— Atunci, cum ai putea să știi ce mi s-a întâmplat?
— Mi-ai spus.
— Nu te-am mai văzut în viața mea.
— Mi-ai spus în viitor, peste patru luni de acum încolo.
Lasă pistolul în jos, iar mintea lui face eforturi să înțeleagă.
— Ai folosit scaunul acela?
Ea îl privește în ochi cu o intensitate care îi trimite fiori reci pe șira spinării.
— Eu am inventat scaunul.
— Cine ești?
— Helena Smith, iar dacă intri în clădirea lui Slade cu Gwen, totul se va sfârși.
CARTEA A TREIA
Singurul motiv pentru care există timpul
este să nu se întâmple totul simultan.
Albert Einstein
BARRY
6 noiembrie 2018
Femeia cu părul de foc îl apucă pe Barry de braț și îl trage pe trotuar, departe de intrarea în garajul subteran.
— Nu suntem în siguranță aici, spune ea. Hai să mergem la mașina ta! Penn Station, da?
Barry își retrage brațul și începe să se deplaseze în direcția opusă.
Ea îi strigă:
— Ai stat pe aleea casei tale din Portland, privind o eclipsă totală de soare cu tatăl tău. Ți-ai petrecut verile cu bunicii tăi la ferma lor din New Hampshire. Stăteai în livada de meri și îți spuneai poveștile elaborate.
El se oprește și se întoarce spre ea.
— Când a murit mama ta, deși ai fost distrus, ai fost și recunoscător, pentru că știai că îi va sosi ceasul și ai avut șansa să îți iei adio, continuă ea. Să te asiguri că știa că o iubeai. Nu ai avut parte de asta cu tatăl tău, care a murit brusc pe când aveai cincisprezece ani. Încă te mai trezești în toiul nopții uneori și te întrebi dacă a știut.
•
Până ajung la mașina sa Crown Vic, începe să tremure. Helena se lasă în genunchi pe pavajul ud și își trece mâinile pe sub scutul mașinii.
— Ce faci? întreabă Barry.
— Mă asigur că nu e niciun dispozitiv de urmărire pe mașina ta.
Se urcă în mașină, la adăpost de ploaie, iar el pornește încălzirea și așteaptă ca motorul să îndepărteze aerul rece.
Pe drumul de patruzeci de minute de pe 50th Street, ea i-a spus o poveste nebunească, pe care nu este complet sigur că o crede, despre cum a construit scaunul absolut accidental, pe o platformă petrolieră dezafectată, într-o cronologie anterioară.
— Am mult mai multe să-ți povestesc, îi spune Helena, punându-și centura.
— Putem merge la apartamentul meu.
— Nu suntem în siguranță acolo. Marcus Slade știe de tine și știe unde stai. Dacă, în orice moment din viitor, își dă seama că noi lucrăm împreună, te va folosi ca să ajungă la mine. Ar putea să își folosească scaunul ca să se întoarcă în seara asta și să ne găsească. Va trebui să nu mai gândești linear. Nu ai idee de ce este în stare!
•
În timp ce luminile din tunelul Brooklyn-Battery trec în viteză pe deasupra lor, Helena îi povestește cum a fugit de pe platforma petrolieră a lui Slade în propria ei amintire, ajungând apoi în Canada.
— Eram pregătită să îmi petrec tot restul vieții sub radar. Sau să mă sinucid dacă Slade m-ar fi găsit vreodată. Eram complet singură – mama mea a murit în 2011, iar tata, nu la multă vreme după aceea. Apoi, în 2016, au început să iasă la iveală primele raportări despre o boală nouă, misterioasă.
— Sindromul Amintirilor False.
— SAF n-a apărut complet în conștiința publică decât recent, dar mi-am dat seama imediat că este Slade. În primii doi ani cât am stat în ascunzătoare, n-ar fi avut nicio amintire despre timpul petrecut împreună pe platformă. În mintea lui, am dispărut după ce Jee-Woon m-a abordat cu oferta de angajare. Dar când ne-am întors în 2009, în special în noaptea în care am fugit folosind scaunul, Slade a căpătat toate amintirile timpului nostru împreună. Erau amintiri moarte, desigur, dar – și aici am calculat greșit – conțineau suficiente informații pentru ca el să construiască în cele din urmă scaunul și toate componentele de unul singur. M-am dus la New York, unde părea să fie punctul de start al izbucnirii SAF, gândindu-mă că Slade și-a construit laboratorul cel nou în oraș și că testa scaunul pe oameni. Dar nu l-am găsit. Aproape am ajuns.
Departe, în Red Hook, Barry conduce încet pe lângă un șir de depozite aflate de-a lungul apei. Helena arată spre clădirea ei, dar îi sugerează lui Barry să parcheze la cinci cvartale distanță, pe o alee întunecată care dispare în umbră, între două containere de gunoi care dau pe afară.
Ploaia s-a oprit.
