Îngerii lui Dumnezeu sunt mai mult decât orice ceea ce am putea denumii prezenţi acolo unde nu ne putem aştepta. O astfel de prezenţă a îngerilor a fost descoperită în timpul când Sfântul Grigorie Dialogul a fost episcop al Romei. Se spune că sfântul Grigorie Dialogul avea obiceiul în timpul cât a fost episcop să invite în fiecare seară la cină câte 12 oameni săraci.

Acest lucru îl făcea secretarul lui personal. Într-o seară la cină au fost de fapt 13 invitaţi.

29 Foarte puţini istorici au remarcat că uciderea în numele lui Zamolxe prin aruncarea în suliţă era extrem de similară cu execuţiile lui Vlad Ţepeş prin tragerea în ţeapă care şi ele erau tot un fel de suliţe. Să fie fost acest lucru doar o simplă coincidenţă? Personal cred că nu. Obiceiul a fost larg răspândit în Dacia şi probabil Vlad Ţepeş nu a făcut decât să îl reactualizeze.

30 Mai mulţi sfinţi din vechime s-au învrednicit de vederea îngerilor. Unul dintre ei a fost Sfântul Benedict de Nursia. Se spune că acesta a văzut la un moment dat îngerii lui Dumnezeu ducând în ceruri sufletul unui episcop Germanos de Capua. Cea ce relata Sfântul Benedict este că îngerii duceau sufletul într-un „glob de lumină.” În timpul acestei descoperiri şi Sfântul Benedict a fost învăluit de o lumină imaterială.

23

Sfântul Grigorie Dialogul l-a întrebat pe secretarul său de ce a invitat 13 în loc de 12 invitaţi.

Secretatul l-a asigurat că el a invitat numai 12 oameni săraci. La un moment dat Sfântul Grigorie a observat că cel de al 13 invitat avea o faţă care se schimba când a unui copil drăgălaş când a unui bătrân. La finalul cinei Sfântul Grigorie Dialogul l-a întrebat pe acest om care avea faţa care se schimba cine este? Acesta i-a răspuns că el este un înger trimis de Dumnezeu cu misiunea de a Îl ocrotii şi a îl proteja atâta vreme cât v-a fii episcop şi slujitor al lui Dumnezeu.

Din multe puncte de vedere şi noi ne asemănăm cu această întâmplare. Suntem chemaţi de mai multe ori să cinăm cu Dumnezeu fără să ştim cum este şi cine este acest Dumnezeu. La fel cu Sfântul Grigorie Dialogul de mai multe ori ne aflăm la masă cu Dumnezeu fără să ştim şi Îl confundăm pe Dumnezeu cu diferite ale crezuri politeiste şi păgâne crezând că noi avem adevărul despre existenţa şi modul în care funcţionează

Dumnezeu. Acest Dumnezeu pe care unii cred că este multiplu este acolo unde nici nu credem că ar fii sau ar exista.

Nu am greşii dacă am spune că din punct de vedere pnevmatologic monoteismul este raiul în timp ce politeismul este iadul sau infernul. Mai multe religii oficiale ale antichităţii şi ale zilelor noastre sunt politeiste, acest lucru nu înseamnă că cei din politeism care sunt credincioşi nu se pot mântui şi nu pot ajunge în rai. Există foarte multe concepţii newagiste din vremurile noastre care ne spun că de fapt sunt mai mulţi Dumnezei după cum sunt mai mulţi îngeri. Este cât se poate de interesant să ştim că îngerii au fost foarte mult activi în viaţa religioasă a lumii monoteiste şi nu prea mult a celei politeiste. Un astfel de caz de prezenţă îngerească a fost în timpul când a trăit Sfântul Nicolae episcop al Mirelor Lichiei. Ni se spune că atunci când trebuia ales un episcop pentru Mira, un înger s-a arătat membrilor sinodului informându-I că cel care trebuie ales este Sfântul Nicolae. Paradoxal Sfântul Nicolae avea să joace un rol important în viaţa Bisericii fiind cel care avea să îl combată pe Arie. Să fi fost această prezenţă îngerească la alegerea ca şi episcop a sfântului Nicolae doar o simplă coincidenţă? Credem că nu.

Lumea de azi se plânge foarte mult despre faptul că viaţa religioasă a monoteismului este lipsită de prezenţa îngerilor, prezenţe care aduc bucurie şi mângâiere unor suflete cât se poate de mult însetate de îngeri şi de prezenţa lor. Îngerii au fost cu noi şi încă ne veghează.

Sunt foarte multe relatări nu numai din canonul biblic ci şi din vieţile sfinţilor despre prezenţa şi lucrarea îngerilor. Ceea ce este adevărat este că de mai multe prezenţa îngerilor deranjează. Îngeri au fost prezenţi la pedepsirea cetăţilor Sodomei şi a Gomorei. Sodomiţii şi gomoriţii nu s-au bucurat de prezenţa îngerilor. 31 Îngerii lui Dumnezeu nu se bucură de religiile politeiste dar totuşi ei au speranţa că aderenţii politeismului se vor întoarce la Dumnezeu.

Rândurile de faţă nu sunt o condamnare a politeismului ci mai mult decât orice o aducere aminte a faptului că nu toţi pot crede drept şi adevărat. Faţă de incapacităţile şi neputinţele semenilor nu trebuie să arătăm dispreţ şi ură ci mai mult decât orice să ne rugăm pentru întoarcerea lor. Este adevărat că antichitatea a vărsat mult sânge pentru cauza politeismului. Sfânta Cecilia a Romei a fost executată din cauză că nu era politeistă, prin urmare nu accepta existenţa mai multor dumnezei. Lupta dintre politeism şi monoteism nu 31 Unele povestiri ne spun că atunci când îngerii lui Dumnezeu au fost văzuţi în Sodoma şi Gomora, unii dintre păcătoşii de acolo le-au făcut avansuri fiindcă erau perverşi şi pervertiţi. Se spune că imediat ce au făcut acest lucru au căzut la pământ paralizaţi ca fiind electrocutaţi.

24

a încetat şi probabil nu v-a înceta niciodată. Ea se duce pe mai multe planuri: religios, pnevmatic, dogmatic şi uneori politic.

Politeismul este o greşită interpretare a religiei. Îngerii pot lucra şi în politeism. Un caz celebru de convertire de la politeism la monoteism a fost dreptul Solomon din Vechiul Testament. Ajuns în funcţia de lider al poporului ales al lui Dumnezeu, Solomon a fost puternic ispitit de păcatul politeismului. El a fost atras din pricina desfrâului de dumnezei cum ar fii Astrarta a sidonienilor şi de Moloc al amoniţilor. Acest lucru a avut loc datorită

concubinelor pe care Solomon şi le-a luat. Este foarte interesant să vedem că politeismul vine în cazul lui Solomon pe fondul unei vieţi desfrânate. Este interesant să ştim că datorită

faptului că Solomon a devenit politeist el a adus după sine mânia lui Dumnezeu. Solomon avea să fie pedepsit de Dumnezeu pentru politeismul său cu divizarea regatului. Acest lucru însă după cum Dumnezeu avea să spună nu a avut loc în timpul vieţii sale ci după moartea sa.

Solomon a fost probabil unul dintre cele mai celebre cazuri de întoarcere de la monoteism la politeism. Evident s-au scurs mulţi ani de la vremea lui Solomon. Problematica politeismului este acută. În vremurile Vechiului Testament politeismul a fost considerat mai mult decât orice un mare păcat ceea ce este adevărat dar trebuie să avem înţelegere cu unele neputinţe ale semenilor. Cititorul îmi v-a reproşa că nu ar fii trebuit să includ în această

carte despre sfinţii îngeri şi un capitol despre politeism. În sine politeismul este o aberaţie dar din nefericire aceste este gradul de înţelegere a unor semenii de ai noştii.

Este adevărat că nu putem ignora politeismul. El ne bântuie şi atunci când nu ne aşteptăm. Deşi sfinţii părinţi ne spun foarte clar că politeismul este inspirat de diavol, omul este nevinovat în această luptă a politeismului cu monoteismul. Dumnezeu a lăsat libertate omului şi el poate alege între politeism şi monoteism. Mult oameni nu au capacitatea de a pricepe modul de fiinţare a lui Dumnezeu. Aceasta fie fiindcă inimile lor sunt împietrite asemenea faraonului egiptean sau eventual nu sunt capabile să vadă profunzimea monoteismului. De mai multe ori ne simţim cât se poate de mult neputincioşi în faţa curentelor politeiste care bântuie astăzi lumea. Totuşi, să ne aducem aminte de vremurile Sfântului Spiridon al Trimitundei când lumea credea că Dumnezeu în Sfânta Treime este de fapt politeism. Pentru a explica acest lucru Sfântul Spiridon a făcut celebra minune cu cărămida care s-a vărsat în jos ca apă, a rămas în mâna lui ca şi pământ şi s-a ridicat în sus ca şi foc. Mai mulţi l-au suspectat pe sfântul Spiridon de politeism. Sunt foarte multe curente underground în zilele noastre care profesează un fel de politeism voalat, cum ar fii New Ageul, teozofia sau antropozofia. Timpurile noastre nu sunt timpuri care ne permit libertatea de a nu aborda tematica politeismului. Politeismul ne bântuie după fiecare colţ de stradă cu ofertele lui yoga, tantra sau meditaţie transcedentală. Politeismul ne promite o lume în care vom avea acces imediat şi instantaneu la îngerii lui Dumnezeu. Să fie oare chiar aşa?

Politeismul de mai multe ori vorbeşte despre îngeri chiar dacă o face într-un mod deformat şi desfigurat. Religiile politeiste vorbesc de mai multe emanaţii, energii ipostaziate sau radiaţii de lumină sau de energie care au ieşi din fiinţa lui Dumnezeu. Prin urmare, au existat şi forme de politeism angelologic. Evident ele sunt greşite din punct de vedere teologic. Dincolo de toate aceste forme de politeism antic sau contemporan trebuie să vedem partea bună a lucrurilor. Nu există nici o formă de politeism ateu sau teistic. Politeismul este teistic dar este greşit. Primele forme alte politeismului au apărut în antichitate. Sfinţii părinţi din vechime cum ar fii părinţii apostolicii, Sfântul Policarp episcopul Smirnei, Ignaţie Teoforul, Clement Romanul sau Clement al Alexandrei au fost şi ei în luptă continuă împotriva 25

politeismului. Politeismul este ridicol şi absurd. Nu putem crede că există ceva mai mult decât absolutul sau zenitul lui Dumnezeilor.

Noile teorii politeiste vin în special din lumea astronomiei. Mai mulţi astronomi sunt ferm convinşi că în spaţiu există civilizaţii extraterestre şi ele de fapt sunt adevăratul Dumnezeu dacă nu chiar mai mulţi dumnezei. Mas media din toate lumea a creat un fel de cultură politeistă a extratereştirlor. În acest scenariu astronomic Dumnezeul monoteist este înlocuit cu civilizaţii extraterestre mult mai avansate decât ale noastre. Dumnezeul monoteist trebuie înlocuit după aceste teorii astronomice cu un politeismul extraterestru.32

Astronomia secolului al XXI-lea concepe un Dumnezeu politeist care este format din mai multe civilizaţii sau culturi extraterestre. Aceste civilizaţii sau culturi extratereste sunt de mai multe ori rivale între ele luptându-se pentru o dominaţie universală şi chiar a întregului univers. Forţe centrifuge se găsesc în interiorul politeismului astronomic. S-au vehiculat mai multe teorii că pentru pământ există un Dumnezeu şi pentru restului universului există alţi Dumnezei. Vom spune din capul locului că politeismul este o doctrină şi o învăţătură

degerată şi retrogradă. Numai minţile bolnave se regăsesc în politeism.33 Politeismul a fost în antichitate o ramură a teologiei care studia învăţăturile despre Dumnezeii falşi ai diferitelor religii arhaice şi preistorice. Multe dintre religiile primitive au fost politeiste cum am fii animismul, totemismul sau religiile care menţineau credinţa în tabuuri.

Un politeism bogat întâlnim în special la popoarele africane. Se ştie astfel de politeismul egiptean care a fost extrem de cunoscut în antichitate şi continuă să fie şi în zilele noastre în unele regiuni ale Egiptului. Din acest punct de vedere conflictul sau neînţelegerea dintre evrei şi egipteni la vremea proorocului Moise a dus la înecarea armatelor egiptene. Alţi dumnezei ai politeismului african sunt Adroa, Akuj, Ala, Anayroli, Asa, Asase şi mulţi alţii.

Probabil că politeismul african nu a putut face distincţia dintre Dumnezeu şi îngerii Săi. Mai multe forme de politeism ni-L prezintă pe Dumnezeu fără nici un fel de îngeri. Ori este cât se poate de adevărat că Dumnezeu a creat şi îngerii mai înainte de facerea lumii văzute.

Politeismul crede de mai multe ori că îngerii sunt astfel de aceiaşi importanţă şi grad cu Dumnezeu. Din acest punct de vedere mai multe dintre scenariile politeismului sunt fictive şi neadevărate. Uneori politeismul vorbeşte foarte generic sau irelevant despre faptul că

dincolo de toţi dumnezeii există un dumnezeu suprem, sau o fiinţă supremă.

Politeismul este însă o credinţă falsă şi neadevărată. Totuşi credinţa politeistă nu este una ateistă şi prin urmare pentru politeişti există o cale de întoarcere la Dumnezeu. Pentru cei care ţin de religiile politeiste africane sau asiane trebuie mai mult decât orice să ne rugăm. Rugăciunea pentru semenii noştri rătăciţi de la credinţa monoteistă este cât se poate de eficace în acest sens. În primul rând trebuie să vedem acest lucru ca şi o acceptare a semenilor noştri în Dumnezeu. De mai multe ori politeismul expune realitatea răului printr-o luptă dintre anumiţi dumnezei. Unii dumnezei sunt în luptă unii cu alţii. Aşa se explică că a apărut răul pe pământ. Dumnezeii politeismului sunt foarte diferiţi de cei ai monoteismului. Ei de multe ori îşi dispută supremaţia într-un univers ostil şi răzbunător. Scenariul religios al politeismului este foarte bine să fie cunoscut dar trebuie să ştim din capul locului că el este doar unul fictiv şi ficţional. Este bine să ştim care sunt concepţiile politeiste despre Dumnezeu dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să ni le împropriem. În viaţa de zii cu zii ne lovim de foarte multe concepţii sociale, politice sau guvernamentale dar acest lucru nu 32 Erich von Daiken, Călăreţii dumnezeilor (Peguin grups, 1999).

33 Termenul de politeism a fost pentru prima dată folosit în istorie de Filon al Alexandrei. Deşi el era evreu a folosit un termen elin pentru a îşi expune opiniile sale.

26

înseamnă că suntem de acord cu ele şi trebuie să ni le împropriem şi noi. Multe dintre ideile religiose ale politeismului şi ale politeiştilor sunt demne de unele scenarii science fiction, cum ar fii Dumnezei care îşi dispută supremaţia asupra pământului şi a universului. În politeism nu există propriu zis diavol. Politeismul crede că iadul este sub posesia unui alt dumnezeu care este un dumnezeu rău dar el nu este un diavol. Trebuie să recunoaştem că imaginea pe care ne-o prezintă politeismul despre Dumnezeu este una extrem de optimistă. Dumnezeii antici vegheau stelele, pământul şi vietăţile din lume.

Politeismul este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii un lucru care trebuie privit din punctul de vedere al principiului „cercetaţi toate, ţine-ţi ce este bine.” (1

Tesaloniceni 5, 21). Ceea ce este cel mai probabil este că vom găsii lucrarea îngerilor în politeism prin încercările lor de a îi aduce înapoi la monoteism şi adevăratul Dumnezeu pe aderenţi. Faptul pentru care am abordat tema politeismului este şi datorită lucrului că mai multe sisteme politeiste sunt morale adică cred într-o viaţă morală şi sfântă. Este adevărat că

sunt sisteme politeiste care sunt imorale. Dar sunt şi sisteme politeiste care cred moral într-o multiplicitate de dumnezei. Prin urmare este cât se poate de adevărat că nu putem fii ignoranţi faţă de sistemele politeiste din lume şi din trecut şi din prezent.

În antichitate au existat mai mulţi autori care au popularizat conceptele generice ale polteismului. Unul celebru a fost Homer [Ομιρος] care a scris Iliada şi Odisea. Dar mai putem amintii nume sonore cum ar fii Ovidiu, Virgiliu sau celebra Saffo de pe insula Lesbos. Probabil că au existat mult mai mulţi autori antici care au popularizat politeismul dar nu mai ştim de ei astăzi. Popoarele politeiste cum sunt cele ale elinilor, italienilor, asirienilor, sumerienlor sau babilonienilor au avut foarte mulţi scriitori care au polularizat marile concepţii şi doctrine politeiste. Mai mult a existat în antichitate şi un anumit gen de literatură sau poezie închinată

dumnezeilor din diferite tradiţii religioase ale lumii. Mai mult decât orice ştim că aceste genuri literare au început să dispară în timpul apariţiei creştinismului care a culminat cu anul 313 când împăratul Constantin cel Mare a emis decretul de la Milano prin care creştinismul devenea credinţa oficială a lumii civilizate.

Apariţia creştinismului a fost privită de mai mulţi ca şi o luptă împotriva politeismului dar acest lucru este numai parţial adevărat. În antichitate pilonul cel mai mare de rezistenţă

împotriva politeismului l-a jucat mai mult decât orice iudaismul mozaic. Mai mulţi istorici seculari au declarat că politeismul a murit odată cu apariţia creştinismului dar acest lucru este reprobabil şi exagerat. Politeismul este probabil un teren de luptă transcendent dintre îngerii lui Dumnezeu şi diavolii din iad. În acest conflict sau încleştare noi dăm resursele politeismului îngerilor lui Dumnezeu. Politeismul din lume la ora actuală investeşte enorm de multe resurse şi energii în diferire crezuri care foarte bine ar putea fii folosite pentru crezuri monoteiste. Am putea spune că monoteismul nu costă atât de mult ca şi investiţie şi capital decât politeismul. Dumnezeu a dat omului libertatea şi prin urmare omul are libertatea de a alege între monoteism şi politeism.

La nivel real nu există nici un înger al politeismului dar noi trebuie să fim siguri că omul are libertatea de opţiune sau de crez. 34 Prin urmare, ştim că îngerii sunt luptători pentru 34 “Un bătrân oarecare şezând singur în chilie s-a îmbolnăvit. Şi neavând pe cineva să-l slujească, mânca orice găsea în chilie; şi aşa a făcut multe zile, fiindcă nu a venit nimenea la el spre cercetare. Iar după ce a trecut treizeci de zile, de vreme ce nu venise nimenea la el, a trimis Dumnezeu pe un înger să-i slujească lui si a petrecut cu el şapte zile. Apoi si-au adus aminte fraţii si au venit spre cercetarea lui si bătând ei în uşă, s-a dus îngerul. Iar bătrânul striga dinlăuntru : Duceţi-vă de aicea, fraţilor ! Iar ei stricând uşa au intrat şi l-au întrebat pentru ce strigă? Iar el a răspuns lor: Treizeci de zile am pătimit şi nimenea nu m-a cercetat, si iată şapte zile sunt de când Dumnezeu a trimis un înger de îmi slujea şi cum aţi intrat voi, s-a depărtat de la mine. Şi acestea 27

adevărata credinţă şi nu pentru credinţele deşarte politeiste. Dincolo de orice, Dumnezeu este mai mult decât orice cel care a îngăduit politeismul din cauza neputinţei şi a îngustimii minţii umane. Îngerii sunt de multe ori şi cu cei care sunt pe căile străine ale politeismului indiferent de ce natură este el: asiatic, australian, african, european sau american. Pe parcursul istoriei îngerii lui Dumnezeu au tras de la întunericul politeismului mai mult persoane şi personalităţi. Un astfel de caz generic a fost poporul evreu care de mai multe ori a păşit pe calea politeismului. În antichitate politeismul era cât se poate de mult asemănat idolatriei. Diferiţilor dumnezei le erau ridicate statui care erau adorate şi venerate ca şi dumnezeii înseşi. Multe dintre aceste culte politeiste antice au venit pe un fond sincer. Omul şi-a simţit micimea în faţa unui univers imens care îl copleşea. Mai mulţi înţelepţi orientali şi occidentali au crezul că există astfel mai mulţi dumnezei. Acest sentiment este probabil unui nevinovat şi nepăcătos fiindcă cu adevărat din punct de vedere psihologic sau psihic este greu pentru om să cuprindă infinitatea lui Dumnezeu din care acest univers este doar o fărâmă.35 Din nou acest capitol nu apără deloc politeismul sub nici o formă doar că omul este o fiinţă imprevizibilă şi de mai multe ori el nu învaţă din erorile şi greşelile trecutului.

Antichitatea s-a scăldat în valurile mlăştinoase ale politeismului. Partenonul, Coloseumul, pietrele de la Stonhenge au ziguratele în formă de piramide au fost mai mult sau mai puţin dedicate dumnezeilor. Politeismul a impresionat lumea antică prin grandoarea unor temple.

El continuă să impresioneze şi alţi pe mulţi naivi şi creduli prin diferitele tehnici de meditaţie sau diferitele promisiuni care le face.

Nu trebuie să avem din nou ură şi dispreţ faţă de politeism şi politeişti. Politeismul de la începutul mileniului al treilea şi din secolul al XXI-lea nu este un politeism idolatru cum era cel cu care s-au confruntat sfinţii apostoli şi sfinţii martiri ai primelor secole ale creştinismului. Acest politeism este mai mult unul ideologic şi doctrinar. Politeismul secolului al XXI-lea este din acest punct de vedere un politeism cât se poate de ambiguu şi care caută

noi modalităţi de a se exprima şi de ieşii în relief. Lupta este mare în acest fel. Politeismul secolului al XXI-lea este mai mult decât orice newagist. El vrea un fel de pseudo-unificare a tuturor sistemelor religioase din toate veacurile şi din toate timpurilor.

Sub cupola politeismului contemporan pot fii cuprinse toate religie şi toate crezurile şi mai ales toate sistemele doctrinare. Politeismul din vremurile de azi se vrea unui de natură

cosmică. Este greu să vorbim de o angelologie politeistă fiindcă în angelologia politeistă nu există nici un fel de înger personal. Îngerii sunt prezenţi în politeism pentru a căuta pe cei pierduţi fiindcă politeismul în sens real nu face decât să ne ducă în iad şi în Gheenă. Doar diavolii susţin că sunt mai mulţi dumnezeii fiindcă dumnezei au voit să se facă pe sine mai începuturile universului şi a lumii. Scriem rândurile de faţă din dorinţa de a fii bine percepuţi şi înţeleşi. Îngerii sunt mai mult decât orice prezenţi în politeism pentru a mai da încă o şansă

celor pierduţi de a se mânuii. Din acest punct de vedere angelologic şi soteriologic nu există