Inima îi bate mai repede decât de obicei, ținând seama timpului cu o ușoară durere de cap în spatele ochilor. Vrea o țigară. Nu psihologic – s-a lăsat, în sfârșit, cu cinci ani în urmă, după numeroase încercări eșuate –, dar se pare că trupul lui de treizeci și nouă de ani chiar are nevoie de o doză de nicotină.
Se duce în bucătărie și își umple un pahar cu apă de la robinet. Stând lângă chiuvetă, privește cum primele raze de soare luminează curtea din spate.
Deschide dulapul din dreapta chiuvetei și scoate cafeaua din care obișnuia să bea. Fierbe un ibric și pune o parte dintre vasele de ieri în mașina de spălat, apoi se apucă de lucru, realizând că sarcina lui pe durata căsniciei lor era să spele de mână vasele rămase în chiuvetă.
Când termină, țigările încă îl cheamă. Se duce la masa de lângă ușa din față și ia cutia de Camel, aruncând-o la coșul de gunoi de afară. Apoi se așază pe verandă, bându-și cafeaua în frig, sperând să i se limpezească mintea și întrebându-se dacă bărbatul responsabil pentru faptul că fusese trimis aici îl privește chiar atunci.
Poate dintr-un plan mai înalt al existenței? De dincolo de timp? Teama revine. Oare va fi smuls brusc din acest moment și aruncat înapoi în vechea lui viață? Sau versiunea asta este permanentă?
Își domolește panica crescândă, spunându-și că nu și-a imaginat încă SAF și viitorul.
Este mult prea complex – chiar și pentru mintea lui de detectiv – ca să fie doar un vis.
Este real.
Este acum.
Este.
Meghan este în viață și nimic nu o va mai lua de lângă el.
Rostește cu voce tare ceva ce seamănă cu o rugăciune, niciodată rostită:
— Dacă mă auzi acum, te rog, nu mă despărți de asta. O să fac orice.
În tăcerea zorilor, nu se aude niciun răspuns.
Mai soarbe o gură de cafea și privește lumina soarelui pătrunzând printre ramurile stejarului și atingând iarba înghețată, ce începe să se dezmorțească.
HELENA
5 iulie 2009
ZIUA 613
În timp ce coboară scara spre al treilea nivel al superstructurii, se gândește la părinții ei – la mama ei, în mod special.
Cu o noapte în urmă, visase vocea mamei ei.
Accentul subtil, sud-vestic.
Vioiciunea ei moale.
Stăteau într-un câmp de lângă vechea fermă în care crescuse. Era o zi de toamnă. Aerul era răcoros și totul era atins de lumina aurie a după-amiezii târzii, în care soarele aluneca pe după munți. Dorothy era tânără, având părul castaniu și bătut de vânt. Chiar dacă nu își mișca buzele, vocea ei era clară și puternic. Helena nu își amintește nimic din ce spusese, ci doar senzația vocii mamei ei reverberând în ea – iubire pură și necondiționată, împreună cu o nostalgie intensă care îi face inima să doară.
Este disperată să discute cu ei, dar de la revelația din urmă cu două săptămâni, când a înțeles că ea și Slade construiseră ceva cu mult mai puternic decât un dispozitiv de imersiune în memorie, nu s-a mai simțit confortabil să abordeze din nou subiectul de a comunica cu mama și tatăl ei.
O va face la momentul potrivit, dar totul este încă prea proaspăt și crud.
Îi este greu să accepte ceea ce crede despre invenția ei accidentală, modul cum a manipulat-o Slade și ce o așteaptă mai departe.
Dar lucrează din nou în laborator.
Face mișcare.
Se face plăcută.
Încearcă să fie utilă.
Când părăsește scara și intră în laborator, simte în sistem un puls de adrenalină. Azi vor face testul numărul nouă pe Reed King, unul nou. Va experimenta cum realitatea îi fuge din nou de sub picioare și nu poate nega incitarea.
Când se apropie de sala de testare, Slade apare de după colț.
— Bună dimineața, spune ea.
— Vino cu mine!
— Ce s-a întâmplat?
— Schimbare de planuri.
Părând încordat și tulburat, o conduce într-o sală de conferințe și închide ușa. Reed este deja la masă; poartă jeanși rupți și un pulover tricotat, iar în mâini ține o cană aburindă de cafea. Timpul petrecut pe platformă pare să îl ajute să mai pună niște carne pe el și să șteargă goliciunea privirii de dependent de droguri.
— Experimentul este anulat, spune Slade, așezându-se în capul mesei.
— Pentru ăsta urma să primesc cincizeci de mii, rostește Reed.
— Îți vei primi banii oricum. Ideea este că deja am efectuat experimentul.
