Singurele sunete sunt muzica din difuzoare și bâzâitul unui televizor.
Lui Meghan îi tremură mâinile.
La fel și Juliei.
Și lui.
La televizorul de deasupra barului, un crainic de știri se uită în cameră, iar sângele i se scurge pe față în timp ce își caută cuvintele.
— Eu… ăăă, o să fiu sincer, nu știu exact ce s-a întâmplat. Dar e limpede că s-a întâmplat ceva.
Imaginea se schimbă, oferind o perspectivă largă a limitei sudice a Central Park.
Este o clădire pe West 59th care nu era acolo cu un moment în urmă.
Având puțin peste șase sute de metri, este, de departe, cel mai înalt edificiu din oraș, fiind construit din două turnuri, unul pe 6th Avenue, iar celălalt pe 7th Avenue, care se conectează în vârf pentru a forma un „U” alungit, cu susul în jos.
Barry își ia haina și iese din separeu.
— Unde te duci? îl întreabă Julia.
— Vino cu mine!
Trec prin restaurantul încremenit și ies afară, unde se reped în mașina Crown Vic a lui Barry. El aprinde sirenele și pleacă în viteză spre nord, pe Broadway, apoi pe 7th Avenue. Nu se poate apropia decât de West 53rd, pentru că strada se blochează.
Peste tot în jurul lor, oamenii se dau jos din mașini.
Barry abandonează mașina de poliție și merge împreună cu Julia alături de mulțime.
După câteva cvartale, se opresc în sfârșit în mijlocul străzii, ca să o vadă cu ochii lor. Sunt mii de newyorkezi în jurul lor, toți cu fețele îndreptate spre cer. Mulți își țin telefoanele în sus și fac fotografii și videoclipuri cu noua apariție din peisajul Manhattanului – turnul în formă de U care se află în capătul sudic al Central Park.
— Ăsta nu era aici mai devreme, nu? spune Meghan.
— Nu, răspunde Barry. Nu era. Dar, în același timp…
— Este aici de ani întregi, spune Julia.
Barry se holbează la minunea inginerească numită The Big Bend, gândindu-se că, până în acel moment, SAF a existat în mare parte doar sub radar – cazuri izolate care distrugeau viețile străinilor.
Dar acum îi va afecta pe toți oamenii din oraș și pe mulți din restul lumii.
Asta va schimba totul.
Sticla și oțelul turnului vestic al clădirii prind razele soarelui care apune și amintirile lui Barry legate de această clădire dau năvală.
— Am fost în vârf, spune Meghan și lacrimile i se preling pe față.
Este adevărat.
— Cu tine, tată! A fost cea mai bună mâncare din viața mea.
Când ea a terminat facultatea de asistență socială, el a dus-o la cină la Curve, restaurantul din vârf, cu o panoramă spectaculoasă asupra parcului. Nu doar panorama i-a atras, ci și bucătarul Joseph Hart, pentru care fiica lui avea o slăbiciune. Barry își amintește precis cum au urcat cu un lift care a trecut de la o ascensiune verticală la un urcuș la patruzeci și cinci de grade, prin unghiul inițial al curbei, spre o traversă orizontală din vârful turnului.
Cu cât se uită mai mult la el, cu atât îi pare mai tare un obiect ce face parte din această realitate.
Realitatea lui.
Orice ar mai însemna asta acum.
— Tată?
— Da?
Inima îi bate cu putere și nu se simte bine.
— Acest moment este real?
El coboară privirea spre ea.
— Nu știu.
•
Două ore mai târziu, Barry intră în barul ieftin din Hell’s Kitchen și se așază pe scaunul de lângă Gwen.
— Ești bine? îl întreabă ea.
— E cineva bine?
