Diavolii vor profita de orice ocazie pentru a îşi face loc şi a stăpânii. Politeismul poate fii o cale şi mai mult decât orice am voit să arătăm acest lucru. În antichitate îngerii a jucat un rol cât se poate de diferit de cel pe care îl au în timpurile de după Domnul Iisus Hristos. În antichitate îngerii au avut misiunea de a Îi pregătii calea lui Hristos. Îngerii astfel nu au jucat niciodată un rol politeistic în istoria lumii ci mai mult unul soteriologic. Dincolo de orice trebuie să vedem şi să luăm în considerare rolul îngerilor aşa cum este el prezentat.

Nu credem că îngerii lui Dumnezeu se bucură pentru cei care apucă pe căile politeismului. Îngerii prin urmare nu sunt legaţi de politeism pe cum nici o mamă sterilă nu poate avea copii. Totuşi, nu înseamnă că toţi cei care au aderat la religii sau credinţe politeiste în vechime sunt pierduţi pentru totdeauna. Se poate întâmpla ca cineva să treacă

prin momente confuze referitor la Dumnezeu şi existenţa Sa. Acest lucru nu trebuie să ne facă să le refuzăm acestor oameni şansa de a mai fii în comuniune cu Dumnezeu şi cu îngerii Săi. Este cât se poate de adevărat că îngerii se bucură de pocăinţa celor greşiţi şi le aşteaptă

întoarcerea. Prin urmare cineva care a fost victimă a politeismului se poate reîntoarce la Dumnezeu dacă o face cu pocăinţă şi cu părere de rău. Din acest punct de vedere după cum s-a spus de unii „numai îngerii şi sfinţii răsplătesc răul cu bine.”

Mântuirea noastră se face astfel prin lucrarea sfinţilor îngeri. Mai mult decât atât pentru unii politeismul poate devenii o patimă cum a fost cazul regelui Solomon din antichitate pe care l-am enunţat mai sus. Rolul şi activitatea îngerilor este unul cât se poate de soteriologic.

În politeism cu greu putem vorbii de o soteriologie. Centrul politeismului este cu totul altul decât cel al monoteismului. În politeism cu greu mai există un loc pentru îngerii lui Dumnezeu. Firea umană este supusă greşelilor şi păcatelor şi prin urmare trebuie să avem înţelegere faţă de ea. Paradoxal nu trebuie să negăm şi faptul că în anumite puncte de vedere politeismul este o credinţă şi o religie ca şi restul. Dar politeismul nu poate fii adevărat fiindcă este într-o schimbare continuă. De la secol la secol şi am putea spune de la mileniu la mileniu şi uneori chiar de la an la an apar noi forme de politeism. După cum am arătat în acest capitol în antichitate politeismul a fost mai mult decât orice realizat prin închinarea la idoli. Mai toţi autorii biblici ne spun că pe vremea lor idolatria a fost una dintre cele mai mari probleme sau crize a lumii antice.

Idolatria politeistă a fost un mare întuneric al lumii pe care unii îl văd prelungit în Biserica ortodoxă prin închinarea la icoanele lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a sfinţilor şi a sfinţilor îngeri. Ştim astfel că îngerii lui Dumnezeu sunt alături de cei care le cer ajutorul.

32

Vechile religii arhaice ale lumii de mai multe ori nu au putut face o distincţie şi o demarcaţie clară dintre îngerii lui Dumnezeu şi Dumnezeu însuşi. Aşa s-au născut din neştiinţă mai multe religii şi crezuri politeiste. Dar nu trebuie să generalizăm acest lucru. Diferenţa dintre politeiştii voluntari şi cei involuntari este mare. Necunoaşterea este cauză a mai multor religii politeiste. Aceste religii sunt pentru unii un început de drum în credinţa ortodoxă. Foarte mulţi se simt atraşi în zilele noastre de practicile religioase ale orientului îndepărtat care de mai multe ori vorbeşte de dumnezei şi de un politeism străin nouă celor crescuţi în creştinism. Am avut ocazia să cunoaştem că pentru mulţi lucrarea de întoarcerea la Dumnezeu, s-au procesul de îmbisericire a avut şi o etapă politeistă care ţine de orientul îndepărtat. Poate că în acest fel Dumnezeu lucrează cu unele persoane.

Mai mulţi din zilele noastre se simt atraşi de politeism şi din faptul că nu pot avea un contact imediat cu îngerii lui Dumnezeu şi fiindcă angelologia ortodoxă este ascetică şi extrem de riguroasă. Sistemele religioase politeiste sunt permisie şi nu impun de mai multe ori mari restricţii morale aderenţilor. În acest fel, politeismul este un răspuns la mai multe întrebări angelologice. Mai mulţi sfinţi începând cu antichitatea au fost răpiţi la cer şi acolo au văzut unii pe sfinţii îngeri stând în jurul tronului lui Dumnezeu, alţii i-au văzut pe îngerii lui Dumnezeu cântând imnuri de slavă lui Dumnezeu şi alţii i-au văzut pe îngerii lui Dumnezeu socializându-se cu sfinţii [apostoli, prooroci, martiri şi cuvioşii]. Bazaţi pe această pluralitate a celor din ceruri unii au constat greşit că există un panteon de dumnezei în ceruri. De fapt şi în vremurile Noului Testament într-una dintre călătoriile sale sfântul Apostol Pavel a fost confundat în Elada cu Zeus, iar ucenicul său cu Hermes care era purtător de cuvânt al sfântului Pavel. Prin urmare mai multe confuzii politeiste pot apare şi pe fondul necunoaşterii sau neştiinţei în cele teologice sau religioase. Unii au considerat că chiar anumiţi sfinţi sunt dumnezei sau întrupări şi reîncarnări a lui Dumnezeu. Politeismul este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii de mai multe ori o înşelăciune bazată pe lipsa de informaţie a celor care Îl caută sau vor să aibă o relaţie cu Dumnezeu. Deosebirea dintre politeişti şi atei este că spre deosebire de atei, politeiştii caută o relaţie cu Dumnezeu şi nu resping existenţa lui Dumnezeu. Ateii în schimb nu recunosc nici existenţa lui Dumnezeu şi nici a îngerilor.

În acest capitol am voit mai mult decât orice să arătăm care este opinia teologilor ortodocşi despre relaţia dintre angelologie şi politeism. Am arătat astfel că există cazuri în care politeismul este în căutarea sfinţeniei şi mai ales a sfinţeniei lui Dumnezeu mai mult decât a persoanei Sale. Acest gen de politeism se desfiinţează în jurul marilor exemple ale sfinţeniei creştin ortodoxe. Dar sunt şi politeişti înrăiţi care vor mai mult desfigurarea şi discreditarea monoteismului şi a angelologiei ortodoxe. 42 Literatura politeistă este extrem de abundentă dar de mai multe ori agasantă. Aceasta fiindcă vedem că aderenţii diferitelor religii politeiste nu iau în serios adevărurile teologice ortodoxe tradiţionale. 43 În acest capitol am încercat să arătăm mai mult decât orice relaţia dintre angelologia ortodoxă şi politeismul necreştin sau cel păgân. Deşi cu greu poate exista un fel de legătură Biserica Ortodoxă a menţinut un dialog cu religiile politeiste. Aceste religii sunt mai mult decât orice ceea ce am putea denumii religii care cred în existenţa a ceva superior şi supranatural faţă de om, dar ceea ce cred ei nu este drept.

42 O lucrare care a fost scrisă şi care poate fii consultată este scrisă de Rangar  Cline, Ancient angels: conceptualizing angels in the Roman Empire (Brill, 2011).

43 Tradiţia ortodoxă spune că în faţa tronului stau permanent 7 îngeri. După unele tradiţii ei sunt: Uriel, Rafael, Raguel, Mihail, Saraqiel, Gabriel, Rameiel. Acest lucru l-a confirmat şi sfântul Ioan teologul în Apocalipsă 3, 1.

Uneori aceşti îngeri au fost consideraţi şapte dumnezei.

33

Umanitatea a ridicat în antichitate şi chiar şi în zilele noastre temple, monumente şi clădiri diferiţilor dumnezei pe care diferite minţi mai sănătoase sau mai bolnave i-au imaginat. Aceste aspiraţii şi tendinţe ale omului antic, medieval şi contemporan am încercat să le evidenţiem în rândurile noastre. Aceste lucruri sunt mai mult decât orice cele care pot separa pe om de Dumnezeu definitiv sau temporal. Am arătat în acest capitol că deşi căderea în politeism este gravă totuşi dacă omul se pocăieşte, există cale de întoarcere cu condiţia ca pocăinţa lui să fie sinceră şi adevărată. Cu toţii suntem de mai multe ori pe căi rătăcite şi ne simţim asemenea unui copil orfan. Lipsa lui Dumnezeu din viaţa noastră ne facem să ne simţim orfani. Problema este că nu vrem să recunoaştem acest lucru. Una dintre modalităţile de a scăpa de aceste fel de „traumă sufletească” este refugiul în surogatele politeismului.

Sunt atâţi dumnezei câte persoane sunt pe lume.

Politeismul poate fii un refugiu sau chiar o răzbunare pentru cei care se simt abandonaţi şi părăsiţi de Dumnezeu. O astfel de întâmplare o ştim din tradiţiile orientului. Se povesteşte că un om extrem de sărac a încercat la un moment dat să meargă în piaţă cu numai un ban în buzunar. Omul era lipsit de mâncare şi îi era foame. Odată ce a ajuns în piaţă a văzut un vânzător care vindea o lampă cu numai un ban. Omul sărac a întrebat:

- Da ce este aşa ieftină? Vânzătorul i-a spus că

- Această lampă este fermecată şi ea conţine în interiorul ei un înger. El odată ce ai mângâiat-o iasă fară şi îţi îndeplineşte orice dorinţă

- Păi şi atunci de ce o vinzi?

- Ei, îngerul din această lampă este extrem de ciudat şi schimbător. Dacă nu eşti atent cu el i-a înapoi tot restul dorinţelor pe care i le-ai cerut.

- Bine, o să o cumpăr fiindcă nu am nimic de pierdut, a spus săracul.

Săracul a cumpărat lampa fermecată şi a ajuns acasă. Acolo a mângâiat lampa şi îndată un înger a ieşit din ea voios întrebându-l:

- Şi cu te pot ajuta stăpâne?

- Ei, uite care este problema, mie îmi este foame şi eu sunt un om sărac. Aş vrea să

îmi pregăteşti o masă ca şi unui rege.

În câteva secunde îngerul i-a pregătit săracului o masă ca şi unui rege cu peste 80 de feluri de mâncare. Săracul s-a aşezat la masă şi a dat să i-a prima îmbucătură când îngerul i s-a arătat din nou şi a început să îl întrebe:

- Şi cu ce te pot ajuta stăpâne? Puţin stânjenit săracul i-a spus:

- Ei, aş vrea să îmi construieşti un palat ca şi al unui împărat. În câteva secunde îngerul a făcut un palat somptuos şi ei se găseau acum amândoi în palat. Săracul ar fii voit să viziteze acest palat dar din nou îngerul a venit şi ş-a întrebat nerăbdător:

- Şi cu ce te pot ajuta stăpâne?

Săracul a găsit acest gen de comportament ciudat dar şi a adus aminte de ceea ce i-a spus vânzătorul că atunci când îngerul nu este luat în considerare ei i-a înapoi toate darurile.

Nemulţumit cu starea lucrurilor, săracul care de acum locuia într-un palat somptuos s-a dus la un preot înţelept din împrejurimi şi i-a explicat problema lui. După puţin timp el s-a întors cu acest preot înţelept şi i-a spus îngerului:

-Da, îngerule aş vrea să faci o bârnă înaltă şi să o împlânţi în pământ. Imediat îngerul a făcut o bârnă înaltă şi a împlântat-o în pământ.

-Ei acum îngere, aş vrea să te sui şi să te cobori pe ea până îţi voi spune eu. Îndată

îngerul a început să se suie şi să se coboare pe ea. În acest timp omul nostru a avut timp să

34

mănânce pe săturate şi apoi să facă un tur al noului său palat. După câteva ore, el şi preotul cel înţelept au mers să vadă ce face îngerul. L-au găsit pe înger adormit lângă bârnă.

-Ei vezi a spus, preotul cel înţelept, îngerul este ca şi sufletului omului, nerăbdător să

încerce orice şi să îşi îndeplinească toate dorinţele [asemenea politeiştilor pe care i-am abordat în acest capitol]. Bârna este rugăciunea pe care sufletul coborându-se în sus şi în jos ajunge să se liniştească şi să se bucure de lume.

Întâmplarea de faţă am spus-o pentru a arăta că asemenea acestui înger nerăbdător a fost şi sufletul uman pe parcursul istoriei creând noi şi noi sisteme şi religii politeiste. De cele mai multe ori omul a ajuns să îşi găsească adevărata odihnă în monoteism şi în credinţa într-un singur Dumnezeu.

CAPITOLUL 3

ÎNGERII ŞI PANTEISMUL

„Nu neglijați să arătaţi ospitalitate străinilor, pentru că, prin aceasta, unii au găzduit, fără să știe, îngeri!”

Evrei 13, 2.

Panteismul este o temă a mai multor religii. Panteismul este crezul că între Dumnezeu şi creaţie nu există nici un fel de diferenţă. Prin urmare, îngerii, universul şi omul nu sunt decât forme a lui Dumnezeu. Mai multe religii cum sunt hinduismul, buddhismul sau taoismul sunt panteiste şi cred în aşa numitul marele tot pe care hinduşii îl numesc nirvana. Prin urmare mai multe religii panteiste vorbesc despre îngeri şi despre existenţa lor. Panteismul este credinţa că Dumnezeu este mare tot şi în El se conţin toate lucrurile El fiind prezent ipostatic în stele, în râuri în ape şi chiar şi în îngeri. Panteismul prin urmare nu neagă explicit existenţa îngerilor. Mai mult decât orice panteismul spune că îngerii nu se diferenţiază de Dumnezeu cu nimic ei fiind un fel de emanaţii din Dumnezeu dar care sunt de fapt tot Dumnezeu. Deşi panteismul vorbeşte despre îngerii, îngerii nu am putea spune personalitate sau conştiinţă. Personalitatea îngerilor este dincolo de orice parte a personalităţii îngerilor.

Prin urmare îngerii lui Dumnezeu nu au liber arbitru. Panteismul poate fii de două feluri: 1. panteism monoteist;

2. panteism politeist.

În panteismul politeist există mai mulţi dumnezei care sunt marele tot, în timp ce în panteismul monoteist există un singur Dumnezeu care este marele tot. Religiile panteiste sunt în mare monoteist dar sunt şi forme de panteism politeist. Ne vom oprii mai mult la relaţia lui Dumnezeu şi a îngerilor cu panteismul. Panteismul monoteist nu crede propriu zis într-o distincţie cât se poate de clară între Dumnezeu şi creaţie. Prin urmare, răul este dincolo de orice o altă alternativă a binelui.44 În panteism nu există am putea spune nici un fel de distincţie reală dintre bine şi rău. Răul şi binele sunt două realităţi a aceluiaşi dumnezeu. Concepţia panteistă a lui Dumnezeu, a îngerilor şi a lumii. Panteismul este dincolo de orice ceea ce am putea denumii o imagine distorsionată a teismului. Teismul este crezul care admite o distinctivitate între existenţa lui Dumnezeu şi creaţie. Îngerii sunt parte din creaţia lui Dumnezeu. Din punct de vedere teistic există o creaţie văzută a lui Dumnezeu şi o creaţie nevăzută a lui Dumnezeu. În panteism acest lucru este negat fiindcă se crede doar 44 Michael P. Levine, Panteismul un concept neteist al lui Dumnezeu (New York, 1996).

35