— Unde să te ung?
— Pe sprâncene, Joe. Ai văzut vreodată un meci de box?
— Nici măcar unul. Cum poate să ajungă la sprâncene prin cască?
— Ai fi surprins.
Murphy îndeplini sarcina, ieşi din ring şi apucă un prosop.
— Ce vrei să faci cu ăla? întrebă Cal.
— Mă pregătesc de abandon. Prosopul este semnul, nu-i aşa?
Crainicul, un antrenor de la departamentul de sport de la Harvard, care era şi antrenorul clubului, apucă microfonul.
— În regulă, doamnelor şi domnilor. Aceasta este ultima luptă din programul nostru, la categoria 80 de kilograme. În pantaloni vişinii, direct din Baton Rouge, să auzim ovaţiile pentru căpitanul clubului şi student în ultimul an, Jason „Kid Bayou” Moran.
Urale puternice se auziră din zona în care se afla un grup de prieteni ai lui Moran de la Adams House.
— Şi în pantaloni albaştri, cu siguranţă cel mai neobişnuit membru al clubului nostru, din Cambridge, să auzim uralele pentru Calvin „Spintecătorul” Donovan, profesor de istoria religiilor şi arheologie la Facultatea de Teologie de la Harvard! Ce ziceţi, să vă
aud din toţi rărunchii!
Nu se auziră decât câteva aplauze politicoase, însă o femeie aşezată
cu câteva rânduri mai în spate strigă.
— Dă-i bătaie, Cal!
Cal se întoarse spre ea şi făcu o plecăciune adâncă.
— Îl cunoşti? o întrebă o altă femeie care o însoţea.
— O, da, îl cunosc.
— Îl cunoşti sau îl cunoşti? insistă ea.
— Ambele, de fapt. Am fost împreună în urmă cu câţiva ani.
— Trecut. Trecutul este bun. Arată splendid. Este combinat?
— Din câte ştiu eu, nu, dar lucrurile nu sunt întotdeauna clare când vine vorba despre Cal.
— Câţi ani are?
16 ➢
— Nu ştiu, vreo patruzeci şi cinci.
— Cei mai mulţi tipi pe care-i cunosc de vârsta asta arată ca nişte popice. Ce abdomen are! Mi-l prezinţi?
— Cu o singură condiţie.
— Care?
— Să-mi promiţi că nu mă vei urî mai târziu pentru asta.
După ce Cal şi Jason primiră instrucţiunile de la arbitru, puştiul îşi scoase pe jumătate proteza dentară cu limba şi spuse:
— Văd că ai un preot în colţ. Perfect. Apoi o supse expert, aşezând-o înapoi la locul ei.
Cal se temu că şi-ar putea pierde proteza pe saltea dacă ar încerca aceeaşi manevră, aşa că se mulţumi să zâmbească şi să mormăie.
Înapoi în colţul lui, părintele Murphy strigă spre el:
— Stai departe de stânga lui şi dacă tot faci asta, stai departe şi de dreapta lui.
La sunetul clopotului, puştiul se lansă şi îl aşteptă pe Cal să ajungă
în centrul ringului. Acolo, fu întâmpinat de o serie de lovituri scurte de stânga, din care jumătate îi atinseră faţa. Casca lui Cal absorbi loviturile cu uşurinţă, dar nu acelaşi lucru se putu spune şi despre directa de dreapta primită în bărbie. Pe aceea o simţi până în tălpi.
Cal se retrase, dar puştiul îl urmări, dându-i o stângă în faţă şi pregătindu-se pentru o altă lovitură de dreapta.
Cal se gândi că era momentul să înceteze să mai fie sacul de antrenament al puştiului şi încercă o combinaţie rapidă stânga-dreapta, dar se împiedică în pantofii măsura 47 ai lui Jason şi ateriză
pe saltea, mai întâi cu şoldul.
— A alunecat, strigă arbitrul şi îl împinse pe puşti mai departe în timp ce Cal se ridică.
