Go to page:

Text Size:

Îi plăcea negrul: pardesie lungi şi negre, peste costume la trei rânduri, fine, croite pe măsură, tot negre. Pălăria din fetru, neagră, cu boruri largi, întotdeauna prezentă, era mereu înclinată cu stil peste ochii lui umbriţi, adânciţi în orbite. În public îi plăcea să îşi împingă

în faţă bărbia lui mică, într-un gest de superioritate. Era subţire ca un ogar, aproape sfrijit, şi, când haina descheiată flutura, părea că era gata să fie luat pe sus şi ridicat în aer, ca un fel de gremlin înaripat.

În timp ce Otto Rahn şi tovarăşul lui mai înalt şi mai în vârstă

mergeau pe străzile pline de agitaţie, un tramvai plin de navetişti de seară trecu pe lângă ei. Unii dintre ei se uitară la tânăr, întrebându-se, poate, dacă era cineva important, pentru că numai personalităţile se purtau atât de îngâmfat.

Apartamentul său recent cumpărat, burduşit de cărţi, nu se afla în cel mai select cartier. La revenirea lui de la Paris, dacă nu ar fi avut nevoie de atât de multe corpuri de bibliotecă, şi-ar fi putut permite o zonă mai salubră, dar necesităţile lui de cercetător aveau întâietate.

Gâfâind la capătul celui de-al patrulea rând de scări, însoţitorul său, fumător înrăit, se luptă să respire în timp ce Rahn se ocupă de ambele încuietori.

Ajunşi înăuntru, îşi aruncară pălăriile pe scaune. Părul lui Rahn era şi el tot negru, pieptănat pe spate şi pomădat din belşug. Oaspetele lui Rahn se trânti pe canapea şi îşi slăbi nodul de la cravată.

— Ceva de băut? întrebă Rahn în timp ce îşi scoase haina.

— Dumnezeule, da, spuse Huber, aprinzându-şi o ţigară. Brandy.

Rahn turnă din belşug în două pahare mari.

Huber admiră cristalurile.

— Astea sunt noi. Par să fie scumpe.

— Au fost, spuse Rahn. Foarte. Alături de cărţile şi stilourile mele, consider că nişte pahare bune de brandy sunt esenţiale, nu crezi?

— Începi să te bucuri de faptul că eşti un cal de rasă, Otto, spuse Huber. Acum două luni, mi-ai scris de la Paris şi te plângeai că eşti sărac şi acum trăieşti pe picior mare la Berlin.

Rahn zâmbi ştrengăreşte.

 100 ➢

— Ai răbdare. Vreau să-ţi mai arăt ceva.

Cu Rahn plecat în dormitor, prietenul său începu să se plimbe prin birou, cercetând cărţile deschise de pe masă şi aruncând o privire notelor lui ordonate. Erau chestiile lui obişnuite: peşteri, Pirinei, catari9, Montsegur.

Prin uşa închisă, îl auzi pe Rahn.

— Eşti gata?

— Da, presupun că sunt cât de pregătit pot să fiu, strigă Huber.

Rahn apăru şi Huber nu putu face altceva decât să se holbeze la el, într-o stare prostească, de şoc.

Cu mâna în şold, Rahn îşi prezentă uniforma din lână neagră, strânsă pe corp şi completată cu un chipiu militar ascuţit, cizme negre înalte şi o banderolă roşie cu svastică pe braţ.

— Îţi place? întrebă Rahn. Este culoarea mea favorită.

Clar, Huber nu era amuzat. Aruncă o privire spre uşă de parcă se aştepta la o descindere.

— Ce naiba faci, Otto? Dă-o jos. Este un delict să te dai drept ofiţer SS.

— Dar nu sunt ofiţer. Cel puţin nu încă. Arătă spre guler. Vezi? N-am grade. Mi s-a spus, pe linia scurtă, că voi primi gradul de Untersturmführer10.

— Nu glumeşti, nu-i aşa?

— Sunt al naibii de serios. Fac parte din SS.

Huber scormoni după o altă ţigară.

— Spune-mi cum? Spune-mi de ce?

— La Paris, am primit o telegramă din partea unui binefăcător care îmi spunea că îmi admiră munca. Dacă eram de acord să revin la Berlin, mi-a spus că îmi va trimite o sumă substanţială de bani.

Intrigat şi sărăcit, am fost de acord. Când am ajuns la Berlin, am fost convocat la o adresă ca să mă întâlnesc cu acest binefăcător. Mi-a lăudat cartea Cruciadă împotriva Graalului şi mi-a oferit un post de 9 Catari – membri ai unei secte creştine, adepţi ai unor precepte morale ascetice, ai reîncarnării şi practicanţi ai unor ritualuri de iniţiere, au fost persecutaţi de Biserica Catolică şi distruşi în asediul fortăreţei Montsegur, în 1244 (n. tr.).

10 Untersturmführer – grad paramilitar în SS şi SA, echivalent aproximativ cu gradul de sublocotenent sau locotenent din armata regulată (n. tr.).

 101 ➢