— Ce doriți să beți? îl întreabă Tonya.
— Pot să iau un whisky?
— Căutați ceva anume?
— Alegerea dealerului.
Ea pleacă să îi toarne băutura, iar Barry privește spre bărbații aflați la o distanță de câteva scaune. Beau bourbon dintr-o sticlă pe jumătate goală, care stă între ei pe bar.
Cel aflat mai aproape de el pare să aibă puțin peste șaptezeci de ani; are părul cărunt și subțire și o emaciere care sugerează o boală terminală. Fumul se ridică dinspre trabucul din mâna lui, care miroase precum ploaia ce cade în deșert.
Celălalt bărbat este mai apropiat de vârsta lui Barry – un chip tern, proaspăt ras, ochi obosiți.
— De cât timp ești aici, Amor? întrebă bărbatul mai bătrân.
— Cam de o săptămână.
— Ți-au dat o dată?
— Mâine, chiar.
— Serios? Felicitări!
Ciocnesc paharele.
— Vreau să spun… mă gândesc la ce mă așteaptă. Dar fac o treabă foarte bună pregătindu-te pentru tot.
— Este adevărat, fără anestezie?
— Din păcate, da. Când ai ajuns aici?
— Ieri.
Amor trage din trabuc.
Tonya apare cu un whisky, pe care îl pune în fața lui Barry pe un șervețel inscripționat cu auriu cu Hotel Memory.
— Te-ai decis ce vei face când te vei întoarce? întreabă bărbatul mai tânăr.
Barry soarbe din scotch – sherry, caramel, fructe uscate și alcool.
— Am câteva idei, zice celălalt bărbat, ridicând mâna cu trabucul. Gata cu ăsta. Arată spre whisky. Mai puțin din ăsta. Am fost arhitect și era o clădire pe care mereu am regretat că nu am urmărit-o. Ar fi putut fi magnum opus a mea. Tu?
— Nu sunt sigur. Mă simt atât de vinovat…
— De ce?
— Nu este un gest egoist?
— Acestea sunt amintirile noastre, fiule! Nimeni nu are dreptul să le revendice.
Amor își termină whiskyul.
— Aș face bine să mă duc la culcare. Mâine e o zi mare.
— Da, și eu.
Se ridică de pe scaune și își dau mâna, urându-și noroc unul altuia.
Barry îi privește cum se îndepărtează de bar și se îndreaptă spre lifturi.
Când se întoarce din nou spre bar, barmanița e cu fața spre el.
— Tonya, ce este locul acesta? o întreabă el, dar are o senzație ciudată în gură, iar cuvintele îi ies lent și împleticit.
— Domnule, nu arătați prea bine.
Simte ceva ciudat în spatele ochilor.
O decuplare.
Se uită la băutura lui. Apoi la Tonya.
— Vince te va ajuta să găsești o cameră, îi spune ea.
Barry se dă jos de pe scaun, clătinându-se ușor pe picioare, și se întoarce spre privirea goală a bărbatului de la restaurant. Are în jurul gâtului un tatuaj complicat, cu mâinile unei femei care îl sugrumă de moarte.
Barry dă să apuce arma, dar e ca și cum s-ar mișca în reluare; mâinile lui Vince sunt deja în haina lui, desfăcând iute tocul de umăr care îi ține arma, ce îi alunecă pe la spatele jeanșilor. Apoi scoate și telefonul lui Barry, aruncându-i-l lui Tonya.
