— Ăsta este un fel de aranjament? întrebă Cal în timp ce continuă
să-şi desfacă bandajele.
— Ceva de genul ăsta. Sunt nouă în oraş. Trebuie să fiu ceva mai agresivă ca să cunosc oameni interesanţi.
Era puţin cam prea americană şi prea plinuţă pentru gusturile lui, dar îi plăcu vioiciunea ei.
— Ei bine, nu ştiu prea multe despre catedra de chimie, dar, cu siguranţă, pot să-ţi ofer câteva ponturi general valabile pentru supravieţuire în mediul academic. Prânz, mâine. La clubul corpului didactic?
— Unde este clubul corpului didactic?
— Eşti chiar începătoare, nu-i aşa? Vin să te iau la prânz din faţa
19 ➢
laboratorului Mallinckrodt.
Prânzul la clubul corpului didactic, o încăpere luminoasă, de o eleganţă subapreciată, era în stil bufet suedez. După ce Cal şi Deborah îşi umplură farfuriile, se întoarseră la masa lor de două
persoane, aflată lângă fereastră.
Chelnerul le oferi o selecţie de vinuri, dar ea îi spuse că nu bea alcool.
— Eu beau, spuse Cal şi comandă un vin alb.
— Cary mi-a spus că îţi cam place să le dai pe gât.
— Ce altceva ţi-a mai spus Cary?
— Mi-a spus că ea s-a despărţit de tine, nu invers.
— Până aici este un martor fidel al istoriei.
— Nu i-am pus prea multe întrebări, spuse ea. Prefer să-mi dau seama singură de caracterul oamenilor.
— Admirabil.
— Am căutat despre tine, totuşi. Numai informaţii concrete.
— N-ai verificat şi cazierul?
— Pentru asta este nevoie de un cod numeric personal.
— Şi ce ai dezgropat?
— Nimic care să mă surprindă. Unul dintre cei mai tineri profesori titulari din istoria Harvardului…
— Al cincisprezecelea cel mai tânăr. Dar cine stă să numere? Dacă
n-aş fi pierdut vremea doi ani în armată, aş fi fost al unsprezecelea.
— Cursul tău de Istoria Religiilor este unul dintre cele mai populare de la universitate.
— La mine se promovează uşor.
— Ai mai mult de douăzeci de cărţi şi trei sute de articole publicate.
— Un creier leneş este atelierul diavolului.
— Eşti rapid la replici.
— Era şi asta pe pagina mea de Wikipedia?
— Nu, este o observaţie personală. De ce armată, dacă nu te deranjează că întreb?
— Actul de rebeliune al unui tânăr de optsprezece ani. Am avut, să
spunem aşa, o copilărie interesantă. Părinţii mei au avut o căsătorie
20 ➢
deschisă şi, dacă ai putea crede că era boemă şi sofisticată, pentru mine a fost un haos cu tot felul de ciudaţi care intrau şi ieşeau din viaţa noastră şi ne perturbau liniştea. Tatăl meu a fost Walter Donovan, al optulea cel mai tânăr profesor de la Harvard, un catolic irlandez din Boston. Mama a fost o evreică din Upper East Side, din Manhattan. El a avut prioritate la numele meu de familie. Ea a avut dreptul să-mi aleagă numele din mijloc, Abraham. Într-un rar compromis, mi-au ales numele mic, protestant, Calvin.
— Cary mi-a spus că iniţialele tale spun totul. CAD.
— Nu este o observaţie originală.
