— Multe altele.
Studie expresia schimbătoare de pe faţa papei în timp ce îi povestea. Bilocaţia, viziunile vii, multisenzoriale, dovada, din punctul de vedere al lui Cal şi al lui Irene, că Giovanni comunica cu ei. El îi arătă schiţa lui Irene cu tatuajul cu Lancea Sfântă şi îl auzi murmurând: „Embleme SS naziste? Ce poate să însemne asta?” Apoi îi arătă fotografia paginii din Istoria secretă.
— Deci asta crezi tu că a văzut preotul în criptă? întrebă Celestin.
— Pot să dovedesc? Nu. Cred asta? Da. Uitaţi, ştiu că, prin definiţie, doctrina Bisericii consideră că miracolele nu au nevoie de nicio altă explicaţie în afară de intervenţia divină. Dar există o interfaţă între misticism şi ştiinţă pe care, personal, o găsesc deosebit de incitantă. Aţi auzit vreodată de inseparabilitatea cuantică?
Papa nu auzise, dar, cinci minute mai târziu, îi mulţumi lui Cal pentru lecţie.
— Consider că fizica asta modernă este destul de fascinantă, din ceea ce reuşesc să înţeleg din ea, spuse Celestin. Foarte puţini studenţi la teologie au minte capabilă să pătrundă în adâncurile tuturor acestor matematici, ale acestor ecuaţii complexe. Dar trebuie să-ţi spun, nu cred că cineva trebuie să caute o anumită interfaţă
între ştiinţă şi credinţă. Cred că toată ştiinţa, tot ceea ce cunoaştem despre lumea fizică, tot ce vom învăţa despre lumea fizică în viitor este o manifestare a creaţiei divine. Dumnezeu ne-a dat acest univers glorios de materie şi energie. Dacă această inseparabilitate cuantică
este adevărată, după cum sugerezi tu că ar putea să fie, dacă Padre Gio are stigmatele ca urmare a contactului cu o relicvă care L-a atins
213 ➢
pe Iisus Hristos, atunci nu are importanţă ce nume îi dai, miracol sau ştiinţă. Este minunat. Este extraordinar. Este divin. Spune-mi, profesore, ce vei face acum?
— O să încerc să-l găsesc pe Giovanni.
— Sper să reuşeşti. Tânărul preot a dat de necaz, şi dacă un bărbat bun ca tine şi o femeie bună ca sora lui îl pot ajuta, atunci aveţi binecuvântarea mea.
— Mulţumesc.
— Dar, înainte să pleci, spune-mi un lucru. De ce îi eşti atât de devotat? De ce te-ai întors în Italia, poate cu riscul de te pune în pericol?
Cal se gândi câteva momente înainte să răspundă simplu.
— Pentru că m-a atins.
Papa dădu din cap şi întinse braţele în lături.
— Profesore, înţeleg perfect.
214 ➢
DOUĂZECI ŞI TREI
Aşteptau la banda pentru bagaje a aeroportului din München să
apară valiza de modă veche a Irenei, genul de valiză fără roţi şi prea mare ca să încapă în cabină.
Ea se scuză pentru întârziere.
— Nu prea călătoresc, admise ea.
— Nicio problemă. N-avem nimic programat pentru astă-seară în afară de a ne caza la hotel şi a găsi un loc unde să luăm cina.
— Îmi poţi spune de unde îl cunoşti pe tipul ăsta cu care ne vedem mâine?
— Klaus Langer a fost în aceeaşi comisie cu mine, în urmă cu câţiva ani, la o conferinţă academică de la Paris. Subiectul era despre catari. Ştiu destul de multe despre istoria lor. El este expert în nazişti şi neonazişti şi legăturile lor cu misticismul catar.
Valiza îşi făcu apariţia. El o ridică de pe bandă şi o duse până afară.
Odată urcaţi în taxi, ea îi spuse că nu ştia absolut nimic despre catari.
— Erau o sectă creştină din secolul al doisprezecelea, din zona Languedoc, în sudul Franţei. La periferia curentului principal al gândirii creştine, erau un grup de disidenţi pacifişti care credeau că
zeitatea diavolească a creat lumea materială şi Dumnezeu a creat tot restul, invizibil. Întrucât diavolul crease toată materia vizibilă, inclusiv corpul uman, ei credeau că trupurile noastre erau întinate de păcat. Ei credeau că spiritele oamenilor sunt o manifestare asexuată a îngerilor captivi în creaţia fizică a diavolului. Ei credeau că erau condamnaţi să se reîncarneze până când credinciosul catar dobândea mântuirea, printr-un ritual complex de purificare.
Preoţii lor erau numiţi Perfecti. Ei proveneau din toate clasele sociale – aristocraţi, comercianţi, ţărani – orice vrei. Femeile puteau şi ele să devină Perfecti.
— Înaintea vremurilor, spuse ea.
— Perfecti trebuiau să fie celibatari şi vegetarieni. După cum poţi să-ţi închipui, secta a fost condamnată de Biserică drept eretică.
— Nu mă surprinde.
215 ➢
— Papa Inocenţiu al III-lea a încercat să pună capăt catarismului prin trimiterea de misionari în Languedoc şi prin convingerea autorităţilor locale să acţioneze împotriva lor. Când nişte asasini catari au ucis un trimis personal al papei care era deosebit de detestat, Peter of Castelnau, papa a avut pretextul ideal ca să lanseze o cruciadă împotriva lor. O armată papală a intrat acolo şi a măcelărit fără discriminare douăzeci de mii de bărbaţi, femei şi copii, mulţi catari, mulţi care nu erau catari. Ordinele lui au fost: „Omorâţi-i pe toţi. Dumnezeu va şti care este de-al lui”.
— Ce oribil. Dar ce legătură are cu nazismul?
— Naziştii aveau anumite afinităţi naturale cu catarismul. Şi unii, şi ceilalţi îi priveau pe evrei cu dispreţ. În cazul catarilor, ei credeau că Dumnezeul lui Israel (care era Dumnezeul din Vechiul Testament şi, deci, cel al evreilor) era acelaşi cu zeul lor diavolesc care crease lumea materială. Un om de ştiinţă nazist şi membru al SS, numit Otto Rahn, era obsedat de catari. Klaus Langer este expert în Rahn.
