ZIUA 598
Bărbatul este slab și înalt, iar brațele sale subțiri sunt pline de urme de ace. Pe umărul stâng are un tatuaj cu numele Miranda, care pare proaspăt – e încă roșu și inflamat. Poartă o cască argintie și groasă care îi vine perfect pe scalp, iar un al doilea dispozitiv de mărimea unui burete de tablă i-a fost fixat pe antebrațul stâng. Altfel, stă gol în fața unei structuri albe, ca o cochilie, ce seamănă vag cu un ou. Un bărbat și o femeie așteaptă în spate, lângă o trusă de resuscitare.
Helena privește totul printr-un geam prin care se poate vedea dintr-o singură direcție, stând pe un scaun lângă consola principală, în camera de control adiacentă, între Marcus Slade și dr. Paul Wilson, manager de proiect pentru echipa medicală. La stânga lui Slade se află Sergei, singurul membru din echipa inițială care a mai rămas pe platformă.
Cineva o atinge pe umăr. Privește în spate spre Jee-woon, care tocmai s-a strecurat în camera de control și s-a așezat în spatele ei.
Se apleacă în față și îi șoptește în ureche:
— Mă bucur foarte mult că te-ai decis să ni te alături. Laboratorul nu a mai fost la fel fără tine.
Slade se uită la Sergei, care studiază un ecran ce afișează o imagine de rezoluție înaltă a craniului subiectului testării.
— Cum arată coordonatele acelea de reactivare? întreabă Slade.
— Complet încărcate și pregătite.
Slade se întoarce spre medic.
— Paul?
— Sunt gata când ești și tu.
Slade apasă un buton de pe casca pe care o poartă și spune:
— Reed, suntem pregătiți aici. Te poți urca înăuntru.
Preț de o clipă, bărbatul slab nu se mișcă. Doar stă acolo și tremură, privind în rezervor prin hubloul deschis. Luminile conferă pielii sale o nuanță albăstruie, cu excepția cicatricelor de la ace, care sunt de un roșu strălucitor pe fundalul palorii sale bolnăvicioase.
— Reed? Mă auzi?
— Da.
Vocea bărbatului răsună prin cele patru boxe poziționate în colțurile camerei de control.
— Ești gata să faci asta?
— Da, doar că… Dacă simt durere? Nu sunt complet sigur la ce să mă aștept.
Se uită spre geamul prin care nu poate vedea – e tras la față și emaciat, iar coastele i se văd prin pielea pământie.
— Te poți aștepta la lucrurile despre care am vorbit, spune Slade. Doctorul Wilson e aici, lângă mine. Paul, vrei să spui ceva?
Bărbatul cu păr argintiu și ondulat își pune căștile.
— Reed, am în față toate semnele tale vitale, pe care le voi monitoriza în timp real; și am un plan complet pentru orice eventualitate dacă văd că ai probleme.
— Nu uita de bonusul pe care ți-l voi plăti dacă testul de azi are succes, spune Slade.
Reed își concentrează din nou privirea goală spre rezervor.
— Bine, zice el, făcându-și curaj. Bun, hai s-o facem!
Apucă mânerele de pe laturile rezervorului de deprivare și se urcă înăuntru nesigur, pleoscăitul apei auzindu-se prin boxe.
— Reed, să ne spui când te-ai așezat confortabil, rostește Slade.
— Plutesc, spune bărbatul după un moment.
— Dacă este în regulă pentru tine, acum voi închide ușa.
Trec zece secunde încordate.
— E în regulă pentru tine, Reed?
— Da, e în regulă.
Slade tastează o comandă. Ușa coboară încet, închizându-se cu ușurință.
— Reed, suntem gata să stingem luminile și să începem. Cum te simți?
— Cred că sunt gata.
— Mai ții minte tot ce am discutat împreună de dimineață?
— Cred că da.
— Am nevoie să fii sigur.
— Sunt sigur.
— Bun. Totul va fi bine. Când o să mă vezi, spune-mi că numele mamei mele este Susan. Așa voi ști.
Slade reduce intensitatea luminii. Un monitor adormit se trezește la viață, afișând un flux în direct al unei camere cu vedere nocturnă, îndreptată direct spre Reed din tavanul rezervorului. Îl arată cum plutește pe spate în apa puternic salinizată. Slade activează un cronometru pe monitorul principal și îl setează la cinci minute.
— Reed, acum mă vei auzi pentru ultima oară. O să îți dăm câteva minute ca să te relaxezi și să te pregătești. Apoi vom începe.
— Am priceput.
— Succes! Azi vom face istorie.
Slade pornește cronometrul și își scoate casca.
— Ce fel de amintire vei reactiva? îl întreabă Helena.
— Ai observat tatuajul de pe umărul lui stâng?
— Da.
