pentru a realiza acest lucru au creat un fel de asediu de mai multe zile. Armatele eline erau în inferioritate numerică pentru forţele barbare. Aşa că ele au început să îşi piardă speranţa că vor butea scăpa de acest asediu. Când totul părea pierdut, a apărut un tânăr cu părul roşcat care conducea o armată extrem de puternică

şi numeroasă. Barbarii s-au spăimântat şi au început să o i-a la fugă. Câţiva nu au putut să plece ci au rămas jumate morţi. Cetăţenii Tesalonicului însă nu vedeau nimic. Curioşi cetăţenii Tesalonicului i-au întrebat pe barbarii care zăceau la pământ de ce fug? Unul dintre barbari a răspuns: „armata care aţi ţinut-o ascunsă, dimpreună cu comandantul ei cel mai curajos ne-au alungat şi ne-au pus pe fugă. Cetăţenii Tesalonicului şi-au dat seama că este vorba de o minune a sfântului Dimitrie care a venit însoţit de o armată de îngeri şi a alungat forţele barbare.”

12 Mai mulţi sfinţi părinţi au remarcat că diavolii din infern sunt şi ei sub o formă de organizare ierarhică care imită foarte mult realitatea cerească a comuniunii lui Dumnezeu şi a îngerilor. Ştim astfel că cel mai mare peste diavoli este Satan. Diavolul şi el fiind creat nu poate trece peste modele ierarhice sau fiinţiale lăsate de Dumnezeu.

10

Pentru creştini monoteismul este un adevăr sfânt şi sacru. Existenţa lui Dumnezeu este cât se poate de reală şi adevărată. Există un singur Dumnezeu care a creat şi care menţine tot ceea ce există în lume şi în univers. Monoteismul este un adevăr fundamental de credinţă.

Foarte mulţi dintre noi cei de azi din secolul al XXI-lea suntem monoteişti numai cu cuvântul nu şi cum faptele. Modul nostru de viaţă de fapt este un mod profund lipsit de crezul în monoteism. De ce să nu spunem că mulţi dintre noi ne închinăm banilor şi plăcerilor trupeşti ca şi lui Dumnezeu. În nici una dintre epocile istoriei umanitatea nu a cunoscut un accent atât de mare pus pe plăcerile erotice sau hedoniste ale trupului, pe goana după bani şi averi în mod nelimitat sau pe cultul plăcerii, ca şi în zilele şi vremurile noastre. Asemenea antichităţii care se închina la idoli, lumea noastră se închină la idoli mult mai subtili şi mai rafinaţi: este vorba de idolul plăcerii care este adevăratul monoteism al zilelor noastre.

Trebuie să spunem că pentru mulţi dintre noi Dumnezeu este o noţiune confuză şi inconvenient. De cele mai multe ori ne găsim pe noi înşine contrari voii lui Dumnezeu şi a existenţei Sale. Ne este greu să admitem aceste lucru. Cei mai mulţi dintre oamenii secolului al XXI-lea aşteaptă ca Dumnezeu să facă totul pentru ei fară ca ei să facă nimic pentru Dumnezeu. Monoteismul este un prim pas prin care putem ajunge la o asemănare cu îngerii lui Dumnezeu. Îngerii au monoteismul ca şi unul dintre cele mai mari adevăruri ale existenţei lor. Acelaşi Dumnezeu care creat lumea văzută cu soare, lună, planete şi galaxii, a creat şi o lume nevăzută care este compusă din ierarhiile îngereşti. Punctul de unire dintre cele două lumi este mai mult decât orice monoteismul. Monoteismul este un lucru pe care îl avem în comun cu îngerii lui Dumnezeu. Trebuie să fim conştienţi de acest lucru. Adevărul este că îngerii ţin mult mai mult la monoteism decât noi.

Sfinţii părinţi şi autorii biblici ne spun că problematica monoteismului aplecat din rai. Atunci când diavolul a voit să devine dumnezeu în locul luiDumnezeu Tatăl a fost probabil prima mare încercare nereuşită de a instalapoliteismul. Afirmăm în acest sens că orice teologie nemonotesită este eronată şigreşită. 13 Monoteismul este un adevăr fundamental al angelologiei ortodoxe şi al creştinismului ortodox şi o probă primară pentru orice religie serioasă. O religie care nu afirmă existenţa unui singur Dumnezeu este eronată din mai multe puncte de vedere. Ne gândim astfel din acest punct de vedere la toate curentele religioase din istoria umanităţii care au negat existenţa unui singur Dumnezeu.

Dar trebuie să menţionăm şi să avertizăm că monoteismul nu este subiect al fundamentalismului religios. La fel de bine monoteismul este dincolo de orice logic. Logica lucrurilor ne spune că există un singur Dumnezeu chiar dacă el a primit extrem de multe denumiri istoric. Aceste denumiri ale lui Dumnezeu sunt o altă marcă a monoteismului pentru care trebuie să fim atenţi şi precauţi. Mai toate din cele aproximativ 200 de limbi care se vorbesc la ora actuală pe pământ au un anumit termen pentru Dumnezeu. Voi enumera numai câteva: în chineză este Tao, în japoneză este şinto, în arabă este Alah, în ebraică este Yahve, în elină este Theos, în italiană este Dio, în franceză este Dieu, în româneşte Dumnezeu, în germană este Gott sau în engleză este God. Deşi la ora actuală pe pământ se folosesc aproximativ 200 de termeni diferiţi pentru a îl desemna pe Dumnezeu există un singur Dumnezeu. Lansăm pe această cale un mesaj filologilor şi lingviştilor de a fii cât se poate de precauţi în a crea noi nume şi denumiri pentru Dumnezeu. Aceasta fiindcă unele glume etnice sunt cât se poate de mult orientate teologic şi pot fii interpretate ca şi porecle.

13 O lucrare de referinţă pe această temă a fost scrisă de Larry Hurtado, Monotheism, Principal Angels, and the Background of Christology (Universitatea Oxford, 2009).

11

A Îl porecli pe Dumnezeu este un păcat grav. El este echivalentul hulei sau al blasfemiei.

Acest lucru l-au făcut păgânii şi necredincioşii din antichitate. Nu ar fii înţelept să repetăm greşelile trecutului.

Libertatea de expresie pe care Dumnezeu a dat-o filologilor nu trebuie să ducă la jocuri de manipulare terminologică referitor la numele lui Dumnezeu. Dumnezeu a primit foarte multe nume păgâneşti dintre care unele le-am enumerat în această lucrare. Aceste nume păgâneşti trebuie să ne fie o aducere aminte referitor la cât de slabă este credinţa noastră.

Zeii antici au fost cu toate nume atribuite lui Dumnezeu. Faptul că pe pământ sunt foarte nume atribuite lui Dumnezeu poate fii interpretat din acest punct de vedere ca şi o sfidare sau o luare în derâdere a lui Dumnezeu. De ce să nu amintim că în vechime triburile nord americane cum sunt sioux, apaşi sau mohicani îl denumeau pe Dumnezeu Umanitu.

Monoteismul ţine foarte mult de centralitatea unui sigur Dumnezeu. Acest lucru se demonstrează prin singularitatea numelui lui Dumnezeu. Din nefericire hinduismul are trei nume pentru Dumnezeu: Vişnu, Şiva şi Brahman. Ştim că din punct de vedere istoric, limbile s-au împărţit la turnul Babel, din mai multe puncte de vedere filologic şi etimologic trebuie evitat orice tendinţe de a reactualiza turnul Babel în istoria umanităţii. Mai mult decât orice angelologia ortodoxă este dincolo de orice monoteistă. Monoteismul este una dintre cele mai fundamentale adevăruri ale angelologiei creştin ortodoxe. El v-a fii tematica rândurilor care vor urma şi sperăm ca să fie un fel de deschidere de drumuri pentru cei aflaţi pe calea investigaţilor teologice.

Angelologia creştin ortodoxă după cum am spus este monoteistă. Există unsingur Dumnezeu şi acest Dumnezeu este creator al îngerilor şi al oamenilordeopotrivă. 14 Monoteismul este din acest punct de vedere un punct de legătură

dintre Dumnezeu şi umanitate. Oricum, lumea de azi este o lume monoteistă. Nuacest lucru a existat şi în antichitate. În antichitate lumea credea în existenţa amai multor dumnezei. Este cât se poate de interesant acest proces istoric care adus la extirparea politeismului în favoarea monoteismului. Monoteismul şipoliteismul au fost două realităţi antagonice. Am putea spune că odată cu moarteaoficială a politeismului umanitatea a intrat în evul mediu.

Crezul sau religia oficială a mai multor religii antice a fost fără de nici o îndoială unul cât se poate de politeist. Se nega existenţa unui singur Dumnezeu şi erau divinizaţi îngerii lui Dumnezeu. Sunt foarte puţini istoricii care au dedus că acest fel de încetare a politeismului a fost mai mult decât orice un fel de sfârşit al antichităţii şi începutul evului mediu. Lumea de azi şi manualele şcolare ne prezintă ipoteza că antichitatea a însemnat mai mult datorită progresului evului mediu. Au existat şi motive de ordin teologic care au dus la încetarea antichităţii. Lume antică a fost o lume politeistă. Parthenonul atenian din Grecia, Stonhenge din Marea Britanie, Coloseumul sau ziguratele din America centrală sunt toate dovada unei culturi sau civilizaţii politeiste.

Monoteismul însă a fost din acest punct de vedere contestat de mai mulţi şiinterpretat de diferite secte sau formaţiuni religioase. Dintre ele am putea să îiamintim pe musulmani, new age, mormoni sau zoroastrieni.

Este cât se poate de interesant cât de ingenioase sunt noile mişcări în plan religios. Mai multe mişcări religioase profesează un monoteism cât se poate de steril şi de improbabil.

14 De mai multe ori angelologia creştin ortodoxă a fost asimilată cu faptele paranormale sau mai bine spus cu paranormalul.  Enid Wilson, Realy angelic: pride and prejudice with paranormal twist (Steamy D Publishing, 2009).

12

Monoteismul are mai multe implicaţii şi de ordin psihologic. Sufletul omului este din mai multe puncte de vedere monist şi el caută dincolo de orice ceea ce am putea denumii unirea cu existenţa unui singur Dumnezeu. Sufletul uman se simte cât se poate de neliniştit cât se află în medierea unor crezuri politeiste. Dar există şi mai multe motive pentru care trebuie să abordăm monoteismul din punct de vedere angelologic şi aghiografic.

Au fost foarte mulţi sfinţi martiri în antichitate care au murit şi au plătit cu preţulvieţii crezul în monoteism. Dintre ei amintim pe sfinţii apostoli, sfântul apostolPavel, Perpetua, Felicitas, Clement Romanul, Policarp episcopul Smirnei, IustinMartirul şi Filosoful, Haralambie, Irineu al Lyonului, Gheorghe, Dimitrie şi mulţialţii.

Prin urmare, au existat sfinţi care au murit pentru crezul monoteismului.

Există un singur Dumnezeu şi este înconjurat de îngerii Săi. Prin monoteism amputea spune că suntem „aliaţi ai îngerilor”. În timp ce este cât se poate de evidentcă numai Dumnezeu este cel care trebuie să fie adorat în cult, îngerii nu suntsubiectul adorării omului. Mai mulţi antici credeau că îngerii sunt chiar fiinţeidentice cu Dumnezeu. De fapt vom vedea în continuare că acest crez îndivinizarea îngerilor este prezent în mai multe religii orientale. Mai toate tradiţiilemonoteiste centrează cultul sau adorarea lui Dumnezeu pe principiile unuimonoteism strict şi exact.

Ceea ce este cel mai tragic în lumea religiei este că mai multe religii monoteiste pretind că au fost descoperite de Dumnezeu. Cea mai celebră religie de acest fel a fost mai mult decât orice islamul sau mahomedanismul. Mohamed care este considerat întemeietor al mahomedanismului a pretins că Coranul i-a fost dictat de Sfântul Arhanghel Gavriil.

Mahomed a fost monoteist. Acesta este un adevăr incontestabil, ceea ce a fost eronat în cazul lui Mohamed a fost că el s-a considerat pe sine singurul profet sau sfânt al lui Dumnezeu şi în el s-a condensat toată revelaţia lui Dumnezeu. Mahomed nu l-a respins pe Domnul Iisus Hristos dar el a considerat că este doar unul dintre restul autorilor biblici. Mohamed a respins crezul că Iisus Hristos este fiul lui Dumnezeu.

Mahomed a fost şi rămâne un personaj la istoriei. Ceea ce l-a făcut să

respingă crezul în Domnul Iisus Hristos. Oricum Mahomed s-a văzut pe sine maimare ca şi Domnul Iisus Hristos. Contradicţia centrală a lui Mohamed şi amahomedanismului este că dacă cu adevărat Coranul i-a fost descoperit deDumnezeu prin mijlocirea arhanghelului Gavriil, de ce să fi făcut acest lucru dinmoment ce arhanghelul Gavriil este menţionat şi în Biblie. El este cel care saapărut Sfintei Maria cu anunţul că v-a naşte pe Domnul Iisus Hristos Mântuitorullumii. De ce s-ar arăta Arhanghelul Gavriil Sfintei Maria cu vestea că Iisus Hristosse v-a naşte şi lui Mohamed că el este un proroc mai mare decât Domnul IisusHristos? Ceea ce este pozitiv în islam este mai mult decât orice monoteismul.

Pentru islamici monoteismul este un lucru sacru şi sfânt. Monoteismul este însă

sacru şi sfânt şi pentru zoroastrianismul persan. 15 Vom observa că din punct de vedere religios, între islamul lui Mohamed şi zoroastrianismul lui Zarathrusta există foarte multe similarităţi. Atât Mohamed cât şi Zarathrustra s-au văzut pe sine ca şi trimişi ai lui 15 Cultura şi civilizaţia persană a fost una dintre cele mai importate culturi ale lumii antice. Persia a fost un imperiu care s-a extins la un moment dat pe trei continente: Asia, Europa şi Africa. Persia din antichitate este Iranul din zilele noastre.

13

Dumnezeu cu un mesaj de mântuire şi binecuvântare. 16 Zarathrustra a fost extremde confuz referitor la raportul dintre monoteism şi angelologie. El credea într-unfel de manifestare a dumnezeului suprem în şapte ipostaze fiinţiale care erau maimult decât orice un fel de îngeri. George Dumnezil credea că el vorbea de şaptearhangheli dar acest lucru este puţin posibil fiindcă Zarathrusta nu a fost numaipoliteist ci şi dualist. Zarathrusta a avut mai mult decât orice denumiri separatepentru aceste fiinţe spirtule, care spunea el că sunt ipostaze a lui Dumnezeu: Spenta, Mainyu, Arta, Kshatra, Sarvatat, Amritat, Armaiti.17

Trebuie să menţionăm că atunci când vorbim de istoria religiilor şi de religia comparată trebuie să fim mai înţelegători cu marile personalităţi care au adus un aport în arena sau în stadionul acestor discipline. Descoperirea lui Dumnezeu s-a făcut din punct de vedere istoric de mai multe ori progresiv şi treptat. Acest lucru îl mărturisea şi sfântul apostol Pavel în epistola sa către evrei. 18 Prin urmare în abordarea noastră vom folosii mai mult decât orice o modalitate de abordare catafatică, adică pozitivă a lumi religiilor şi a crezurilor religioase.

La un anumit grad Dumnezeu este accesibil oricărei religii fiindcă este am putea spune de datoria lui Dumnezeu să se reveleze pe Sine şi să se facă cunoscut lumii şi oamenilor. Pe lângă monoteismul religiilor s-a mai vorbit şi de o pnevmatologie a religiilor sau a existenţei unui singur Dumnezeu. Teologia creştin ortodoxă este prin excelenţă o teologie monoteistă şi care crede în existenţa unui singur Dumnezeu. Mari sfinţi părinţi din vechime au ţinut mai mult decât orice la acest mare adevăr al ortodoxiei şi al credinţei ortodoxe.

Monoteismul se leagă şi de faptul că există un singur Hristos. Deşi au fost maimulţi hristoşi mincinoşi, doar unul a fost cu adevărat Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.

Este adevărat că la un anumit nivel religiile nemonoteiste sunt inspirate de diavoli.

Diavolii ne spun sfinţii părinţi au fost dintru începuturi împotriva existenţei unuisingur dumnezeu. Aceasta fiindcă diavolul însuşi s-a voit pe Sine Dumnezeu.

Monoteismul este prin sine antidiavolesc dar trebuie să ştim că el nu ne poate pune automat în ceruri cu sfinţii şi îngerii. După cum am arătat, la un anumit nivel primar toate religiile sunt monoteiste. Dar mai apoi apar neînţelegerile şi marile separaţii toate pe fondul diferenţelor de crezuri şi de opinii. Este greu de stabilit dacă politeiştii antici şi cei contemporani sunt voluntari susţinători ai politeismului sau mai mult decât orice ei sunt stăpânia unor entităţi diavoleşti. Ştim că răul este încă existent în lumea noastră şi din nefericire îi putem vedea consecinţele: moarte, suferinţă, dureri, boli, necazuri, răutate, dezbinare, neînţelegeri şi mai mult decât orice perversiuni. Autorii biblici au fost de părere că de la Moise „că toti idolii neamurilor 16 Zarathrusta sau Zoroastru după cum este denumirea în terminologia elină, a fost şi el poligam ca şi Mohamed.

El credea că există mai mulţi dumnezei şi prin urmare nu era monoteist. Cel mai mare dumnezeu credea el că

este Ahuramazda.

17 Este greu de spus dacă în crezul lui Zarathrusta aceştia au fost îngeri sau diavoli. Oricum este de apreciat că

în antichitate a existat o persoană care s-a apropiat de crezul în existenţa unui pluralităţi de fiinţe spirituale.

18 După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte, ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor. (Evrei 1:1-4).

14

sunt demoni (Ps. 95, 5) prin urmare, mai multe religii au fost cât se poate de mult inspirate de diavoli. Acest lucru numai Dumnezeu îl poate rezolva şi desluşii.

Datoria noastră este de a vedea binele chiar şi puţin cât este în marile religii ale lumii şi modalitatea în care ele s-au raportat la Dumnezeu şi la îngerii Săi. Mai mulţi autori de teologie ne spun că panteonul elin a fost mai mult decât orice inspirat de realitatea existenţelor îngereşti.19 Nu ştim dacă acest lucru este adevărat sau nu, dar este posibil ca relaţiile dintre membri panteonului elin să fie inspirate din lumea religiei şi a teologiei.

Păgânismul politeist s-a inspirat foarte mult din adevăratele religii în special din mozaism şi creştinism. Ţinem astfel să subliniem că pentru a vedea acest gen de religii trebuie să