Preotul oftă din rărunchi, pieptul umflându-se şi dezumflându-se ca nişte foale.

— Nu, nu fac asta.

— Ai acizi sau baze puternice în această casă? Orice fel de agent caustic?

— Nu cred, dar puteţi să le întrebaţi pe surori.

— Pot să mă uit prin jur?

— Nu am nicio obiecţie.

Preotul o chemă pe sora Vera, care apăru din bucătărie. Îi spuse să-i permită lui Tellini să se uite după cum doreşte prin casă, inclusiv în dormitorul lui şi în baie.

Rămaşi singuri, Cal şi tânărul tăcură câteva momente, până când preotul întrebă:

— A fost satisfăcător?

— Aşa cred, da.

— Sunt ceea ce vă aşteptaţi să fiu?

— Nu aveam nicio prejudecată.

Ochii îi erau pătrunzători şi Cal observă pentru prima dată că erau de un albastru închis incredibil.

— Sunteţi sigur?

Cal fu dezarmat de întrebare.

— De fapt, mă aşteptam să nu te plac.

— De ce?

— Pentru că am tendinţa să-mi displacă escrocii.

 39 ➢

— Dar nu-ţi displac?

— Cred că eşti sincer şi captivant.

— Atunci nu sunt un escroc?

— Va trebui să fiu sincer. Nu ştiu.

— Nu îmi provoc singur stigmatele. Asta e tot ce pot să spun cu siguranţă.

— Am să trec asta în raportul meu.

Preotul se ridică să toarne nişte apă dintr-o carafă. Avu nevoie de ambele mâini ca să ridice cana mică şi fu evident că făcea un efort. Se aşeză şi luă o înghiţitură.

— Pot să vă întreb ceva? întrebă el.

— Orice doreşti.

— Câţi ani aveaţi când a murit tatăl dumneavoastră?

Cal rămase înmărmurit.

— Îmi pare rău, spuse preotul. Nu intenţionam să vă fac să vă

simţiţi inconfortabil.

Cal ştia ce informaţii biografice despre el erau disponibile pe internet. Obţinerea unor detalii despre tatăl lui era posibilă, dar trebuiau făcute ceva săpături.

— De unde ştii despre tatăl meu?

— Nu ştiu absolut nimic despre el.

— Nu ai căutat date despre mine pe internet?

— Mi-e teamă că am încetat să folosesc internetul. Nu-mi place să

citesc despre mine şi mi-e greu acum să folosesc tastatura şi mouse-ul.

— Atunci de unde ştii că a murit?

Expresia preotului deveni visătoare.

— Pur şi simplu, am ştiut. Nu pot să explic. Înţeleg dacă nu vreţi să

răspundeţi.

Cal era nehotărât. Era îngrijorat că urma să cadă într-o cursă.

Tânărul era cu siguranţă conştient de presupusele abilităţi psihice ale lui Padre Pio. În ciuda negării lui, ar fi putut să caute informaţii despre trecutul lui Cal. Pe de altă parte, se simţea ciudat de îndemnat să i se destăinuie.

— Aveam şaisprezece ani.

— O vârstă delicată, spuse preotul. Eu aveam paisprezece ani când

 40 ➢

a murit tatăl meu.

„De ce îmi spune mie asta?” gândi Cal, însă spuse:

— Sunt convins că a fost greu. Pentru mine a fost.