— Aş vrea să pot face ceva, spuse el.

Ştia că ea înţelesese că vorbea despre nenorocirea ei şi nu despre cină.

— Nu credeam că o să poată deveni şi mai groaznic, spuse ea, în cele din urmă.

El nu spuse nimic; voia să o lase pe ea să vorbească.

Ea se sprijini de tejghea.

— Vreau să spun, Iisuse, Cal, uite-mă aici, sfâşiată de grijă din cauza lui Giovanni, apoi zdrobită de teamă pentru mama, mătuşa şi Federico şi apoi se întâmplă ce s-a întâmplat la München.

— Ştiu, murmură el.

Irenei îi tremura buza.

— Această umilire teribilă. Să fiu dezbrăcată de un asemenea monstru, care este, probabil, responsabil de tragedia familiei noastre şi apoi…

El ştiu la ce se gândea ea.

— Uite, ca să ştii, am rugat-o pe o femeie să-mi aducă cearşafurile din camera ei înainte să te duc jos.

— Cal, spuse ea, exasperată, vorbeam despre tine. Tu m-ai văzut.

Probabil că tu eşti obişnuit cu altfel de femei, mai moderne, dar, pentru mine, este o umilire, o înjosire.

 262 ➢

— Ştiu că a fost o experienţă oribilă. Îmi pare atât de rău că ţi s-a întâmplat ţie. Tu eşti ultima dintre toate persoanele din lume care ar merita aşa ceva. Dar, crede-mă, nu e ceva care să însemne mare lucru pentru mine. Nu schimbă cu nimic ceea ce simt pentru tine şi în afară

de asta…

— În afară de asta ce?

El privi într-o parte, de teamă să nu o facă să se jeneze şi mai mult.

— Eşti o femeie foarte frumoasă.

Irene începu să plângă.

— Îmi pare rău, spuse el. Poate că nu era cel mai bun moment să-ţi spun aşa ceva.

— La naiba, Cal, nu vezi? strigă ea.

Nu văzuse. Se simţea neajutorat şi inutil.

— Sunt atrasă de tine. N-am mai întâlnit niciodată un bărbat ca tine până acum şi nu ştiu ce să fac.

— Şi eu sunt atras de tine, zâmbi el uşor. Următorii paşi nu sunt atât de complicaţi pentru doi oameni fără obligaţii.

— Dar eu am obligaţii, nu vezi, spuse ea. Cu familia mea, care este într-un pericol atât de mare – poate că sunt răniţi, poate că – nici măcar nu pot să spun cuvântul… nici măcar nu pot să mă gândesc la dragoste. Şi dacă aceste gânduri îmi trec cumva prin cap, trebuie să le îndepărtez. Înţelegi?

El înţelese. Înţelese perfect.

O dorea chiar acum? Da.

Urma să facă ceva în sensul ăsta? În niciun caz.

 263 ➢

DOUĂZECI ŞI OPT

Era îmbrăcat în haine noi, specifice turiştilor: pantaloni din bumbac, încălţăminte sport şi o şapcă. Din cauză căldurii toride din miezul zilei, singurul obiect de îmbrăcăminte nelalocul lui era cămaşa cu mâneci lungi, care păstra, încă, urmele de la împachetarea în ambalajul original de plastic. Trolerul mic, cumpărat, de asemenea, puţin mai devreme, în cursul zilei, conţinea câteva perechi de şosete şi lenjerie noi, două tricouri şi câteva obiecte de toaletă de călătorie, spaniole. Ieşise din maşină fără să schimbe vreun cuvânt cu cei doi bărbaţi care-l conduseseră până la aeroportul El Prat din Barcelona şi îşi croise drum către casa de bilete a companiei Iberia.

— Am o rezervare, spuse el.

— Numele dumneavoastră, domnule?

El ezită o clipă, suficient ca agenta să ridice privirea din monitorul ei şi să se uite la el pe deasupra ochelarilor.

— Hugo Egger, spuse el.

— Paşaportul, vă rog.

El împinse paşaportul elveţian pe tejghea.

— Mulţumesc, spuse femeia după ce verifică fotografia şi introduse numărul paşaportului. Când i-l dădu înapoi, observă ceva la încheietura lui şi se încruntă. Ştiţi că sângeraţi, domnule Egger? spuse ea şi apoi tăcu.

— Care este scopul vizitei dumneavoastră, domnule Egger?

În timp ce ofiţerul de la controlul paşapoartelor îl privea pe Giovanni din cap până în picioare, el simţea cum începe să-l mănânce pielea. Avusese grijă să-şi bandajeze încheieturile cu tifon curat, în toaletă, chiar înainte de aterizare, ca să nu sângereze pe birou. Dar observase oare ofiţerul paşaportul lui fals? Suspecta ceva? Gerhardt îi spusese că securitatea la aeroportul Ben Gurion era strictă, mai ales faţă de un bărbat tânăr care călătorea singur.

— Sunt turist.

— Ce intenţionaţi să vizitaţi?

— Locurile biblice, în special.

 264 ➢

— Sunteţi pentru prima dată în Israel?

El spuse că da.

— Vă consideraţi un turist biblic?

— Da, exact.