Din punct de vedere eclesiologic este cât se poate de grav separaţia Bisericii fiindcă Biserica este una ca şi chip al unui singur Dumnezeu. Unitatea şi unicitatea Bisericii este dincolo de orice chip al monoteismului. Ori dacă Biserica se divide cum este ea în zilele noastre.
Ortodoxă, catolică sau protestantă este semnul unui monoteism degenerescent şi reprobabil.
Îngerii din ceruri sunt păzitori ai monoteismului. Printre multe lor datorii şi obligaţii este şi aceasta de a fii păstrători ai monoteismului. Sunt mai multe forme şi curente în lumea de azi care ne spune într-un mod cât se poate de subtil că de fapt nu este un singur Dumnezeu creator al universului. Nu. Există un Dumnezeu al ştiinţei, unul al tehnicii şi altul al culturii.
Mai mulţi mari savanţi şi academicieni nu cred de fapt într-un singur Dumnezeu şi prin urmare nu sunt monoteişti. La fel de bine sunt oameni de stat care nu cred într-un Dumnezeu creator al universului ci în Dumnezeul puterii guvernamentale şi de stat.
Formele de renunţare la monoteismul ortodox nu sunt numai cele religioase prin care aderăm la alte credinţe sau religii. Există forme de renunţare morală la monoteism. Deşi foarte mulţi ştiu că există un singur Dumnezeu acest lucru nu are nici un efect sau impact asupra lor ca şi fiinţe şi personalităţi umane. Realitatea monoteistică a lui Dumnezeu se manifestă după cum am spus prin iubire şi evlavie faţă de Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care ne-a dat viaţă şi Cel care ne poartă de grijă. Dincolo de planete, de galaxii şi de univers v-a trebui să vedem realitatea unui singur Dumnezeu care este creator şi proniator a toate.
După cum nu pot fii mai multe mame a aceluiaşi copil, tot aşa nu pot fii mai mulţi dumnezei ai aceluiaşi univers.
Mai mult decât atât, monoteismul în plasează pe Dumnezeu în centrul existenţei îngerilor şi a universului. Dumnezeu devine astfel un centru de gravitaţie dublu, al îngerilor şi al universului. Dar după cum vom arăta în rândurile care vor urma, nu toate religile susţin monoteismul şi nu toate religiile cred în existenţa îngerilor. Îngerii sunt în monoteism nu zei după cum credeau unii din antichitate ci ei sunt mai mult decât orice slujitori ai lui Dumnezeu. După cum conducerea unei ţări sau a unei instituţii de stat nu se poate face de un singur om, tot aşa şi lume se face de către Dumnezeu sunt asistenţa şi sprijinul îngerilor.
Acest lucru ne-a fost descoperit în paginilor Noului Testament în două rânduri: când arhanghelul Gavriil a vestit lui Zaharia naşterea Sfântului Ioan Botezătorul şi când tot acelaşi arhanghel a vestit Mariei din Nazaret Naşterea Domnului Iisus Hristos. Acest înger nu a făcut nimic altceva decât să vestească intenţiile lui Dumnezeu care s-au şi realizat.
Nici un înger nu a vorbit prin urmare de existenţa mai multor dumnezei ceea ce este cât se poate de normal şi de logic. Monoteismul creează cu sine o ierarhie a creaţiei. În primul rând Îl avem pe Dumnezeu, mai apoi îi avem pe îngerii lui Dumnezeu, apoi îl avem pe om, pe animale şi în cele din urmă lumea anorganigă a naturii cu vegetaţie şi sol. În vechime creştinismului i s-au adus acuze că de fapt este o religie şi credinţă politeistă care menţine 16
politeismul derivat din iudaism. Relaţia dintre iudaism şi creştinism a fost una spinoasă care în trecut a dus la martirizarea Sfântului Arhidiacon Ştefan pe care îl prăznuim pe data de 27
decembrie. Sfântul Ştefan a fost conştient că atât creştinismul cât şi iudaismul erau religii monoteiste. Problema lui a plecat însă de la faptul că autorităţile iudaice ale timpului l-au executat prin crucificare pe Domnul Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu. În acest mod, fanatismul iudaic putea foarte bine să fie un pericol pentru monoteism în mare. Am putea spune că
Sfântul Arhidiacon Ştefan a fost şi el o victimă sau un martir al credinţei în monoteism. Deşi oficial autorităţile iudaice susţineau un monoteism total, el nu se simţea şi nu era trăit în plan religios. Acest lucru a putut fii demonstrat prin crucificarea Fiului lui Dumnezeu. Era nevoie de o altă formă de monoteism. Aşa s-a născut în primul secol după Hristos monoteismul creştin care există şi în zilele noastre.21
Monoteismul şi angelologia creştin ortodoxă merg mână în mână fiind complementare una alteia. Mai înainte de creaţia lumii Dumnezeu a creat o categorie de fiinţe pe care îi ştim ca şi îngeri. Aceşti îngeri aveau să fie folosiţi de Dumnezeu ca şi intermediari între El şi umanitate. În plan monoteist îngerii pot exista şi fără lume şi umanitate. Totuşi, ei au fost desemnaţi cu protecţia lumii şi ei vor fii cei care îi vor separa pe cei buni de cei răi la sfârşitul timpului.
Rolul îngerilor este şi acela de a îi pedepsii pe cei care nu cred într-un singur dumnezeu după cum afirmă Biserica. Un criteriu prim pentru care vom fii judecaţi şi găsiţi vinovaţi sau nevinovaţi de către Dumnezeu este dacă am susţinut crezul în monoteism. Antichitatea din nefericire nu a făcut acest lucru şi foarte mult suflete s-au pierdut. Nume sonore ale antichităţii cum ar fii Nerone, Alexandru Macedon, Caligula, Domiţian, Diocleţian, Keops, Tutancamon sau Ramses al Egiptului au susţinut crezul în mai mulţi Dumnezei. Evident orice minte umană îşi poate da seama de minciuna politeistă.
Este adevărat că politeismul este de inspiraţie diavolească dar istoria a arătat că au existat numeroase personalităţi care au trecut la politeism şi au renunţat la monoteism în mod voluntar. Cei din antichitate care nu acceptau crezurile politeiste în existenţa a mai multor dumnezeu erau supuşi la torturi şi chinuri sau aruncaţi să fie mâncaţi de lei sau animale sălbatice. Este foarte interesant de remarcat că mai toate religiile nemonoteiste au dat dovadă de o cruzime ieşită din comun. Unii cred că aceasta s-au fii datorat influenţelor diavoleşti.
Monoteismul este fără de nici o îndoială un criteriu al mântuirii omului. Credem că cu greu se poate mântui cineva care nu crede sau nu afirmă existenţa unui singur Dumnezeu.22
Evident se pot mântui şi dintre politeişti fiindcă nu putem ştii judecăţile lui Dumnezeu. Au existat mai mulţi politeişti în antichitate care au fost politeişti doar cu numele fiindcă cu fapta ei au fost monoteişti crezând doar în existenţa unui singur Dumnezeu. Dacă ştim că avem un 21 Stephen Mitchell, Peter Van Nuffelen, One God: Pagan Monotheism in the Roman Empire,
(Cambridge University Press, 2010).
22 Loren T. Stuckenbruck,Wendy Elizabeth Sproston North, Early Christian and Jewish Monotheism (Londra 2004).
17
lucru comun sau împreună cu îngerii lui Dumnezeu cu siguranţă este monoteismul. La fel de bine ştim că nu avem multe lucruri în comun cu îngerii lui Dumnezeu care sunt fiinţe de o altă ordine şi o altă ierarhie ontologică.
O altă situaţie inedită care a existat în antichitate nu a fost politeismul ci monolatria.
Ce este monolatria? Etimologic cuvântul provine din elinescul μονολατρια care înseamă
recunoaşterea mai multor Dumnezeui dar cinstirea sau adorarea unuia singur. Astfel au fost foarte mulţi care au obiectat că deşi sunt mai mulţi dumnezei, numai Dumnezeul creator trebuie adorat şi apreciat. Ceea ce voi arăta în rândurile care vor urma este că monoteismul a primit din punct de vedere istoric imaginea a ceea ce am putea denumii monarhia. Mai multe descrieri biblice ni-l prezintă pe Dumnezeu ca şezând pe un tron în ceruri (Isaia 16, 1) şi El este înconjurat de compania îngerilor (1 Regi 22, 19).23
S-a mai vorbit de faptul că îngerii slujesc ca şi un fel de consilieri sau sfătuitori ai lui Dumnezeu. Ei sunt ceea ce unii teologi ortodocşi şi neortodocşi au denumit „consiliul ceresc.”
Este eronat să credem că îngerii lui Dumnezeu sunt mai mult decât orice simple instrumente ale monarhiei unui Dumnezeu monoteist. Forma de manifestare a lui Dumnezeu nu este dincolo de orice ceea ce am putea denumii o simplă afişare a unui monarh obsedat de a îşi menţine puterea. Asemănările omeneşti cu ceea ce a însemnat monarhia lui Dumnezeu în ceruri sunt cât se poate de eronate şi de denaturate. Dumnezeu nu a fost în nici un caz un fel de monarh medieval ocupat cu trebuirile regatului său şi la fel nu este nici un împărat care este preocupat de a îşi menţine puterea imperiului. La fel de bine şi limbajul folosit de Domnul Iisus Hristos în Noul Testament nu este în nici un caz real când El ne vorbeşte despre
„Împărăţia cerurilor.” Îngerii nu au nici un fel de împărăţie lumească în ceruri. Legătura care există între Dumnezeu şi îngerii Săi este mai mult decât orice ontologică. Pentru îngeri, care sunt după unii „spirite zburătoare” , legătura lor cu Dumnezeu este mai mult decât orice ontologică. Dumnezeu este Cel care a conferit îngerilor o fiinţare sau mai mult decât orice îngerii nu ar putea exista dacă nu ar avea suportul ontologic al lui Dumnezeu.
Este adevărat că mai multe religii antice cum sunt cele ale asirienilor şi ale babilonienilor i-au confundat pe îngerii lui Dumnezeu cu Dumnezeu însuşi creând mai mult decât orice un fel de panteon al dumnezeilor. Poate a venit vremea ca la începutul secolului al XXI-lea să recuperăm toate aceste imagini deformate şi neînţelese. Mai multe religii politeiste au ajuns la politeism dintr-o greşită înţelegere a monoteismului. Infinitatea lui Dumnezeu nu putea fii cuprinsă ca fiind aceiaşi cu unicitatea lui Dumnezeu. Aşa a apărut mai mult decât orice ceea ce am putut spune politeismul. Tema monoteismului este cât se poate de actuală în plan angelologic. Îngerii lui Dumnezeu sunt fiinţe monoteiste şi trăiesc monoteismul mult mai intens decât o facem noi oamenii.
Poate trebuie să insistăm mai mult asupra monoteismului angelologic. Acest gen de monoteism este dincolo de orice transcendent. Transcendenţa monoteismului angelologic este cât se poate de evidentă în angelologia creştin ortodoxă. Zilele în care trăim sunt dincolo de orice ceea ce am putea denumii zile în care trebuie să recuperăm profunzimea şi deplinătatea înţelegerii monoteismului. Monoteismul nu este numai doctrina despre existenţa unui singur Dumnezeu ci mai mult decât orice este existenţa a ceea ce am putea denumii a ontologiei şi a fiinţării îngerilor. Îngerii fiinţează prin existenţa unui singur Dumnezeu. Mai mult decât noi, îngerii sunt mult mai îndatoraţi acestui mare adevăr teologic. Monoteismul ortodox este angelologic. Prima poruncă directă a monoteismului a fost dată de Dumnezeu 23 Lemaire, André. The birth of monotheism: the rise and disappearance of Yahwism. Washington: Biblical Archaeology Society, 2007.
18
pe muntele Sinai când i-a spus lui Moise şi prin el nouă tuturor cele zece porunci sau Decalogul. Prima poruncă dată de Dumnezeu lui Moise sună aşa: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alți dumnezei afară de mine, să nu-ți faci chip cioplit ca să te închini lui. Este evident că Dumnezeu a instituit în antichitate şi pentru toate timpurile un monoteism care este dincolo de orice punct de legătură dintre îngeri şi oameni. Monoteismul pe care îl ştim în zilele noastre este mai mult decât orice iudeo-creştin dar dincolo de orice monoteismul este actual şi pentru îngerii lui Dumnezeu. S-au dat mai multe definiţii monoteismului.
Antichitatea păgână a greşit prin urmare teoria generică a monoteismului angelologic.
Acest monoteism era mai mult decât orice confuz. Îngeri erau şi ei mai mulţi dumnezei în faţa unui Dumnezeu superior pe care unii îl numeau Ahriman, alţii Zeus, alţii Zamolxe, alţii Odin sau alţii Umanitu. Noţiunea de Dumnezeu şi de monoteism este prezentă la mai toate popoarele antice. Nu există un popor din antichitate care să nu fii avut o etapă monoteistă.
Deşi mai multe popoare au renunţat la un moment dat la monoteism el a fost o trăsătură a mai tuturor popoarelor antice. Mai multe popoare antice după cum am spus deşi au vorbit de un singur Dumnezeu suprem acest dumnezeu era însoţit de dumnezei mai mici. Ei erau îngerii lui Dumnezeu. Am arătat în rândurile de mai sus, că gnosticismul antic de origine dualistă credea în existenţa unor fiinţe impersonale care îl însoţeau pe Dumnezeu şi pe care ei le denumeau eoni.
Mai multe religii antice au vorbit de un monoteism angelologic. Culminarea în antichitate a fost mai mult decât orice iudaismul. Existenţa lui Dumnezeu implică cu sine un monoteism angelologic. Pe pământ am putea spune că monoteismul este mai mult decât orice unul patrologic şi Îl are în centru pe Dumnezeu Tatăl.24 Pe lângă că monoteismul este patrologic el este şi angelologic. Dumnezeu este Tatăl cel ceresc şi pentru îngerii Săi. A existat şi un monoteism păgân. Acest monoteism nu era unul angelologic. Monoteismul angelologic este am putea unul care a fost foarte mult pus în practică de mai multe rânduieli monahale. De fapt în greceşte termenul de monahism se înrudeşte foarte mult cu cel de monoteism.
Monahismul care a fost practicat în mai multe religii şi este încă mai mult decât orice practicat şi în zilele noastre este mai mult decât orice tânjirea omului după Dumnezeu dar un Dumnezeu monoteist. Monoteistul poate fii astfel din punct de vedere simbolic sau alegoric şi un monah. Monahul se vede pe sine în mai multe religii ale lumii ca şi un exponent al monoteismului. Aceasta fiindcă după cum a spus, chiar porunca lui Dumnezeu în vechime pe Muntele Sinai a fost să nu avem alţi Dumnezei în afară de El. La o adică, omul a îndumnezei elemente ale naturii, fiinţe fictive sau chiar animale. Mai mulţi dumnezei din vechime erau sub chipul de animale.
Monoteismul pare o problemă simplă dar el nu este. Sunt foarte multe formele de a deroga de la monoteism. Lumea de la începutul mileniului al treilea este orientată de mai multe ori spre alţi dumnezei. Aceşti dumnezei pot fiinţe imaginare din univers tridimensionale sau pluridimensionale, pot fii fiinţe extraterestre din alte constelaţii sau galaxii dar nu sunt în nici un caz un Dumnezeu adevărat. Astronomia ne-a oferit de mai multe ori impresia că de fapt Dumnezeu nu este nimic altceva decât o altă fiinţă de pe altă planetă sau galaxie.25
24 Thomas Foster Barham, UN singur Dumnezeu Tatăl sau monoteismul evangehliei demonstrat (Londra 1867).
25 Polymnia Athanassiadi, Michael Frede, Pagan Monotheism in Late Antiquity (Oxford, 1999).
19
