7a
PLATON
EUTIFRON
SOCRATE: Haide acum, să purcedem şi să cercetăm mai de-aproape, ce susţinem. Aşadar, un fapt plăcut divinităţii, ca şi un om iubit de zeu, este sfânt; pe când fapta urâtă divinităţii şi omul urât de zeu sunt nelegiuite.
Deci, nu numai că nu-i acelaşi lucru, dar sfinţenia este cea mai mare duşmană a nelegiuirii; nu-i aşa?
EUTIFRON: Aşa este.
SOCRATE: Şi zici că formularea noastră e bună?
EUTIFRON: Cred că da, Socrate; este tocmai ce ţi-am spus.
SOCRATE: Dar ai mai afirmat, Eutifron, că zeii sunt dezbinaţi, că între dânşii e dihonie şi ură... n-ai zis asta?
EUTIFRON: Am zis-o.
SOCRATE: Asupra căror lucruri, preabunule, se produce deosebirea de vederi, de urmează apoi şi duşmănie şi uri? Dacă eu şi tu, spre exemplu, ne-am deosebi asupra unor numere, neînţelegându-ne împreună care-i mai mare
— oare un asemenea dezacord ne-ar putea face inamici care să-şi poarte ură unul altuia? Sau dimpotrivă, am căuta s-ajungem la calcul şi numaidecât am cădea la pace din privinţa aceasta?
EUTIFRON: Cu siguranţă.
SOCRATE: Şi oare nu-i la fel dacă s-ar întâmpla să nu ne înţelegem asupra unor dimensiuni date — care-i mai mare, care mai mică? N-am ajunge şi aici la măsurătoare şi n-am pune capăt, astfel, numaidecât oricărei deosebiri dintre noi?
EUTIFRON: Aşa este.
SOCRATE: Şi n-am alerga la cântare dacă între noi s-ar isca o discuţie referitoare la greutatea a două obiecte: care atârnă mai mult, care mai puţin? Şi nu ne-am lămuri îndată?
EUTIFRON: Cum de nu?
SOCRATE: Dar care-i lucrul şi care-i chestiunea din pricina căreia, dacă ne-am deosebi în păreri, am ajunge inamici unul altuia şi ne-am purta ură? Poate că nu-ţi vine răspunsul la îndemână; am să spun eu, iar tu, fii numai atent şi spune-mi dacă nu-s următoarele: dreptatea şi nedreptatea, frumosul şi urâtul, binele şi răul. Oare nu-s acestea subiecte din cauza cărora, dacă ne deosebim şi n-ajungem la un criteriu comun, ne facem inamici unul altuia — când ne facem — şi eu şi tu şi toţi ceilalţi oameni? "
EUTIFRON: Da, Socrate, există o astfel de neînţelegere tocmai asupra acestor chestiuni.
SOCRATE: Dar ce, Eutifron? Oare dacă şi zeii ar fi întrucâtva în dezacord între dânşii, n-ar diferi tocmai în această privinţă?
EUTIFRON: Cu necesitate.
SOCRATE: Aşadar şi după socotinţa ta, nobile Eutifron, o parte din zei consideră anumite lucruri sau drepte, sau frumoase, sau urâte, sau bune, sau rele, iar altă parte le consideră pe aceleaşi altminteri. Că de n-ar diferi în aceste privinţe, nu s-ar ciorovăi ei. E drept?
EUTIFRON: Drept.
SOCRATE: Şi nu cumva ei chiar iubesc lucrurile pe care fiecare le consideră frumoase, ori bune, ori drepte şi le urăsc pe cele opuse lor?
EUTIFRON: Nici o îndoială.
SOCRATE: Atunci, după părerea ta, o parte din zei consideră, spre exemplu, drepte aceleaşi lucruri pe care ceilalţi le cred nedrepte. Şi nu numai atât, dar se şi dezbină unii de alţii. Nu-i aşa?
EUTIFRON: Aşa e.
SOCRATE: Cât se pare, aceleaşi lucruri pot fi în acelaşi timp şi urâte şi iubite de zei; n-am greşi dacă pe aceleaşi le-am numi şi Iheomise (urâte de divinitate) şi theophile (iubite de divinitate).
EUTIFRON: Poate n-am greşi.
SOCRATE: Dar bine, Eutifron, după socoteala asta am ajuns să susţinem că aceleaşi lucruri pot fi şi sfinte şi nelegiuite!
EUTIFRON: Mi-e teamă c-am ajuns!
SOCRATE: Decât... nu acesta-i răspunsul care mă interesează în primul rând. Accentul întrebării mele nu cade atât pe faptul că se întâmplă ca un lucru să fie în acelaşi timp sfânt şi nelegiuit, cât cade pe aceea că nu-i exclus ca lucrul care-i va fi drag divinităţii să fie în acelaşi timp şi urât de ea! Astfel că, ceea ce faci acum, Eutifron, urmărind să pedepseşti pe tatăl tău, nu-i de mirare să fie plăcut lui Zeus, neplăcut lui Cronos şi lui Uranos; şi iarăşi, plăcut lui Hefaistos, neplăcut Herei; şi tot aşa cu ceilalţi care mai sunt: unul va diferi de celălalt şi nici unul nu va judeca la fel cu altul asupra aceloraşi lucruri.
EUTIFRON: Este totuşi o chestiune, Socrate, asupra căreia cred că nici unul dintre zei nu face notă deosebită; socotesc anume că nu există zeu care să nu admită ca unul care ar fi săvârşit omor pe nedrept să nu-şi ia
pedeapsa cuvenită.
8a
48
49
PLATON
EUTIFRON
SOCRATE: Dar ce, Eutifron, parcă dintre oameni ai auzit până acum de unul care să fi pregetat a se rosti că
