batjocorească şi să mă facă nebun. Şi, cu toate că n-a fost nici una din cele prorocite de mine care să nu se adeverească, ei tot ne pizmuiesc pe noi, cei din tagma aceasta. Din parte-mi, sunt de părere că nu trebuie să ne îngrijim deloc de dânşii, ci să-i înfruntăm cu toată cutezanţa.
SOCRATE: Ah, prietene Eutifron! Cât priveşte bătaia de joc, poate că-i cel mai mic cusur al lor. Dacă nu mă
înşel, atenienii nu se
42
EUTIFRON
sinchisesc prea mult când se conving de cineva că-i om superior. Vezi numai: un astfel de om să nu caute a învăţa şi pe alţii înţelepciunea lui. îndată ce bagă de seamă că-i învaţă şi pe alţii, la fel ei se supără foc... d poate, cum zici tu, din invidie, poate din altă cauză.
EUTIFRON: în această privinţă, să-ţi spun drept, oricum aş fi privit n-aş dori deloc să le încerc sentimentele.
SOCRATE: Fie, tu poţi să apari în ochii lor ca unul ce păstrează în el tot ce ştie; în orice caz ca unul ce nu vrea să mai înveţe şi pe alţii ce ştie. Eu însă mă tem că, îndrăgostit de oameni cum mă arăt, să nu le dau de bănuit că-mi risipesc ştiinţa fără alegere; şi nu numai fără plată, dar încă plătind însumi cu plăcere când e nevoie, oricui vrea să mă asculte. Dacă în intenţia lor ar fi, cum spuneam adineauri, numai să mă batjocorească, cum au făcut
cu tine, nu mi-ar fi deloc neplăcut să petrec e câteva momente la tribunal în glume şi râs. Dar dacă iau lucrul în serios, nu putem şti cum se va sfârşi chestiunea, afară bineînţeles de voi, cei care sunteţi proroci.
EUTIFRON: Socrate, poate că-i un lucru neînsemnat acesta; îţi vei conduce acţiunea după plac, cum şi eu o voi duce pe a mea la fel.
SOCRATE: Spune-mi acum, Eutifron, în ce constă acţiunea ta? Eşti urmărit sau tu urmăreşti?
EUTIFRON: Eu urmăresc.
SOCRATE: Pe cine?
EUTIFRON: Pe unul pentru care sunt socotit nebun fiindcă-1 4a urmăresc.
SOCRATE: Ce fel? N-oi fi urmărind pe unul care zboară?
EUTIFRON: Nu numai că nu zboară, dar întâmplarea face să fie gârbovit de ani.
SOCRATE: Cum, cine-i?
EUTIFRON: Chiar tata!
SOCRATE: Tatăl tău,preabunule?
EUTIFRON: Chiar el.
SOCRATE: Şi care-ţi este plângerea? De ce-1 învinuieşti?
EUTIFRON: De omor, Socrate.
SOCRATE: Heracles! Desigur, Eutifron, mulţimea n-are habar cum este calea dreaptă. Nu-i dat oricui să
înţeleagă dreptatea unei astfel b de urmăriri, ci numai unuia care a înaintat mult în goana după înţelepciune.
43
PLATON
EUTIFRON
EUTIFRON: Da, pe Zeus! Numai unul care a înaintat mult, Socrate!
SOCRATE: Şi cel ucis de tatăl tău este desigur vreo rudă, nu-i aşa? Că doar n-oi fi făcut proces de omor tatălui tău pentru vreun străin!
EUTIFRON: Şi tu mă faci să râd, Socrate, cu astfel de judecăţi! Adică ce deosebire este dacă mortul e străin sau rudă? Dimpotrivă, socotesc că noi trebuie să ne ocupăm de un singur lucru: dacă cel care a ucis era în drept să
facă crima sau nu. Dacă a făcut-o pe drept, ucigaşul trebuie lăsat în pace; dacă nu, vezi bine, eşti obligat să-1
urmăreşti, chiar de locuieşti într-o casă cu el, chiar de-ai mânca la aceeaşi masă. Pângărirea este aceeaşi pentru amândoi, dacă, ştiind ce-a făcut, trăieşti cu el şi nu te curăţeşti pe tine şi pe dânsul prin urmărirea lui Injustiţie.
Iată şi faptul. Ucisul era un vechil al meu; şi, cum făceam agricultura împreună în Naxos, îl ţineam totdeauna ajutor pe lîngă noi. într-una din zile, fiind cam ameţit de vin, vechilul s-a mâniat foc pe argat şi 1-a sugrumat.
Atunci tata a prins pe vechil, 1-a legat cobză de mâini şi de picioare şi 1-a aruncat într-o groapă. în acelaşi timp, a trimis un om aici să se intereseze la un tălmaci al religiei ce trebuie să facă. în vremea aceasta nu s-a mai ocupat de cel legat; 1-a lăsat în plata Domnului, ca pe un criminal, fără cea mai mică grijă, de-ar fi fost chiar să
moară. Şi nenorocirea s-a întâmplat. înainte de a sosi omul trimis la tălmaci, vechilul a murit şi de foame şi de frig şi de lanţuri...
Acum, iată-i pe toţi supăraţi foc pe mine, şi tata şi celelalte rude, că-mi urmăresc părintele ca pe un ucigaş, deşi
— cum spun dânşii — el nu 1-a omorât; şi toate acestea pentru un criminal! Dar chiar dacă l-ar fi ucis, spun ei, fiind vorba de un criminal, nu trebuie să ne îngrijim de dânsul; din contră, ei consideră o adevărată nelegiuire că
un fiu îl urmăreşte pe tată-său. Cum vezi, Socrate, ei n-au nici o pricepere în cele sfinte: nu ştiu ce este legiuit şi ce nu este.
Ştiinţa lui Eutifron
SOCRATE: Pe Zeus, Eutifron! Dacă crezi că ştii aşa de bine rosturile lucrurilor divine, şi dacă îţi dai seama ce anume este legiuit şi ce nu, oare nu ţi-e teamă deloc (când lucrurile s-au întâmplat cum spui) 44
