— Nu m-am gândit niciodată că varianta de colegiu ar fi, cred.

— Vezi aia, întrebă Cal şi privi către colţul opus.

— Ce să văd?

— Îl freacă pe stomac. Cred că l-am lovit destul de rău. E un pic pufos acolo. Probabil că face ca toţi cei din anii terminali, bea bere şi mănâncă prea multă pâine şi paste.

— Vrei să încetezi să te referi la dieta mea într-un mod atât de depreciativ?

— O să încerc ceva. Dacă nu funcţionează, o să am nevoie de transport la spitalul din Cambridge.

Gulerul clerical al lui Murphy se strâmbase aşa că şi-l aranjă.

— Nu ştiam cât de variate vor fi îndatoririle mele faţă de tine în calitate de doctorand.

Când clopotul sună pentru a doua repriză, Cal îl lăsă pe puşti să

vină spre el. Adoptă o atitudine pur defensivă: aplecat mult de mijloc, cu mănuşile ridicate în dreptul feţei şi folosindu-şi antebraţele şi coatele pentru a-şi proteja abdomenul. Adversarul lui muşcă

momeala şi se apropie, aruncând o furtună de upercuturi în mănuşile lui Cal, încercând să le depărteze şi să ajungă la faţă.

Cal primi loviturile în mănuşi timp de vreo treizeci de secunde, până când simţi că puştiul pierde din avânt. Atunci, când acesta îşi coborî mâna dreaptă mai mult pentru a-şi lua avânt pentru un upercut, Cal îl lovi cu un croşeu fulgerător de dreapta în stomac.

Puştiul icni îşi lăsă, pentru o clipă, amândouă mâinile moi. Cal continuă cu o stângă în acelaşi loc, o dreaptă puternică şi încă o stângă. Puştiul icni din nou şi se retrase cu o privire sticloasă. Cal nu-l

 18 ➢

urmări. Înainte ca arbitrul să poată reacţiona, proteza dentară a puştiului sări afară, urmată de ceea ce mâncase la prânz.

Amicii de la Adams House începură să urle spre băiat şi să arunce în ring cu programul mototolit.

Acela fu momentul în care arbitrul interveni şi opri lupta, ridicând braţul lui Cal în semn de victorie. Cal se duse la puşti şi îşi puse braţul în jurul umerilor lui căzuţi.

— Bună luptă, Jason. Mă bucur că vei absolvi, aşa că nu există

riscul unei revanşe.

Murphy se urcă în ring şi îşi felicită mentorul.

— Bună treabă, profesore. Faci cinste acestui sport extrem de tulburător.

Cal arătă spre mizeria din centrul ringului.

— Ţi-am spus că puştiul mănâncă prea multe paste.

Cal îşi desfăcea bandajele de pe mâini, pe un scaun din primul rând, când cele două femei se apropiară de el.

— Impresionant, Cal. Fosta lui iubită era profesor asistent de antropologie.

— Hei, Cary, zâmbi el. Am avut noroc.

— Ăsta eşti tu. Un tip norocos. Aş vrea să-ţi prezint o prietenă.

Deborah tocmai s-a alăturat corpului didactic, la catedra de chimie.

— Bună, spuse Deborah, cu entuziasm.

— Ei bine, treaba mea aici s-a încheiat, spuse Cary, fluturând din mână. Vă las singuri.

— Ăsta este un fel de aranjament? întrebă Cal în timp ce continuă

să-şi desfacă bandajele.

— Ceva de genul ăsta. Sunt nouă în oraş. Trebuie să fiu ceva mai agresivă ca să cunosc oameni interesanţi.

Era puţin cam prea americană şi prea plinuţă pentru gusturile lui, dar îi plăcu vioiciunea ei.

— Ei bine, nu ştiu prea multe despre catedra de chimie, dar, cu siguranţă, pot să-ţi ofer câteva ponturi general valabile pentru supravieţuire în mediul academic. Prânz, mâine. La clubul corpului didactic?

— Unde este clubul corpului didactic?

— Eşti chiar începătoare, nu-i aşa? Vin să te iau la prânz din faţa

 19 ➢

laboratorului Mallinckrodt.

Prânzul la clubul corpului didactic, o încăpere luminoasă, de o eleganţă subapreciată, era în stil bufet suedez. După ce Cal şi Deborah îşi umplură farfuriile, se întoarseră la masa lor de două

persoane, aflată lângă fereastră.

Chelnerul le oferi o selecţie de vinuri, dar ea îi spuse că nu bea alcool.

— Eu beau, spuse Cal şi comandă un vin alb.

— Cary mi-a spus că îţi cam place să le dai pe gât.

— Ce altceva ţi-a mai spus Cary?

— Mi-a spus că ea s-a despărţit de tine, nu invers.

— Până aici este un martor fidel al istoriei.

— Nu i-am pus prea multe întrebări, spuse ea. Prefer să-mi dau seama singură de caracterul oamenilor.

— Admirabil.