteistă. Curente panteiste s-au manifestat şi în cadrul francmasoneriei. Tot un panteist creştin este laureatul premiului Nobel Fritjof Capra. Am enumerate numai pe câţiva panteişti creştini deşi ei sunt mult mai mulţi.

38

îngerii se pot încarna după caz în ipostaze omeneşti. Dumnezeii hinduismului panteist pot şi ei fi reîncarnări în diferite momente ale trecutului istoric. Reîncarnarea este o doctrină

profund panteistă ce a fost respinsă de ortodoxie de mai multe ori.

O altă ramură a panteismului sunt doctrinele yoga, mantra şi tantra ca sunt dincolo de orice comune atât hinduismului cât şi buddhismului. Aceste practici cred că prin repetarea unor ritualuri sau formule sacre sufletul uman se dezîncarnează din ciclul reîncarnărilor succesive şi ajunge să se unească cu mare tot, sau Brahman în hinduism şi Buddha în buddhism.50 Panteismul poate avea de mai multe ori forme cât se poate de ciudate şi de neobişnuite. Unele dintre aceste forme sunt din mai multe puncte de vedere total neortodoxe. Doctrinele panteiste sunt manifestate şi în aşa numitul fenomen guruist care a făcut mari ravagii în lumea civilizată începând cu anii 1960 a secolului al XX-lea. Personalităţi ca şi Sri Aurobindo, Swami Abhedananda, Gorakshanath, Swami Janakananda, Krishnamurti şi mulţi alţii pe care nu îi putem enumera pe toţi au susţinut panteismul şi formele de panteism.51

Îngerii lui Dumnezeu au o prezenţă extrem de redusă în panteism şi religiile panteiste.

Panteismul este din mai multe punct de vedere decadent şi eronat. Formele de panteism sunt din acest punct de vedere cât se poate de greşite şi de eronate. Dar sunt şi panteişti care nu se pot ridica la o viziune personalistă şi personalizată a lumii. Faţă de ei trebuie să

avem înţelegere şi faţă de neputinţa lor. Mai multe persoane nu au o capacitate de înţelegere care să îi ducă dincolo de graniţele panteismului. Faţă de ei trebuie să avem înţelegere.

Panteismul este o cale extrem de simplă şi fără complicaţiile diferenţelor ontologice dintre bine şi rău. Cea mai mare greşeală a religiilor panteiste este că nu face diferenţa dintre creaţia lui Dumnezeu. Pentru panteişti creaţia lui Dumnezeu este înseşi Dumnezeu.

Probabil cel mai mare panteist creştin a fost după cum am spus Origen al Alexandriei.

El credea însă după cum arătam într-un panteism modalist care primea forma apocatastazei sau a restaurării finale a tuturor lucrurilor în Dumnezeu.52 Lupta ortodoxiei cu panteismul este extrem de veche şi datează din timpuri străvechi şi antice. Panteismul hindus sau origenistic exprimă un optimism ieşit din comun. Acest panteism merge până acolo încât afirmă că nu există propriu zis o distincţie reală dintre rai şi iad. Raiul şi iadul sunt din acest punct de vedere cât se poate de mult identice şi sunt două ipostaze ale aceluiaşi întreg. Ortodoxie crede într-o demarcaţie deplină dintre iad şi rai. În timp ce raiul este locul îngerilor şi a lui Dumnezeu, iadul este loc al diavolului.

Raiul nu este panteist, el este un loc transcendent care există dincolo de stele, galaxii şi univers. Faptul că panteismul nu este adevărat ne-o arată tocmai realitatea diferenţei ontologice dintre iad şi rai. Domnul Iisus Hristos şi sfinţii părinţi au vorbit despre o distincţie ontologică dintre rai şi iad, prin urmare raiul şi iadul sunt din acest punct de vedere două

realităţi cât se poate de separate una faţă de alta. Acest lucru este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii dovada cea mai zdrobitoare împotriva panteismului şi a religiilor panteiste. Secolul al XXI-lea este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii un secol în care noi curente panteiste îşi fac apariţia fie în sânul creştinismului sau a restului religiilor 50 Cunoscutul scriitor Allen Watts a fost un autor de inspiraţie panteistă. A se vedea Tao, calea ca o curgere de apă (Bucureşti: Humanitas, 1996).

51 Fenomenul guru este încă extrem de puternic în Asia şi religile ei. În ultimii ani el a devenit din fericire din ce în ce mai slab şi mai rar în spaţiul occidental. Emil Jurcan – Maestrul oriental şi duhovnicul creştin (Ed.

„Reîntregirea" – Alba Iulia – 2002).