— Este bolnav, a confirmat Sma.

— Aduceți-l aici.

Livueta Zakalwe a deschis o ușă care dădea într-o încăpere cu un pat. Încă întrebându-se ce se petrecea în lumina informației pe care abia o primise de la navă, Skaffen-Amtiskaw a găsit totuși timpul să fie ușor surprins că de astă dată femeia lua atât de calm lucrurile. La precedenta întâlnire, femeia încercase să îl ucidă pe Zakalwe, iar drona trebuise să intervină cu abilitate.

— Nu vreau să mă întind, a protestat el când a văzut patul.

— Atunci, măcar așază-te, i-a spus Sma.

Livueta Zakalwe a făcut o mișcare din cap, a mormăit ceva ce nici drona nu a reușit să deslușească. A pus tava cu medicamente pe o masă, apoi a rămas în picioare într-un colț al camerei cu mâinile încrucișate la piept, în timp ce bărbatul s-a așezat pe pat.

— Vă las singuri, i-a spus Sma femeii. Așteptăm afară.

Îndeajuns de aproape ca să aud, a gândit drona, și pentru a o împiedica să încerce să te ucidă din nou, dacă asta dorește să facă.

— Nu, a spus femeia, clătinând din cap, uitându-se cu o ciudată detașare emoțională la bărbatul de pe pat. Nu, nu plecați. Nu am nimic de…

— Dar eu vreau să plece, a spus el și a tușit îndoindu-se de mijloc și cât pe ce să cadă de pe pat.

Sma s-a apropiat pentru a-l ajuta și l-a tras mai bine pe pat.

— Ce nu poți spune în prezența lor? a întrebat Livueta Zakalwe. Ce nu știu ei?

— Vreau să purtăm o discuție… între patru ochi, Livvy, te rog, a spus el, ridicând privirea spre ea. Te rog…

— Nu am nimic să-ți spun. Și nu ai ce să-mi spui.

Drona a auzit pași pe coridor; a urmat o ciocănitură în ușă. Livueta a deschis-o. O infirmieră tânără s-a adresat surorii Livueta, spunându-i că era timpul să-l pregătească pe unul dintre pacienți.

Livueta s-a uitat la ceas.

— Trebuie să plec, le-a spus ea.

— Livvy! Livvy, te rog! Ținându-și coatele pe lângă corp, cu degetele răsfirate, palmele în sus, în fața lui, el s-a aplecat. Te rog! Avea lacrimi în ochi.

— E inutil. Bătrâna femeie a clătinat din cap. Iar voi sunteți niște neghiobi. S-a uitat la Sma. Să nu mi-l mai aduceți vreodată.

— Livvy!

Bărbatul s-a prăbușit pe pat, ghemuindu-se și tremurând. Drona a simțit căldura emanată de capul lui, apoi a văzut vase de sânge palpitând pe gât și mâini.

— Cheradenine, liniștește-te, a spus Sma, apropiindu-se de pat, lăsându-se pe un genunchi și luându-l de umeri.

S-a auzit un pocnet; Livueta Zakalwe lovise tăblia mesei care se afla în apropierea ei. Cutremurându-se, bărbatul a început să plângă. Drona a depistat tipare ciudate ale undelor cerebrale. Sma a ridicat ochii spre femeie.

— Nu-i mai spune așa, a zis Livueta Zakalwe.

— Cum să nu-i spun?

Sma nu pricepe nimic, a gândit drona.

— Nu-l numi Cheradenine.

— De ce nu?

— Nu ăsta e numele lui.

— Nu e?

Sma a părut uimită. Drona a monitorizat activitatea cerebrală a bărbatului și fluxul sangvin și și-a dat seama că urmau neplăceri.

— Nu, nu e.

— Bine, dar… a început Sma. A clătinat brusc din cap. E fratele tău; e Cheradenine Zakalwe.

— Nu, domnișoară Sma, a spus Livueta Zakalwe, ridicând din nou tava și deschizând ușa cu cealaltă mână. Nu, nu e.

— Anevrism! a exclamat drona și a zburat spre pat, trecând pe lângă Sma; bărbatul se cutremura în spasme. L-a scanat mai minuțios și a găsit un vas mare de sânge inundând creierul bărbatului.

L-a răsucit, l-a îndreptat de spate, apoi și-a folosit efectorul pentru a-l face să-și piardă cunoștința. În creier, sângele a continuat să treacă prin ruptura din țesutul înconjurător, invadând cortexul.

— Îmi cer scuze, doamnelor, a spus drona.

A inițiat un câmp tăietor și i-a deschis calota craniană. Bărbatul a încetat să mai respire. Skaffen-Amtiskaw a folosit alt aspect al câmpul ei de forță pentru a-i face pieptul să se miște, în vreme ce efectorul a convins cu blândețe mușchii care îi acționau plămânii să redevină funcționali. A detașat calota; o explozie CREW de joasă putere, a oglindit altă componentă a câmpului și a cauterizat toate vasele de sânge corespunzătoare. A ținut calota într-o parte. Sângele se vedea deja, ridicându-se prin geografia cenușie a țesutului cerebral. Inima a încetat să bată; folosind efectorul, drona a făcut-o să-și continue activitatea.

Fascinate și îngrozite de intervenția mașinii, ambele femei rămăseseră împietrite.

Drona a îndepărtat straturile creierului bărbatului cu propriile simțuri; cortexul, partea marginală, talamusul/cerebelul, s-a deplasat prin partea care conținea sistemele de apărare și de armament, a pătruns pe magistrale și căi lăturalnice, prin depozitele și tărâmurile amintirilor lui, căutând, cartografiind, pipăind și arzând.

— Ce vrei să insinuezi? a întrebat-o Sma, aflată într-o stare geamănă visării, pe femeia care se pregătea să iasă din încăpere. Ce vrei să spui afirmând că nu e fratele tău?

— Am precizat că nu e Cheradenine Zakalwe, a spus oftând Livueta, urmărind operațiunile bizare pe care drona le făcea asupra bărbatului.

Ea a fost… Ea a fost… Ea a fost…

Sma s-a încruntat.

— Poftim? Înseamnă că…

Întoarce-te. Întoarce-te. Ce puteam face? Întoarce-te. Scopul e să învingi. Întoarce-te! Totul trebuie să se încline în fața acestui adevăr.

— Cheradenine Zakalwe, fratele meu, a spus Livueta, a murit în urmă cu aproape două sute de ani. La scurtă vreme după ce a primit oasele surorii mele sub forma unui scaun.

Strecurând un câmp-filament prin țesutul distrus, drona a aspirat sângele din creierul bărbatului, adunându-l într-un recipient mic, transparent. Un al doilea tub-filament a cusut țesutul rupt, întregindu-l. A mai aspirat puțin sânge pentru a scădea presiunea arterială, și-a folosi efectorul pentru a modifica nivelul de funcționare al unor glande, astfel ca tensiunea să nu devină prea mare o vreme. A trimis un tub îngust, format de un câmp, spre un mic lavoar aflat sub fereastră, eliminând sângele în exces la canalizare, după care a dat drumul apei. Gâlgâind, sângele amestecat cu apă s-a scurs.

— Bărbatul pe care voi îl cunoașteți sub numele de Cheradenine Zakalwe…

Confruntându-mă cu ceea ce trebuia să înfrunt, asta am făcut întotdeauna; Staberinde, Zakalwe; numele dor, dar cum altfel puteam să…