Acum însă, stând într-o cafenea de pe malurile fluviului Hudson cu Julia și Meghan, în dimineața celei de-a douăzeci și șasea zile de naștere a fiicei sale, simte o conștientizare orbitoare a faptului că se află în acest moment pentru a doua oară. Totul îi revine într-un flux de amintiri la fel de limpede ca apa. El și Julia au stat la o masă nu departe de acest loc, imaginându-și ce ar fi făcut Meghan dacă ar fi fost în viață. El a susținut că ar fi fost avocat. Au râs în legătură cu asta și și-au amintit momentul în care intraseră cu mașina lui prin ușa de la garaj, apoi comparaseră amintirile dintr-o vacanță de familie din locul de izvor al Hudsonului.
Acum, fiica lui stă în fața lui și, pentru prima oară după multă vreme, este izbit de prezența ei. De simplul fapt că există. Sentimentul este puternic, ca în primele zile ale revenirii sale în amintire, când fiecare secundă strălucea ca un cadou.
•
Barry se trezește brusc la trei dimineața, agitat din cauza zgomotelor puternice din apartamentul său. Se dă jos din pat, părăsind încet starea de somn, apoi iese clătinându-se din camera sa. Jim-Bob, cățelul său adoptat, latră feroce la ușă.
Se trezește de-a binelea după ce privește prin vizor – Julia stă în lumina slabă de pe hol. Trage zăvorul, scoate lanțul și deschide ușa. Are ochii umflați de plâns, părul ei e dezordonat și poartă un pardesiu direct peste pijama. Pe umeri are zăpadă.
— Am încercat să te sun, spune ea. Ai telefonul închis.
— Ce s-a întâmplat?
— Pot să intru?
Se dă înapoi, iar ea intră în apartament cu o hotărâre maniacală în ochi. O ia de braț cu blândețe și o conduce spre canapea.
— Jules, mă sperii! Ce s-a întâmplat?
Îl privește, tremurând.
— Ai auzit de Sindromul Amintirilor False?
— Da, de ce?
— Cred că îl am.
I se strânge stomacul.
— Ce te face să crezi asta?
— Acum o oră, m-am trezit cu o durere de cap teribilă și cu un set de amintiri dintr-o altă viață. Amintiri cenușii, letargice. Ochii i se umplu de lacrimi. Meghan a murit într-un accident de mașină când era la liceu. Noi am divorțat un an mai târziu. M-am măritat cu un bărbat pe nume Anthony. Era totul atât de real… Ca și când chiar am trăit asta. Ieri, tu și cu mine am luat prânzul la aceeași cafenea, pe râu, doar că Meghan nu era acolo. Era moartă de unsprezece ani. M-am trezit în seara asta, singură în pat, fără Anthony, dându-mi seama că, de fapt, tu și cu mine am luat prânzul cu ea ieri. Că este în viață. Mâinile Juliei tremură violent. Barry, ce este real? Care set de amintiri este cel adevărat? Izbucnește în plâns. Fiica noastră este în viață?
— Da.
— Dar îmi amintesc cum am mers la morgă cu tine! I-am văzut trupul frânt. Era moartă. Îmi amintesc că și când ar fi fost ieri. M-au luat cu forța de acolo. Țipam. Îți amintești, nu-i așa? S-a întâmplat? Îți amintești cum a murit?
Barry stă pe canapea în boxeri, dându-și seama că totul are un sens teribil. Ann Voss Peters a sărit de pe clădirea Poe cu trei nopți în urmă. El a luat prânzul cu Meghan și cu Julia ieri. Ceea ce înseamnă că asta este noaptea în care a fost trimis înapoi în amintirea ultimei dăți când a văzut-o pe fiica sa în viață. Recuperarea tuturor evenimentelor de până la acel moment trebuie să fi declanșat toate amintirile Juliei din acea cronologie fără viață în care Meghan murise.
— Barry, îmi pierd mințile?
Și atunci, își dă seama – dacă Julia are aceste amintiri, la fel are și Meghan.
Se uită la Julia.
— Trebuie să plecăm.
— De ce?
Se ridică.
— Chiar acum.
— Barry…
— Ascultă-mă – nu ți-ai pierdut mințile, nu ești nebună.
— Și tu îți amintești cum a murit?
— Da.
— Cum este posibil?
— Îți promit că îți voi explica totul, dar acum trebuie să mergem la Meghan.
— De ce?
— Pentru că și ea trece prin același lucru ca tine. Își amintește propria moarte.
•
Barry o ia pe autostrada West Side, îndreptându-se spre sud printr-o furtună de zăpadă. Iese din Washington Heights și o ia spre limitele nordice ale Manhattanului, drumul fiind gol la acea oră din noapte.
Julia ține telefonul la ureche, spunând:
— Meghan, te rog sună-mă când primești mesajul! Sunt îngrijorată. Tatăl tău și cu mine venim chiar acum la tine. Se uită spre Barry, spunând: Probabil că doarme. Este miezul nopții.
Barry traversează străzile goale din partea inferioară a Manhattanului, îndreptându-se spre NoHo. Cauciucurile alunecă pe pavajul umed.
