Ciocnirea trebuie să fi spart farurile vehiculului din spate pentru că

nu văzu venind următoarea lovitură.

Din nou dădu cu capul de tetieră şi din nou portbagajul Peugeot-ului se boţi. Maşina se lovi de peretele stâncos al muntelui, deformând bara din faţă. Impactul fusese dintr-o parte, aşa că

airbagul nu se declanşase.

— Mama…

Nu avu timp să termine. Atacatorul – şi, da, trebuia să accepte că

acesta nu era un accident – se lipise de ceea ce rămăsese din bara din spate şi îl împingea spre parapet.

Panicat, Cal decuplă ambreiajul şi apăsă cât putu de tare pe frână, dar celălalt vehicul, probabil o camionetă, avea o greutate mai mare şi îl împingea tot mai aproape de prăpastie.

Prim minte îi trecură ca fulgerul opţiunile pe care le avea.

 122 ➢

Putea să sară din maşină – dar asta l-ar fi lăsat şi mai vulnerabil în faţa tonelor de metal care veneau spre el.

Putea să bage în marşarier.

Sau putea…

Alese a treia opţiune şi băgă în viteza a doua, apoi apăsă puternic acceleraţia. Eliberat de camionetă, alunecă departe de parapet şi începu să coboare pe drumul de munte neluminat. Ploaia care îi inunda parbrizul şi drumul îngust şi sinuos erau în avantajul atacatorului său.

„N-o să scap cu bine din asta”, se gândi şi strânse volanul cu atâta forţă încât simţi că-i plesnesc tendoanele.

Drumul îi solicita toată atenţia, dar nu se putea opri să nu arunce scurte priviri în oglinda retrovizoare. Ştia că maşina se află tot acolo, dar, fără faruri, nu putea să o vadă. Putea să-l lovească din nou, în orice moment, şi, dacă se întâmpla asta, nu ştia dacă mai putea menţine controlul maşinii, la viteza cu care rula.

Cauciucurile scârţâiră la o curbă strânsă. Trebui să încetinească şi, când făcu acest lucru, văzu un punct portocaliu în oglindă.

Camioneta era mai aproape decât crezuse şi şoferul fuma o ţigară.

Acceleră din nou şi se luptă cu forţa centrifugă în timp ce luă

curbele.

Se strădui să-şi dea seama cât de departe se afla de poalele muntelui şi de ieşirea către sat.

Era prea departe. Al naibii de departe.

Fu orbit din nou.

Faruri care se apropiau rapid.

O altă maşină care urca pe munte.

Şoferul maşinii respective ar fi trebuit să o ia pe partea cu muntele, dar pierdu controlul maşinii când văzu Peugeot-ul grăbit şi trecu dincolo de linia mediană.

O secundă până la impact. Cal trase tare de volan spre stânga.

Văzu un perete de stâncă neagră, apoi o viziune, aceeaşi faţă

delicată pe care o văzuse atunci când îl îmbrăţişase Giovanni. Apăru nu mai mult decât intervalul dintre două bătăi de inimă, apoi nimic.

Un crucifix de aur.

 123 ➢

Părea că pluteşte în faţa lui, pluteşte deasupra unei mări de roşu şi negru.

Apoi, în depărtare, îşi auzi numele.

— Profesore Donovan. Profesore Donovan!

Îşi mişcă gâtul în sus şi în jos. Îl durea capul. Ridică un braţ şi observă că încheietura îi era ţeapănă, fixată de o placă.

O altă voce, una de femeie de data aceasta, îi spuse să nu se mişte.

Crucifixul se îndepărtă şi Cal observă că acesta se afla în jurul gâtului unui bărbat cu sutană neagră şi guler preoţesc.

— Profesore Donovan, sunt monseniorul Ozren Atlan, episcopul de Dubrovnik.

Femeia apăru în raza vizuală.

— Sunt doctorul Lukic. Aţi avut un accident. Acesta este spitalul Makarska.

— Capul meu.

— Aţi avut o contuzie. Nu aveţi nimic rupt. Niciun organ afectat.

Sunteţi un om norocos.

Cal întoarse capul spre episcop.

— Nu sunteţi aici să-mi daţi ultima împărtăşanie?

— Nici pe departe, spuse episcopul zâmbind. Poliţia v-a găsit servieta în maşină. Acolo erau scrisori de la Vatican. Au făcut nişte investigaţii. Cardinalul Lauriat m-a sunat şi eu am venit. Papa însuşi se roagă pentru însănătoşirea dumneavoastră.

Brusc, îşi aminti ce se întâmplase.

— Nu a fost un accident.

— Am vorbit cu anchetatorul poliţiei, spuse episcopul, cu blândeţe. Din păcate, doi oameni au murit. Unul conducea în sus, pe munte, celălalt cobora. Omul care cobora era Jan Jusic, care era angajat la Mănăstirea Sf. Atanasie, pe care aţi vizitat-o. Călugărul, fratele Ivan, a fost şi el consultat. Şi el se roagă pentru dumneavoastră. Jusic plecase în spatele dumneavoastră, pe drumul spre sat, după băutură. Era un beţiv. Camioneta lui a lovit cealaltă