Este eronat să credem că Dumnezeu este o altă fiinţă de pe altă constelaţie sau altă

galaxie. Religia spre deosebire de ştiinţele de azi ne spune că Dumnezeu nu a creat fiinţe extraterestre ci îngeri care nu sunt răspândiţi prin cosmos sau în univers. Faptul că nu există

fiinţe extraterestre a fost demonstrat de astronomia contemporană. Pe cele 9 planete ale sistemului solar nu există nici un fel de viaţă sau fiinţă extraterestră. Prin urmare de ce am crede că pe restul planetelor ar putea exista viaţă.

Mai mulţi astronomi ni-L prezintă pe Dumnezeu ca fiind cu mai multe feţe. Un anume Dumnezeu este pe pământ pe care Îl ştim din cultul Bisericii sau din orele de religie din sale de curs şi există un alt univers care stă undeva în spaţiul cosmic unde are cu totul alte lumii şi alte planete în subordine şi guvernare. Această teorie este falsă. Acelaşi Dumnezeu pe care Îl ştim pe pământ este prezent în tot universul. Cunoştinţele noastre de astronomie nu trebuie să ne ducă departe de concluziile monoteismului. Chiar dacă astronomia descoperă

noi şi noi sisteme solare sau galaxii, nu este un lucru care ar schimba credinţa noastră în Dumnezeu.

Scenariile astronomice contemporane ne-au prezentat din nefericire un fel de apel la a renunţa la monoteism. Aceasta fiindcă astronomic este cât se poate de posibil ca Dumnezeul pe care Îl ştim pe pământ să nu fie Dumnezeul pe care Îl ştiu alte fiinţe de pe alte planete. În acest sens, monoteismul este un adevăr de ordin transcendent. Nu poate exista un Dumnezeu pe pământ sau alţi dumnezei pe alte planete. Din acest punct de vedere, Dumnezeu ne face o favoare fiindcă pe pământ noi Îl putea cunoaşte pe Dumnezeu şi nu trebuie să călătorim pe alte planete sau în alte galaxii pentru a Îl cunoaşte pe Dumnezeu.

Astronomii nu sunt de aceiaşi părere.

Se poate vorbii astfel şi de un monoteism astronomic. Ce este monoteismul astronomic? Monoteismul astronomic este un monoteism care este inferior monoteismului angelologic. Monoteismul astronomic încearcă să înlocuiască universul de prezenţa lui Dumnezeu cu diferite fiinţe extraterestre. Aceste fiinţe sunt toate separate de existenţa lui Dumnezeu sau dacă nu. sunt fac ca viaţa umană să fie inferioară. Este greu de crezut că

universul în sine este populat de fiinţe extraterestre care sunt grupate ierarhic. Chimia în special ne este de foarte mare ajutor în acest sens. Substanţele chimice care există pe pământ sunt prezente în tot universul. Prin urmare, pământ există şi în univers, la fel de bine praf şi alte lucruri asemănătoare. Acest univers după cum am spus a fost creat de Dumnezeu.

Monoteismul este un adevăr valabil şi pentru astronomie. Mai mulţi mari astronomi cred că nu este aşa. Există din acest punct de vedere un monoteism astronomic care funcţionează în raport cu noile descoperiri astronomice. Noile descoperiri din domeniul astronomiei nu trebuie să influenţeze monoteismul şi realitatea unui singur Dumnezeu. Este cât se poate de evident că monoteismul are ample implicaţii transcedentale. El este angelologic, ontologic şi dincolo de orice cosmologic. Există foarte multe înrudiri dintre monoteism şi cosmologie. Universul în care trăim tot ne arată un univers monoteist: există un singur soare pe cer în timpul zilei, există o singură lună pe cer în timpul nopţii. Teologia ortodoxă respinge teoria universurilor multiple sau multidimensionale. Aceste teorii sunt dincolo de orice eronate şi mincinoase. După cum există un singur Dumnezeu există un 20

singur univers. Mai multe lucruri ne spun că monoteismul este cosmologic dar sunt foarte mulţi care neagă acest lucru.26

Universul în care trăim ne duce la concluzia logică a existenţei unui singur Dumnezeu.

Acest Dumnezeu este perceput şi interpretat din nefericire din ce în ce mai mult şi ştim că

sunt câteva miliarde de oameni pe pământ care fiecare Îl vede pe Dumnezeu după cum i se pare. Adevărul monoteismului este un adevăr pe care trebuie să îl verificăm atunci când suntem în legătură cu mai multe religii şi creatori de curente religioase. Astronomia din zilele noastre ne plasează într-un univers în care Dumnezeu este absent. Dacă Dumnezeu este prezent în univers după astronomia contemporană cu siguranţă El este prezent în alte sisteme solare, pe alte planete sau în alte galaxii.

La fel de mult pentru mai multe religii, monoteismul a însemnat mai mult decât orice teroare. Existenţa eternă a unui singur Dumnezeu însemna pentru mai mulţi un fel de teroare religioase. Mai mulţi autori religioşi au prezis şi au prevăzut că teroarea religioasă este dincolo de orice cât se poate de mult cauză a monoteismului. Aşa că unii au sugerat că

monoteismul trebuie abrogat. În istorie au fost propuse noi religii şi culte religioase care să

înlocuiască monoteismul. În realitate pentru mulţi dintre noi cei din zilele noastre, monoteismul este dincolo de orice demodat şi desuet. El ne spune doar o simplă informaţie că există un singur Dumnezeu. De fapt pentru mulţi monoteismul este plictisitor. Ne plictiseşte să ştim că există acelaşi Dumnezeu şi nu sunt mai mulţi Dumnezei dintre care să

alegem Unul care este conform cu aşteptările noastre.

Monoteismul angelologic este probabil una dintre trăsăturile teologiei mileniului al treilea. Acest gen de monoteism poate transforma din planeta pământ într-un laborator de studii şi de investigaţii teologice. Sufletul uman îşi v-a găsii liniştea pe care o căută numai în monoteismul angelologic. De mai multe ori ne vedem mult mai buni decât a exista şi a accepta crezul într-un monoteism angelologic. Ceea ce vrem noi este probabil un fel de monolatrie universală. Vream ca astronomia să ne deschidă posibilităţile unui univers în care să nu mai fie nevoie de religie şi de monoteism. Monoteismul este inconvenient din acest punct de vedere din cauza inconsistenţei istorice din vechime şi antichitate cu vremurile din zilele noastre. Mai multe curente newagiste găsesc greu de acceptat faptul că deşi a existat un monoteism şi în antichitate el nu mai este necesar în zilele noastre.

Vremurile şi zilele noastre sunt mult prea avansate pentru a mai fii monoteişti. În vremurile noastre se fac misiuni spaţiale la Agenţia Spaţială Europeană şi la NASA care nu fac decât să modeleze un univers care este din acest punct de vedere în conformitate cu aşteptărilor noastre şi nu a lui Dumnezeu. Universul este cum l-a creat Dumnezeu şi nu cum am voi noi să fie. Acest lucru nu trebuie să ne facă să credem că Dumnezeu este nedrept şi cât se poate de indiferent faţă de ceea ce vrem sau care sunt nevoile noastre. Lumea a fost cât se poate nemulţumită de ce au trebuit să treacă mai bine de 1969 de ani ca omul să

ajungă pe lună. Trebuie să spunem că mai multe descoperiri din lumea ştiinţei şi a astronomiei nu au nimic de a face cu Dumnezeu. Curiozitatea omului faţă de luna ca natură a murit acum mai bine de 30 de ani. A fost probabil numai o modă faptul că omul şi-a dorit să

exploreze alte planete? Astronomia şi mai multe alte ramuri ale ei ne plasează într-un univers care nu are nimic de a face cu monoteismul şi Dumnezeu. Unele teorii astronomice au susţinut că există atâţi dumnezei câte planete sunt în univers.

În prezentul volum am voit să arătăm că există o profundă legătură între monoteism şi angelologie. Deşi există un singur Dumnezeu teologia creştin ortodoxă mărturiseşte o 26 Andrea C. Paterson, Cele trei credinţe monotesite: creştinismul, iudaismul şi islamul (USA, 2009).

21

ierarhie grupată în 9 ierarhii îngereşti: serafimi, heruvimi, scaune, domnii, puteri, stăpânii, începătorii, arhangheli şi îngeri. Monoteismul este astfel un principiu ontologic al acestor ierarhii îngereşti. Sperăm ca cititorul şi teologii ortodocşi să vadă mai bine legătura dintre monoteism şi angelologie care este din nefericire ignorată foarte mult în zilele noastre.

CAPITOLUL AL DOILEA

ÎNGERII ÎN POLITEISM

„A îţi vedea păcatele proprii este un lucru mai mare decât a vedea îngeri.”

Sfântul Antonie cel Mare

Politeismul nu este ateism. Politeismul este crezul fals în mai mulţi dumnezei. Astfel mai multe religii false cum este hinduismul din zilele noastre cred că există mai mulţi dumnezei. Religiile politeiste din antichitate la fel ca şi cele din zilele noastre nu fac decât să

afirme existenţa unui Dumnezeu dar a unui dumnezeu care din nefericire este multiplu.

Ţinem să avertizăm cititorul că trebuie să avem înţelegere faţă de fraţii noştri politeişti.

Religiile politeiste pretind că ne pun în legătură nu numai cu un Dumnezeu ci cu mai mulţi dumnezei. Evident acest lucru este fals dar trebuie să avem în vedere din mai multe puncte de vedere incapacitatea sau neputinţa semenilor noştri de a crede sau a se raporta la Dumnezeu.27 Religiile politeiste cum este hinduismul nu neagă prin urmare existenţa lui Dumnezeu, doar că Dumnezeu pe care noi Îl ştim ca şi creatorul nostru este din acest punct de vedere unul dintr-o multiplicitate de alţi dumnezei.28

Din punct de vedere teologic, existenţa îngerilor este imposibilă în politeism.

Politeismul de mai multe ori a asimilat pe îngerii lui Dumnezeu cu chiar Dumnezeu Îngerii sunt în mai multe religii politeiste un fel de entităţi mai mici decât dumnezeu dar sunt de fapt tot dumnezei. Referitor la inacesibilitatea lui Dumnezeu, care a fost cauză a mai multor răzvrătiţi politeişti istoria cunoaşte o întâmplare care ne arată foarte bine acest gen de existenţă. Se spune că imediat în zilele după ce în vechiul Constantinopol, actualul Istambul din Turcia a murit sfântul Ioan Hristostom, unul dintre călugării îmbunătăţiţi s-a rugat lui Dumnezeu insistent să afle unde este sufletul sfântului Ioan Hristostom: în cer cu îngerii sau în iad cu diavolii. După mai multe zile de rugăciune povestea ne spune că acestui călugăr îmbunătăţit un înger i-a descoperit starea Sfântului Ioan Hrisostom. Îngerul a venit şi l-a dus pe aceste călugăr în ceruri. Acolo i-a prezentat ceata sfinţilor martiri, apoi a apostolilor, apoi a prorocilor şi a restului îngerilor. Îngerul a dat să îl ducă înapoi pe călugăr pe pământ.

Nedumerit călugărul l-a întrebat pe înger că deşi a văzut restul sfinţilor, pe Sfântul Ioan Hristostom nu l-a văzut în ceruri. La ceastă întrebare îngerului i-a spus, Sfântul Ioan Hrisostom este şi el aici în ceruri, dar nu îl poţi vedea fiindcă este chiar acolo unde este tronul Dumnezeu.

27 Alain Daniélou, Le polytheism hindou (Paris, 1992).

28 Este foarte adevărat că politeismul ne-a dat de mai multe ori indicii despre modul în care cel rău acţionează.

Astfel mai mulţi au spus că religiile politeiste sunt creaţii diavoleşti. Diavolii se pot prezenta astfel ca un panteon de mai mulţi dumnezei. În acest capitol nu vom analiza aceste opinii care sunt cât se poate de adevărate. Vom încerca să ignorăm aceste opinii şi să ne axăm doar pe centralitatea idei că omul este în căutarea lui Dumnezeu. Nicolas M. Seguier de Saint-Brisson, Le polytheisme (Paris, 1840).

22

Această inaccesibilitate a lui Dumnezeu a făcut pe mai mulţi să ajungă la concluzia politeismului, cum că nu este un Dumnezeu ci sunt mai mulţi dumnezei. Omeneşte trebuie să

avem înţelegere faţă de acest lucru. Mintea omului este iscoditoare şi curioasă. Omul vrea să

ştie totul despre Dumnezeu inconştient dacă poate purta responsabilitatea unei astfel de cunoaşteri. Dar există şi un politeism de origine demonică. Acest politeism era cel care aducea jertfe umane în antichitate cum sunt cele aduse în orientul mijlociu lui Moloc. În antichitate mânia dumnezeilor trebuia satisfăcută prin jertfe umane. Mai multe religii politeiste au practicat jertfa umană. În Dacia antică, se jertfea dumnezeului Zamolxe, prin aruncarea în suliţă.29 Mai multe practici politeiste au fost prin urmare reprobabile dar aceasta nu înseamnă că nu există nici un fel de credinţă în politeism.

În religiile politeiste îngerii nu sunt îngeri ci sunt dumnezei mai mici. Prin urmare religiile politeiste nu negă existenţa îngerilor. Doar că locul sau amplasarea îngerilor este unul distorsionat şi deformat. Din acest punct de vedere există două tipuri de politeism: 1. un politeism pasiv care nu este în conflict cu religiile monoteiste şi 2. un politeism activ care este în conflict cu religiile monoteiste şi doreşte mai mult decât orice înlocuirea lor cu crezurile în politeism. Astfel în cazul politeismului activ relaţia cu religiile monoteiste este una tensionantă şi discordantă care de mai multe ori s-a manifestat violent şi agresiv. Adepţii politeismului de mai multe ori au încercat impunerea prin metode violente sau chiar prin război a crezurilor politeiste.

Politeismul promite mai mult decât orice o libertate religioasă în care nu mai există nici un fel de graniţă sau limită din punct de vedere religios. La îngeri nu există nici o formă de politeism fiindcă ştim din ceea ce am afirmat până acum că îngerii sunt păstrătorii unui monoteism strict.30 Prin urmare, politeismul este o imagine distorsionată a lui Dumnezeu.

Este adevărat că foarte puţini îngeri au fost prezenţi cu politeişti. Un exemplu de prezenţă

îngerească a fost în cazul Sfintei Cecilia. Ea era căsătorită cu Valerian care o vede la un moment dat pe sfânta Cecilia rugându-se însoţită de un înger care a avea două cununi în mână: una din trandafiri pentru Cecilia şi alta din crini pentru el. Este cât se poate de interesant că Sfânta Cecilia a fost monoteistă şi în nici un caz politeistă.

Politeismul nu trebuie să ne sperie el trebuie să ne ridice semne de întrebare.

Politeismul nu este corect din punct de vedere logic. Logica politeismului este una cât se poate de contradictorie. Nu pot exista doi dumnezei, ceea ce este mai mult decât orice o contradicţie de ordin teologic. Metaforic însă se poate vorbii de un politeism. Politeismul este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii un simbol al infinităţii lui Dumnezeu.

Dumnezeu este infinit şi etern. El este dincolo de capacităţile unei minţi limitate şi scurte.