1 Asupra acestei idei vezi şi Legile, IV, 721 b, c. L. Robin crede că şi Aristotel s-ar fi inspirat de aici în De anim», 11,4,415 a, 26 b, 7.
■* La 208 b, rândul 4, urmăm pe Robin în locuţiunea ăhâvaiov (nu dSiivonov).
BANGHETUL
preţuieşte în mod natural atât de mult odrasla proprie! Nemurirea — iată pricina pentru care orice vietate are în sine această grijă... acest
amor.
Ascultam cuvântul Diotimei, mă minunam şi astfel o întâmpinam:
— Bine, preaînţeleaptă Diotima, crezi tu că lucrurile stau în adevăr chiar aşa?
Iar ea, ca filosofii desăvârşiţi:
— De asta, zise, să fii sigur, Socrate. Dacă, de altfel, ai vrea să te uiţi puţin la ambiţia omenească, te-ai minuna câtă lipsă de logică e într-însa faţă de principiile pomenite de noi... afară numai dacă te-ai gândi cât de tare sunt oamenii stăpâniţi de iubirea unui nume, căutând „Glorie nemuritoare să-şi facă în vremea ce vine' , sau dacă-ţi dai seama că pentru acest motiv, mai degrabă decât pentru iubirea odraslelor proprii, atâţia au fost gata să
înfrunte primejdii, să risipească o avere, să îndure orice suferinţă şi să moară chiar. Crezi tu, zise ea, că Alcesta ar fi murit pentru Admet, Ahile s-ar fi dus după Patroclu2,regele vostru Kodru3 ar fi ieşit înaintea morţii numai ca să asigure fiului său regatul, dacă nu credeau că lasă în urmă-le prin fapte o amintire nepieritoare despre vitejia lor, o amintire care trăieşte şi azi între noi? Departe de asta. Ci pentru virtute, cred eu, pentru nemuritoare vitejie şi pentru zvonul cel încărcat de glorie al ei — iată pentru ce se dau toţi peste cap; şi o fac cu atât mai mult cu cât sunt mai aleşi... fiindcă iubesc nemurirea.
Creatorii în corpuri, zise ea, îşi îndreaptă paşii mai cu seamă spre femei; prin amorul lor creează copii. Astfel îşi închipuie dânşii că-şi agonisesc şi nemurirea şi pomenirea numelui lor şi fericirea — pentru toată vremea ce va să vină*.
1 Nu se cunoaşte provenienţa acestui vers.
2 Vezi cuvântarea lui Fe<lru, 179 b şi urm.
3 Kodru, cel din urmă rege al Atenei, a primit moartea cu voinţă, pentru a mântui oraşul în războiul pe care-l purta cu Sparta. Potrivit oracolului, atenienii câştigau lupta decisivă dacă regele lor era ucis de inamic. Aflând răspunsul oracolului, spartanii au luat măsuri ca regele să fie cruţat; dar acesta, luând înfăţişarea înşelătoare a unui tăietor de lemne, ieşi înaintea inamicului, îi căută gâlceava şi primi moartea.
Astfel asigură Kodru victoria patriei sale şi libertatea ei. Cf. Pausania, I, 19; VII, 25; Herodot, V, 65, 76; Val.Max.,V,6.
4 Şi aici — fragment dintr-un vers (a cărui provenienţă a rămas necunoscută).
124
125
BANGHETUL
PLATON
Dar creatorii în spirit! Căci sunt oameni, zise ea, care creează mai
209a bucuros în suflete decât în corpuri... opere, se înţelege, care cad în sarcina spiritului să le conceapă şi să le formuleze. Vreţi să ştiţi care anume? Cele referitoare la gândire şi, nu mai puţin, la orice altă direcţie spirituală1.
Dintre aceştia, deci, fac parte toţi poeţii care creează lucruri originale; dintre ei, tehnicienii numiţi genii inventive... Iar cea mai mare din lucrările minţii lor, zise ea, şi cea mai fnimoasă între toate, priveşte întocmirile cetăţilor şi aşezămintelor omeneşti, gândire ce se numeşte,
b în acest caz, proporţie şi dreptate socială. Şi iată: când unul dintre aceştia poartă de tânăr în suflet, ca o fiinţă
divină, sămânţa creaţiei şi când ajunge în floarea vârstei, deodată e cuprins de dorinţa zămislirii şi naşterii. El caută atunci şi aleargă încoace şi încolo după frumuseţea în care ar putea procrea... căci în urât nu va zămisli niciodată. Şi, pătruns de creaţie, îmbrăţişează mai bucuros corpurile frumoase decât pe cele urâte; dacă întâlneşte în drum un suflet frumos, nobil şi de o bună natură, îndată-1 stăpâneşte dragostea pentru această îndoită întrupare frumoasă. în faţa unei astfel de făpturi el devine într-o clipă capabil să-i dea o bogată îndrumare în vederea oricărei opere spirituale, îi dă sfaturi cum trebuie să fie omul superior, ce preocupări caută să aibă şi s-apucă
c chiar să-i facă pregătirea ştiinţifică. Atingându-se astfel de frumos şi împărtăşindu-se din el, se înfiripează, cred, şi ia naştere ceea ce stă încă de mult încolţit în suflete. Prezent sau absent — el îşi aduce aminte de alesul său şi creşte împreună cu dânsul rodul propriei sale creaţii2. Aşa se face că oamenii din această categorie păstrează între dânşii legături mai puternice decât comuniunea dintre noi şi copiii noştri şi că amiciţia lor se arată
mai neclintită; doar ei se fac una în vederea unor copii mai frumoşi şi mai puţin atinşi de moarte. Şi, se înţelege, mai bucuros ar primi oricare om, pentru sine, să dea naştere unor astfel de copii decât d făpturilor omeneşti. Dar încă, dac-ar mai privi la un Homer, la un Hesiod, ori la ceilalţi poeţi de seamă, pe care îi pizmuieşte pentru urmaşii ce-au lăsat, urmaşi în stare să dea părinţilor creatori şi glorie şi amintire nepieritoare
— fiind ei înşişi fără de moarte! Sau dacă ar privi,
1 Aici cuvântul grecesc dptTij (=virtus) are înţelesul cel mai larg, de operă a spiritului, fiind ca sens un derivat al acţiunii conţinute în cuvântul <|>povir|Oic (judecată, gândire).
2 Pentru deplina înţelegere a locului, trimitem la paragrafele introducerii privitoare la theoria greacă şi la amurul filosofic.
126
adause ea, spre copiii pe care Licurg i-a lăsat în Lacedemonia ca să fie mântuitorii statului spartan şi — ca să
spun vorba — mântuitorii întregii Elade chiar!'. Tot aşa de onorat este la noi Solon, făuritorul cunoscutelor legi, şi mulţi alţii de pretutindeni, de la greci şi de la e străini, bărbaţi care au adus la lumina zilei multe şi frumoase lucrări, creaţii originale în orice direcţie a spiritului. Pentru dânşii se înalţă azi nenumăratele monumente cu caracter sacru! Ele sunt rezultatul unor astfel de copii; dar nu cunosc până acum un monument ridicat pentru copii omeneşti!
Treptele iniţierii desăvârşite
Poate c-am izbutit, Socrate, să te introduc puţin în chestiunile erotice. Nu ştiu însă de vei fi în stare să te ridici, chiar cu o bună 210a călăuzire, până la treapta iniţierii depline, până la starea de clarviziune, pentru care ce-am spus până aici nu-i decât pregătire2. Voi da tot eu lămuriri mai departe şi nu va lipsi nimic din bunăvoinţa şi ajutorul meu. încearcă numai de mă urmăreşte, dacă te simţi în stare.
Oricine vrea să meargă în această chestiune drept la ţintă, trebuie încă din copilărie să înceapă prin a fi în căutarea corpurilor frumoase. în primul rând cel ce iniţiază, de vrea să călăuzească pe iniţiat pe drumul drept, trebuie să-1 conducă aşa, încât acesta să nu iubească decât un singur corp şi să creeze în jurul lui discursuri3
frumoase. Pe urmă caută să înţeleagă că frumosul care se găseşte într-un corp — oricare ar fi el — este frate cu frumosul ce este în alt corp. Şi dacă ar trebui să urmărim b frumuseţea după înfăţişare, ar fi o mare greşeală să nu socotim că frumosul ce stă pe toate corpurile este în fapt unul şi acelaşi. De altă parte, cine a priceput asta o dată, nu mai poate iubi decât toate corpurile
1 Platon a avut întotdeauna admiraţie pentru constituţia şi legile Spartei; vezi şi Legile, III, 693 e.
2 „Iniţierea" în misterele amorului este privită ca un drum cu mai multe faze; numai la urmă cade perdeaua în faţa iniţiatului şi iese la lumină
adevărul. Purificatul este acum în .stare să vadă nemijlocit realitatea şi s-o contemple, fapt pe care limba greacă îl numeşte epoptie. Ve/i 211
