8
Rândurile de faţă se adresează teologului ortodox care nu trebuie să fie ignorant în ceea ce priveşte situaţia religioasă a marilor religii ale lumii. Se ştie din paginile istoriei că
Dumnezeu a lucrat şi prin alte religii. De exemplu, la naşterea Domnului Iisus Hristos, cei trei înţelepţi care au adus Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos daruri de aur, smirnă şi tămâie erau din Persia şi religia perşilor era zoroastrianismul. Cum se face că Dumnezeu a îngăduit unor neevrei şi ne iudaici şi păgâni din punctul de vedere al timpului să aducă daruri Mântuitorului Hristos? Se ştie că adevărata religie de până la naşterea Domnului Iisus Hristos a fost mozaismul sau iudaismul. Totuşi, Dumnezeu a permis şi zoroastrienilor să se bucure de naşterea Domnului Iisus Hristos. Acestui gen de comuniune interreligioasă îi v-a urma şi prezenta carte. Cititorule, mă rog ţie să pomeneşti în rugăciuni şi pe bietul autor care s-a străduit să îţi pună la dispoziţie paginile acestei cărţi.
CAPITOLUL 1
ÎNGERII ÎN MONOTEISM
“Cel ce s-a învrednicit să se vadă pe sine este mai presus de cel ce s-a învrednicit să vadă
îngeri.”
Sfântul Isaac Sirul
Monoteismul este un termen elin la origini şi înseamnă mai mult decât orice crezul în existenţa unui singur Dumnezeu, μονο şi Θεος. Monotesimul este o învăţătură cu ample implicaţii angelologice. Aceasta fiindcă s-a crezut că Dumnezeu nu este unul ci de fapt sunt mai mulţi Dumnezei. 9 Monoteismul are ample implicaţii pentru lumea nevăzută a îngerilor. Acest lucru este aşa fiindcă Dumnezeu este concomitent unul şi infinit aceasta fără să fie mai mulţi dumnezei. Trebuie să admitem că au fost mai mulţi oameni pe parcursul istoriei care nu au reuşit să conceapă faptul că Dumnezeu este infinit, acest lucru a dus la concepţii politeiste care Îl vedeau pe Dumnezeu ca şi o multitudine de persoane sau de existenţe. 10 Monoteismul este un adevăr care este foarte mult legat de existenţa lui Dumnezeu. Îngerii ţin astfel foarte mult de existenţa unui singur Dumnezeu. Acest Dumnezeu a adus fiinţele îngereşti în existenţă mai înainte de facerea omului şi a universului. Deşi există un singur Dumnezeu, îngerii sunt mai mulţi. Sunt probabil după estimărilor autorilor biblici miliarde de îngeri.
Am putea întreba cu ce ne influenţează pe noi acest lucru?
Acest Dumnezeu a creat am putea spune o lume nevăzută care este o lume paralelă cu a noastră. Această lume este fără de nici o îndoială ceea ce am putea denumii o expresie monoteistă a lui Dumnezeu. Una dintre atribuţiile îngerilor este de a menţine monoteismul neştirbit. Dacă diavolii au instaurat în vechime politeismul, care era exprimat prin închinarea la zei şi aducerea de jertfe umane în cinstea lor, îngerii au vorbit de la începutul istoriei până în zilele noastre despre existenţa unui singur Dumnezeu. Trebuie să ştim că mai multe religii chiar din zilele noastre 9 În secolul al XX-lea teologul ortodox român, Dumitru Stăniloae ne atrăgea atenţia asupra acestui adevăr fundamental al monoteismului: „un Dumnezeu definit ar fii un Dumnezeu finit.”
10 Istoria creştinismului l-a cunoscut pe Sabelie care susţinea un aşa numit sabelianism modalist în care Dumnezeu era un fel de multiplicitate de existenţe şi de persoane.
9
vorbesc despre existenţa unui singur Dumnezeu. Diavolii au distorsionat din celemai vechi vremuri acest adevăr despre existenţa unui singur Dumnezeu. 11
Monoteismul este din acest punct de vedere un mare adevăr teologic al ortodoxiei. La un nivel primar religiile se împart în religii monoteiste şi religii politeiste. Acest adevăr simplu că există un singur Dumnezeu însă a fost cât se poate de răstălmăcit de mai multe ori şi acest adevăr primar şi fundamental al ortodoxiei a fost cât se poate de mult răstălmăcit. Mai multe crezuri păgâne au vorbit de alţi dumnezei care sunt străine de adevărul monoteismului. A existat şi v-a existat etern şi din veşnicie un singur Dumnezeu. Cei care nu mărturisesc monoteismul fac un păcat împotriva lui Dumnezeu. Adevărul teologic al monoteismului este simplu dar el are implicaţii care pot dura veşnic. A nu susţine existenţa unui singur Dumnezeu înseamnă mai mult decât orice a nu susţine monoteismul.
Monoteismul a fost şi este comun la mai multe religii păgâne. Prin urmare, există în special două genuri de monoteism: un monoteism creştin am putea spune care este comun la mai multe religii dintre care putem amintii islamul. Deşi islamul vorbeşte despre existenţa unui Dumnezeu, eşecul islamului se leagă foarte mult de concepţia fundamentalismului religios că
Mohamed este singurul prooroc sau purtător de cuvânt al lui Dumnezeu.
Prin urmare, ştim că Dumnezeu este mai mult decât orice ceea ce am puteadenumii centrul a tuturor religiilor teiste sau monoteiste. În antichitatemonoteismul a fost o mare problemă fiindcă anticii credeau în existenţa a maimultor dumnezeii. Elinii antici credeau într-un panteon compus din mai mulţi zei.
Acest panteon era totuşi orientat monoteist în sensul în care Zeus este zeulsuprem. 12 Ne aducem aminte în acest sens de mai multe realităţi monoteiste. După cum există un singur Dumnezeu, tot aşa există un singur univers. Metaforic sau analogic, Dumnezeu este soarele, lumea este luna şi îngerii sunt stelele de pe ceruri. Monoteismul este un adevăr pe care L-au predicat toţi îngerii în toate descoperirile lor faţă de om. Nici un înger din cei care s-au descoperit sfinţilor şi aici am putea amintii pe Sfântul Ioan Teologul, Sfântul Apostol Petru, Sfântul apostol Pavel care mărturisea că a fost răpit până la al treilea cer sau Sfântul Dionisie Areopagitul [şi el un sfânt contestat de mai mult confesiuni creştine] nu au mărturisit existenţa a mai multor dumnezei. Păgânismul şi mai multe curente newagiste nu fac decât să distorsioneze acest mare adevăr al comuniunii cu un singur Dumnezeu, descoperit în cadrul monoteismului.
11 Faptul că sfinţii îngeri au un rol active în evenimentele vieţii oamenilor o dovedeşte o întâmplare minunată din viaţa Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir de la Tesalonic. Această poveste ne-a fost relalată de Eusebiu arhiepiscopul Tesalonicului. Se spune că în vechime armatele barbare au voit să cucerească Tesalonicul. Aşa că
pentru a realiza acest lucru au creat un fel de asediu de mai multe zile. Armatele eline erau în inferioritate numerică pentru forţele barbare. Aşa că ele au început să îşi piardă speranţa că vor butea scăpa de acest asediu. Când totul părea pierdut, a apărut un tânăr cu părul roşcat care conducea o armată extrem de puternică
şi numeroasă. Barbarii s-au spăimântat şi au început să o i-a la fugă. Câţiva nu au putut să plece ci au rămas jumate morţi. Cetăţenii Tesalonicului însă nu vedeau nimic. Curioşi cetăţenii Tesalonicului i-au întrebat pe barbarii care zăceau la pământ de ce fug? Unul dintre barbari a răspuns: „armata care aţi ţinut-o ascunsă, dimpreună cu comandantul ei cel mai curajos ne-au alungat şi ne-au pus pe fugă. Cetăţenii Tesalonicului şi-au dat seama că este vorba de o minune a sfântului Dimitrie care a venit însoţit de o armată de îngeri şi a alungat forţele barbare.”
12 Mai mulţi sfinţi părinţi au remarcat că diavolii din infern sunt şi ei sub o formă de organizare ierarhică care imită foarte mult realitatea cerească a comuniunii lui Dumnezeu şi a îngerilor. Ştim astfel că cel mai mare peste diavoli este Satan. Diavolul şi el fiind creat nu poate trece peste modele ierarhice sau fiinţiale lăsate de Dumnezeu.
10
Pentru creştini monoteismul este un adevăr sfânt şi sacru. Existenţa lui Dumnezeu este cât se poate de reală şi adevărată. Există un singur Dumnezeu care a creat şi care menţine tot ceea ce există în lume şi în univers. Monoteismul este un adevăr fundamental de credinţă.
Foarte mulţi dintre noi cei de azi din secolul al XXI-lea suntem monoteişti numai cu cuvântul nu şi cum faptele. Modul nostru de viaţă de fapt este un mod profund lipsit de crezul în monoteism. De ce să nu spunem că mulţi dintre noi ne închinăm banilor şi plăcerilor trupeşti ca şi lui Dumnezeu. În nici una dintre epocile istoriei umanitatea nu a cunoscut un accent atât de mare pus pe plăcerile erotice sau hedoniste ale trupului, pe goana după bani şi averi în mod nelimitat sau pe cultul plăcerii, ca şi în zilele şi vremurile noastre. Asemenea antichităţii care se închina la idoli, lumea noastră se închină la idoli mult mai subtili şi mai rafinaţi: este vorba de idolul plăcerii care este adevăratul monoteism al zilelor noastre.
Trebuie să spunem că pentru mulţi dintre noi Dumnezeu este o noţiune confuză şi inconvenient. De cele mai multe ori ne găsim pe noi înşine contrari voii lui Dumnezeu şi a existenţei Sale. Ne este greu să admitem aceste lucru. Cei mai mulţi dintre oamenii secolului al XXI-lea aşteaptă ca Dumnezeu să facă totul pentru ei fară ca ei să facă nimic pentru Dumnezeu. Monoteismul este un prim pas prin care putem ajunge la o asemănare cu îngerii lui Dumnezeu. Îngerii au monoteismul ca şi unul dintre cele mai mari adevăruri ale existenţei lor. Acelaşi Dumnezeu care creat lumea văzută cu soare, lună, planete şi galaxii, a creat şi o lume nevăzută care este compusă din ierarhiile îngereşti. Punctul de unire dintre cele două lumi este mai mult decât orice monoteismul. Monoteismul este un lucru pe care îl avem în comun cu îngerii lui Dumnezeu. Trebuie să fim conştienţi de acest lucru. Adevărul este că îngerii ţin mult mai mult la monoteism decât noi.
Sfinţii părinţi şi autorii biblici ne spun că problematica monoteismului aplecat din rai. Atunci când diavolul a voit să devine dumnezeu în locul luiDumnezeu Tatăl a fost probabil prima mare încercare nereuşită de a instalapoliteismul. Afirmăm în acest sens că orice teologie nemonotesită este eronată şigreşită. 13 Monoteismul este un adevăr fundamental al angelologiei ortodoxe şi al creştinismului ortodox şi o probă primară pentru orice religie serioasă. O religie care nu afirmă existenţa unui singur Dumnezeu este eronată din mai multe puncte de vedere. Ne gândim astfel din acest punct de vedere la toate curentele religioase din istoria umanităţii care au negat existenţa unui singur Dumnezeu.
Dar trebuie să menţionăm şi să avertizăm că monoteismul nu este subiect al fundamentalismului religios. La fel de bine monoteismul este dincolo de orice logic. Logica lucrurilor ne spune că există un singur Dumnezeu chiar dacă el a primit extrem de multe denumiri istoric. Aceste denumiri ale lui Dumnezeu sunt o altă marcă a monoteismului pentru care trebuie să fim atenţi şi precauţi. Mai toate din cele aproximativ 200 de limbi care se vorbesc la ora actuală pe pământ au un anumit termen pentru Dumnezeu. Voi enumera numai câteva: în chineză este Tao, în japoneză este şinto, în arabă este Alah, în ebraică este Yahve, în elină este Theos, în italiană este Dio, în franceză este Dieu, în româneşte Dumnezeu, în germană este Gott sau în engleză este God. Deşi la ora actuală pe pământ se folosesc aproximativ 200 de termeni diferiţi pentru a îl desemna pe Dumnezeu există un singur Dumnezeu. Lansăm pe această cale un mesaj filologilor şi lingviştilor de a fii cât se poate de precauţi în a crea noi nume şi denumiri pentru Dumnezeu. Aceasta fiindcă unele glume etnice sunt cât se poate de mult orientate teologic şi pot fii interpretate ca şi porecle.
13 O lucrare de referinţă pe această temă a fost scrisă de Larry Hurtado, Monotheism, Principal Angels, and the Background of Christology (Universitatea Oxford, 2009).
11
A Îl porecli pe Dumnezeu este un păcat grav. El este echivalentul hulei sau al blasfemiei.
Acest lucru l-au făcut păgânii şi necredincioşii din antichitate. Nu ar fii înţelept să repetăm greşelile trecutului.
Libertatea de expresie pe care Dumnezeu a dat-o filologilor nu trebuie să ducă la jocuri de manipulare terminologică referitor la numele lui Dumnezeu. Dumnezeu a primit foarte multe nume păgâneşti dintre care unele le-am enumerat în această lucrare. Aceste nume păgâneşti trebuie să ne fie o aducere aminte referitor la cât de slabă este credinţa noastră.
Zeii antici au fost cu toate nume atribuite lui Dumnezeu. Faptul că pe pământ sunt foarte nume atribuite lui Dumnezeu poate fii interpretat din acest punct de vedere ca şi o sfidare sau o luare în derâdere a lui Dumnezeu. De ce să nu amintim că în vechime triburile nord americane cum sunt sioux, apaşi sau mohicani îl denumeau pe Dumnezeu Umanitu.
Monoteismul ţine foarte mult de centralitatea unui sigur Dumnezeu. Acest lucru se demonstrează prin singularitatea numelui lui Dumnezeu. Din nefericire hinduismul are trei nume pentru Dumnezeu: Vişnu, Şiva şi Brahman. Ştim că din punct de vedere istoric, limbile s-au împărţit la turnul Babel, din mai multe puncte de vedere filologic şi etimologic trebuie evitat orice tendinţe de a reactualiza turnul Babel în istoria umanităţii. Mai mult decât orice angelologia ortodoxă este dincolo de orice monoteistă. Monoteismul este una dintre cele mai fundamentale adevăruri ale angelologiei creştin ortodoxe. El v-a fii tematica rândurilor care vor urma şi sperăm ca să fie un fel de deschidere de drumuri pentru cei aflaţi pe calea investigaţilor teologice.
Angelologia creştin ortodoxă după cum am spus este monoteistă. Există unsingur Dumnezeu şi acest Dumnezeu este creator al îngerilor şi al oamenilordeopotrivă. 14 Monoteismul este din acest punct de vedere un punct de legătură
dintre Dumnezeu şi umanitate. Oricum, lumea de azi este o lume monoteistă. Nuacest lucru a existat şi în antichitate. În antichitate lumea credea în existenţa amai multor dumnezei. Este cât se poate de interesant acest proces istoric care adus la extirparea politeismului în favoarea monoteismului. Monoteismul şipoliteismul au fost două realităţi antagonice. Am putea spune că odată cu moarteaoficială a politeismului umanitatea a intrat în evul mediu.
Crezul sau religia oficială a mai multor religii antice a fost fără de nici o îndoială unul cât se poate de politeist. Se nega existenţa unui singur Dumnezeu şi erau divinizaţi îngerii lui Dumnezeu. Sunt foarte puţini istoricii care au dedus că acest fel de încetare a politeismului a fost mai mult decât orice un fel de sfârşit al antichităţii şi începutul evului mediu. Lumea de azi şi manualele şcolare ne prezintă ipoteza că antichitatea a însemnat mai mult datorită progresului evului mediu. Au existat şi motive de ordin teologic care au dus la încetarea antichităţii. Lume antică a fost o lume politeistă. Parthenonul atenian din Grecia, Stonhenge din Marea Britanie, Coloseumul sau ziguratele din America centrală sunt toate dovada unei culturi sau civilizaţii politeiste.
Monoteismul însă a fost din acest punct de vedere contestat de mai mulţi şiinterpretat de diferite secte sau formaţiuni religioase. Dintre ele am putea să îiamintim pe musulmani, new age, mormoni sau zoroastrieni.
