Pașii lor se aud cu un ecou puternic.
La fiecare cincisprezece metri trec pe lângă uși deteriorate, care duc spre măruntaiele altor clădiri.
La a doua intersecție, Helena o ia pe un nou coridor și, după vreo treizeci de metri, se oprește și îi arată lui Barry o ușă ca toate celelalte. E nevoie de multă forță ca să miște clanța, iar când reușește îmbrâncește ușa cu umărul, deschizând-o.
Ies din tunel și ajung într-o altă pivniță, unde Barry lasă geanta pe podeaua de piatră și desface fermoarul. Scoate o rangă, un pachet de coliere de plastic, o cutie de gloanțe de calibrul 12, o pușcă și patru încărcătoare de rezervă pentru Glock-ul său.
— Ia cât de multe cartușe poți să duci, spune el.
Helena deschide cutia și începe să îndese gloanțele în buzunarele jachetei de piele. Barry verifică încărcătura de la Glock, apoi își scoate pardesiul și înghesuie restul încărcătoarelor în buzunare. Ia ranga și traversează camera spre o nouă ușă. Este încuiată de pe partea cealaltă. Introduce un capăt al răngii adânc în deschizătură și trage cât de tare poate.
La început, nu se aude decât suflul cauzat de efortul lui. Apoi, ruperea lemnului și pocnetul metalului rupt. Când ușa se deschide puțin, Barry bagă mâna prin crăpătură și rupe un lacăt stricat, ruginit. Apoi deschide ușa suficient de mult încât să se poată strecura prin ea.
Pătrund în vechea încăpere a hotelului, care pare să fie abandonată de cel puțin jumătate de secol. Croindu-și drum printr-un labirint de aparate și de cadrane vechi, trec într-un final pe lângă boiler și ies pe o ușă care dă spre o scară ce urcă în întuneric.
— La ce etaj este apartamentul lui Slade? șoptește Barry.
— Douăzeci și patru. Laboratorul este la șaptesprezece, serverele, la șaisprezece. Ești gata?
— Mi-aș dori să luăm liftul.
Planul lor este să meargă direct la Slade, sperând să îl găsească acasă, în apartamentul său. În clipa în care acesta va auzi un foc de armă sau va detecta ceva suspect, cel mai probabil va goni spre scaun ca să îi poată opri înainte să pună piciorul în clădirea lui.
Barry începe ascensiunea, ținând lumina lanternei spre picioarele lor. Helena e pe urmele lui, foarte aproape, încercând să pășească încet, dar lemnul vechi al scărilor se îndoaie și geme sub greutatea lor.
După câteva minute, Barry se oprește lângă ușa cu numărul 8 și stinge lumina.
— Ce este? șoptește Helena.
— Am auzit ceva.
Stau în întuneric și ascultă, iar inima ei bate cu putere. Pușca devine tot mai grea cu fiecare secundă. Nu văd nimic, nu aud nimic, în afara unui geamăt slab, care seamănă cu sunetul aerului la deschiderea unei sticle.
De deasupra, o singură rază de lumină vine pe centrul scării și se înclină spre ei pe podeaua cadrilată.
— Hai, șoptește Barry, deschizând ușa și trăgând-o pe un coridor.
Înaintează rapid pe un hol cu covor roșu, unde numerele camerelor de hotel sunt proiectate pe uși de lumini din peretele opus.
La jumătatea coridorului, ușa camerei 825 se deschide și de acolo iese o femeie de vârstă mijlocie, purtând un halat bleumarin cu HM brodat pe margine și ținând o găleată argintie cu gheață.
Barry privește spre Helena, care dă din cap.
Acum sunt la trei metri de oaspetele hotelului, care nu i-a văzut încă.
— Doamnă? spune Barry.
Când femeia privește în direcția lor, îndreaptă arma spre ea.
Găleata cu gheață cade pe jos.
Barry duce un deget la buze în timp ce se apropie rapid.
— Niciun sunet, spune el, apoi o împing amândoi dincolo de pragul ușii și o urmează în cameră.
Helena trage zăvorul și pune lanțul.
— Am niște bani și carduri de credit…
— Nu suntem aici pentru asta. Stai pe podea și ține-ți gura, spune Barry.
Femeia pare că tocmai a ieșit de la duș. Părul ei negru este umed și nu are nicio urmă de machiaj pe față. Helena nu o privește în ochi.
Barry lasă geanta jos, trage fermoarul și scoate colierele de plastic.
— Te rog, îl imploră ea. Nu vreau să mor.
— Nimeni n-o să-ți facă niciun rău, spune Helena.
— Soțul meu v-a trimis?
— Nu, zice Barry. Se uită apoi la Helena și adaugă: Pune niște perne în cadă.
Helena ia trei perne de pe patul decadent, cu baldachin, și le pune în cada cu picioare aflată pe o mică platformă, cu vedere spre apusul care se așterne peste oraș, făcând clădirile să strălucească.
Când se întoarce în dormitor, îl vede pe Barry legând încheieturile și gleznele femeii, care e pe burtă, întinsă pe jos. Într-un final o ridică pe umăr și o duce în baie, unde o așază cu blândețe în cadă.
— De ce ești aici? întreabă el. Știi ce este locul acesta?
