În a opta zi petrecută în apartament, Helena stă la bufetul din bucătărie, mâncând la micul dejun huevos rancheros și privind lumina soarelui pătrunzând prin fereastra care dă spre râu.

În această dimineață, a analizat în oglinda din baie rândul de copci de pe frunte și vânătaia neagră și gălbuie, deja pe trecute, provocată de ofițerul SWAT care a lovit-o, făcând-o să-și piardă cunoștința, pe scara clădirii lui Slade în timp ce încerca să fugă.

În fiecare zi durerea cedează, iar teama și nesiguranța cresc.

Mănâncă încet, încercând să nu se gândească la Barry, pentru că, atunci când își imaginează chipul lui, neajutorarea ei devine insuportabilă, iar faptul că nu știe ce se întâmplă o face să vrea să urle.

Zăvorul se mișcă și Helena privește spre holul mic în timp ce ușa se deschide; apare un bărbat care, până acum, a existat numai într-o amintire moartă.

Rajesh Anand se adresează cuiva de pe hol:

— Închide ușa și oprește camerele.

— La naiba, Raj! Helena se dă jos de pe scaunul de la bufet și vine pe hol în întâmpinarea bărbatului. Ce cauți aici?

— Am venit să te văd.

O privește pe Helena cu un aer de încredere pe care nu îl avea când lucrau împreună pe platformă. Pare să arate mai bine odată cu vârsta, iar trăsăturile sale sunt îngrijite, delicate și frumoase. Poartă costum și ține în mâna stângă o servietă. La colțurile ochilor i se formează riduri de fiecare dată când zâmbește.

Intră în sufragerie și stau față în față pe canapelele de piele.

— Te simți confortabil aici? o întreabă el.

— Raj, ce se întâmplă?

— Ești ținută într-o casă păzită.

— Sub autoritatea cui?

— Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansate în domeniul Apărării.

Ei i se strânge stomacul.

— DARPA?

— Helena, pot să-ți aduc ceva?

— Răspunsuri. Sunt în arest?

— Nu.

— Deci sunt reținută.

El încuviințează.

— Vreau un avocat.

— Nu este posibil.

— Cum adică nu este posibil? Sunt cetățean american. Asta nu este ilegal?

— Se poate.

Raj ridică servieta și o așază pe masă. Pielea neagră e uzată pe alocuri, iar părțile de alamă sunt foarte pătate.

— Știu că nu e mare lucru, spune el. A fost a tatălui meu. Mi-a dat-o în ziua în care am plecat spre America.

Când începe să manevreze mecanismul de deschidere, Helena spune:

— Era un bărbat cu mine la etajul șaptesprezece al acelei…

— Barry Sutton?

— Ei nu vor să-mi spună ce s-a întâmplat cu el.

— Pentru că ei nu știu. A fost ucis.

Știa.

A simțit-o în oase toată săptămâna în care a stat încuiată în acea închisoare de lux.

Și tot o face să cedeze.

În timp ce plânge, chipul i se schimonosește de durere pe măsură ce copcile de pe frunte i se întind.

— Îmi pare foarte rău, spune Raj. A tras în echipa SWAT.

Helena se șterge la ochi și privește peste masă.

— Tu cum de ești implicat în toate acestea?

— A fost greșeala vieții mele să abandonez proiectul nostru pe platforma petrolieră a lui Slade. Credeam că e nebun. Cu toții credeam asta. Șaisprezece luni mai târziu, m-am trezit într-o noapte și îmi curgea sânge din nas. Nu știam ce însemna, dar timpul petrecut de noi pe platformă se transformase în amintiri false. Mi-am dat seama că ai realizat ceva incredibil.

— Deci știai încă de atunci ce este scaunul?

— Nu. Am bănuit că ai descoperit o cale de a modifica amintirile. Am vrut să iau parte la asta. Am încercat să vă găsesc pe tine și pe Slade, dar dispăruserăți amândoi. Când Sindromul Amintirilor False a apărut pentru prima oară la scară mare, m-am dus în singurul loc unde știam că voi găsi pe cineva interesat de povestea mea.

— DARPA? Chiar ai crezut că este o idee bună?

— Toate agențiile guvernamentale erau confuze. CDC încerca să găsească un patogen care nu exista. Un fizician de la RAND a scris o notă, teoretizând că SAF ar putea fi niște microschimbări în relația spațiu-timp. Dar DARPA m-a crezut. Am început apoi să căutăm victime ale SAF și să le intervievăm. Luna trecută am găsit pe cineva care a pretins că a fost pus pe un scaun și trimis înapoi într-o amintire. Tot ce știa era că se întâmplase într-un hotel de undeva din Manhattan. Știam că trebuie să fi fost tu sau Slade – sau voi doi lucrând împreună.

— De ce te-ai duce la DARPA pentru așa ceva?

— Bani și resurse. Am adus o echipă în New York. Am început să căutăm acest hotel, dar nu l-am putut găsi. Apoi, după ce a apărut Big Bend, am auzit zvonuri cum că o echipă SWAT a NYPD plănuia un raid într-o clădire din Midtown care putea avea legături cu SAF. Echipa mea a preluat totul.

Helena privește pe geam, peste râu, și simte soarele cald pe față.

— Lucrai cu Slade? o întreabă Raj.