30 ➢
imperfectă.
Cal îi răspunse în italiană că vorbeşte limba.
— Nu numai că o vorbeşte, spuse Tellini. O vorbeşte ca un autohton.
Preotul continuă, recunoscător, în italiană.
— Înţeleg că sunteţi american, de la Universitatea Harvard.
— Aşa este.
— Şi aţi bătut atâta drum ca să vorbiţi cu mine?
— Am fost solicitat şi am fost bucuros să vin.
— Solicitat. Sfântul Părinte în persoană a fost cel care l-a solicitat, se amuză Tellini.
— Sfântul Părinte, spuse preotul cu vocea tărăgănată. Am creat atâtea probleme pentru atât de mulţi oameni şi acum îl deranjez şi pe papă.
— N-aş numi asta chiar un deranj, spuse Cal. Circumstanţele presupuselor dumneavoastră stigmate prezintă un mare interes pentru Biserică. Sunt sigur că vă daţi seama de asta.
Preotul zâmbi strâmb.
— Presupuse?
— Abordez această misiune deschis şi fără prejudecăţi, spuse Cal.
— Sunt convins că este o abordare delicată, răspunse preotul. Îmi pare rău, dar mă simt de parcă aş fi subiectul unei anchete a Inchiziţiei.
— Dar, dragul meu, exact asta şi este, îl contră Tellini.
Cal şi-ar fi dorit ca bunul doctor să fi rămas tăcut în timpul acestei faze a interviului. Deşi nu dorea să-l insulte pe om, dorea să
controleze tonul discuţiei.
— Nu sunt sigur că aş caracteriza chiar aşa rolul nostru. Cred că
misiunea noastră este, pur şi simplu, să stabilim faptele şi să tragem propriile concluzii profesionale.
— Foarte bine, voi răspunde bucuros întrebărilor, spuse preotul, cu mâinile nemişcate în poală. Cal găsea ciudat să discute cu un italian care nu „vorbea” cu mâinile.
— Pentru exactitate, pot să înregistrez această discuţie?
— Desigur.
Cal deschise o aplicaţie de înregistrare pe telefonul său.
31 ➢
— Pot să vă întreb când aţi observat pentru prima dată rănile de la încheieturi? întrebă Cal.
— S-a întâmplat în urmă cu patru luni, la începutul lui februarie.
— Vă amintiţi data exactă?
— În şase februarie.
— Sunteţi sigur de această dată?
— Absolut. Nu poţi uita asemenea lucruri.
— Pe atunci nu eraţi hirotonisit. Am dreptate?
— Mi-am primit ordinele sfinte la sfârşitul lunii februarie.
— Din partea arhiepiscopului L’Aquila.
— Aşa este.
— Unde vă aflaţi pe şase februarie?
— La Dubrovnik.
— Şi ce făceaţi acolo?
— Tocmai terminasem studiile la seminar şi, înainte de hirotonisim, mi-am luat o vacanţă împreună cu un coleg seminarist.
