altul, pe biroul fratelui ei.

— Sunt identice, şopti el. În numele cerului, ce se întâmplă?

— Nu înţelegeţi? spuse ea. Giovanni ne cheamă. Vrea ajutorul nostru. Noi simţim ceea ce simte el, vedem ceea ce vede el.

— Înţeleg conexiunea ta, Irene. Eşti sora lui. Dar de ce eu? Eu sunt un străin.

— El mi-a spus că a simţit o apropiere faţă de tine, o înrudire, zise ea.

— Trebuie să-ţi mai spun câteva lucruri, spuse el repede. Lucruri pe care le-am descoperit în timpul investigaţiei.

— Credeam că este confidenţial.

O făcuse, în sfârşit, să zâmbească.

 173 ➢

— S-o ia dracu’ de confidenţialitate.

Se auzi soneria de la uşă şi Domenica o strigă pe Irene. Ieşiră

amândoi din dormitor. În sufragerie se aflau doi bărbaţi, unul în haine civile, celălalt în uniforma neagră de ofiţeri de carabinieri, creată de Valentino. Civilul, un bărbat înalt, cu umeri largi şi privire blândă, era avocat, primarul din Francavilla, care le îmbrăţişă cu căldură pe Irene, pe mama ei şi pe sora acesteia şi îl mângâie pe tânărul Federico pe cap.

— Îmi pare rău, văd că aveţi musafiri, spuse el când îl observă pe Cal. Ar fi trebuit să sun.

Irene îl prezentă pe Cal drept un prieten de familie, profesor din America, şi primarul îi spuse că şi-ar fi dorit să se cunoască în împrejurări mai fericite.

Apoi primarul se întoarse către femei şi le spuse.

— V-am promis că o să trag nişte sfori. Vreau să vi-l prezint pe locotenent-colonelul Tomasso Cecchi, de la Raggruppamento Operative Speciale dei Carabinieri11.

Cecchi, un bărbat atletic de peste cincizeci de ani, îşi scoase chipiul şi strânse mâinile tuturor celor din jur.

— După cum spunea, domnul primar a tras nişte sfori şi eu eram la celălalt capăt al lor.

— A venit tocmai de la Roma, spuse primarul, de la cartierul general al ROS. Am fost coleg de facultate cu fratele unui carabinier şi, ei bine, el s-a ocupat de restul.

— Nu un carabinier oarecare, spuse Cecchi. Unul foarte important, un general.

— Vă mulţumesc. Vă mulţumesc pentru că ne ajutaţi, spuse Domenica.

— Să sperăm că o să pot, spuse Cecchi.

Carla îl trase pe fiul ei în bucătărie să facă o cafea, iar Irene începu să vorbească.

— Nu am primit nicio informaţie detaliată de la poliţia locală din Monte Sulla, spuse ea.

— Am dat nişte telefoane, desigur, spuse locotenent-colonelul.

11 Grupul de operaţiuni speciale al carabinierilor (n. tr.).

 174 ➢

Datorită celebrităţii deosebite a fratelui dumneavoastră şi a interesului autorităţilor de la Vatican, poliţia locală a fost deja dată

deoparte de poliţia naţională, care pare să desfăşoare un efort credibil. Carabinierii nu doresc să intre într-o dispută privind jurisdicţia, dar unitatea mea este fericită să ia pulsul investigaţiei şi să

intervină, dacă sunt necesare capacităţile noastre speciale.

— Care sunt aceste capacităţi speciale? întrebă Irene.

— ROS este, după cum îi spune şi numele, o grupare operaţională

specială care dispune de mijloace şi posibilităţi să se ocupe de ameninţările teroriste şi de alte incidente, răpiri, crimă organizată.

Întrucât noi facem parte din forţele armate, avem şi capacităţi deosebite şi relaţii pentru a acţiona dincolo de frontiere.

— Vreţi să spuneţi că ar putea să fie în afara Italiei? întrebă Irene.

— Astăzi nu am nicio informaţie despre acest caz. Mâine voi şti mai multe, poimâine şi mai multe. Vă rog să-mi permiteţi să cercetez puţin faptele. Data viitoare când vom vorbi voi fi mai bine pregătit să

vă răspund la întrebări.

— Vă mulţumesc din adâncul sufletului, le spuse Domenica primarului şi locotenent-colonelului. Doar îmi vreau băiatul înapoi.

— Deci, profesore, ce vă aduce în Italia? îl întrebă Cecchi pe Cal, în timp ce-şi bea ceaşca de espresso în picioare.

— Am venit imediat ce am aflat ce s-a întâmplat cu Giovanni. Sunt aici ca să ajut cum pot.

— Cunoaşteţi de mult familia?

Ştia că răspunsul lui va isca reacţii.

— Doar de două săptămâni.

Expresia curioasă a lui Cecchi părea să ceară explicaţii.

— Am fost solicitat de Vatican să ajut la o anchetă referitoare la stigmatele lui Giovanni.

— Sunteţi profesor în medicină?

El negă din cap.

— Profesor de religie.

— Şi la ce concluzie aţi ajuns?

— După cum am spus şi familiei, nu sunt autorizat să divulg informaţii legate de investigaţie.