A luat-o din nou în brațe pe femeie.
— Nu-i nimic, a spus el. Calitate, nu cantitate. Să încercăm încă o dată, bine?
Ea a râs și i-a cuprins fața între palme.
— Dăruirea, asta e o calitate bună a bărbaților.
(Strigătul din casa de vară care îl atrăsese. „Salut, prietene.“ Mâini bronzate pe coapse palide…)
A fost plecat cinci nopți, mulțumindu-se să hoinărească. Din câte și-a dat seama, niciodată nu a călcat pe aceleași urme, și niciodată nu a vizitat de două ori aceeași secțiune. În trei din acele nopți a avut câte o femeie și a refuzat politicos un tânăr.
— Te simți mai relaxat, Cheradenine? l-a întrebat Sma, înotând în fața lui. S-a întors pe spate ca să se uite la el.
El a înotat după ea.
— În fine, n-am mai încercat să plătesc ceea ce am consumat în baruri.
— E și ăsta un început.
— Mi-a fost foarte ușor să renunț la acel obicei.
— Era de așteptat. Asta e tot?
— Ei… pe de altă parte, femeile voastre sunt foarte prietenoase.
— Și bărbații la fel, a spus Sma arcuindu-și o sprânceană.
— Viața aici pare… idilică.
— Păi, cred că trebuie să-ți placă aglomerările.
El s-a uitat în jur, la complexul acvatic aproape pustiu.
— E ceva relativ, bănuiesc.
(Și s-a gândit: grădina; grădina. Ei și-au făcut viața după imaginea grădinii!)
Sma a zâmbit.
— De ce, ești ispitit să rămâi?
— Nici măcar puțin. A pufnit în râs. Aș înnebuni aici ori m-aș cufunda într-unul dintre jocurile cu vise împărtășite cu alții. Am nevoie de mai mult.
— Dar accepți oferta noastră? a spus Sma, oprindu-se și călcând apa. Vrei să lucrezi pentru noi?
— Se pare că toată lumea socotește că așa ar trebui să fac; oamenii cred că luptați în numele binelui. Doar că… devin bănuitor când toată lumea este de acord cu un anumit lucru.
Sma a râs.
— Cât de mult ar conta dacă nu am lupta de partea binelui, Cheradenine? Ce-ar fi dacă ți-am oferi doar bani și distracție?
— Nu știu ce să spun, a recunoscut el. Asta ar îngreuna alegerea. Aș dori doar… Aș vrea să cred, să știu în cele din urmă, să pot dovedi că… A ridicat din umeri și a zâmbit. Că fac bine.
Sma a oftat. În apă, asta a însemnat că s-a ridicat și apoi s-a scufundat puțin.
— Cine știe, Zakalwe? Noi nu știm asta; credem că avem dreptate; credem chiar că o putem dovedi, dar nu suntem siguri. Există mereu argumente care ne contrazic. Nu există certitudine; mai ales în cazul Circumstanțelor Speciale, pentru care regulile sunt altele.
— Credeam că regulile sunt aceleași pentru toată lumea.
— Sunt. Dar Circumstanțele Speciale se ocupă cu echivalentele morale ale unor găuri negre, în care legile obișnuite - regulile legate de ce este bine și ce este rău, pe care îmi imaginez că oamenii le aplică pretutindeni în univers - sunt încălcate; dincolo de orizonturile evenimențiale metafizice, există… Circumstanțe Speciale. A zâmbit. Așa suntem noi. Acesta este teritoriul nostru, domeniul nostru.
— Pentru unii, asta ar putea suna ca o scuză potrivită pentru un comportament urât, a spus el.
Sma a ridicat din umeri.
— Și probabil că au dreptate. Pesemne că așa stau lucrurile. A clătinat din cap și și-a trecut o mână prin părul lung, ud. Dacă n-ar fi vorba de altceva, măcar avem o scuză; gândește-te că mulți oameni nu au nevoie de așa ceva.
S-a îndepărtat înotând.
Pentru un moment, Zakalwe a urmărit-o înotând energic. Fără să-și dea seama, și-a dus o mână la o cicatrice mică și cutată de pe piept, aflată puțin deasupra inimii, și a frecat-o, apoi s-a încruntat și a privit suprafața sclipitoare și neliniștită a apei.
După aceea, a pornit înot după femeie.
A petrecut doi ani pe Mărimea nu e totul și pe câteva planete, stânci, habitate și orbitale la care nava a oprit. Urma cursuri de instruire și învăța să folosească unele dintre noile abilități pe care le acceptase să îi fie instalate. Când, în cele din urmă, a părăsit nava pentru a porni în primul tur de îndatoriri încredințate de Cultură - o serie de misiuni care a culminat cu ducerea Celui Ales la Palatul Parfumat de pe faleză - a călătorit la bordul altei nave, care pornea în cea de-a doua misiune a sa, Unitatea Generală de Contact numită Dulce și plină de grație.
Nu a mai revăzut-o pe Chori și cincisprezece ani mai târziu a aflat că ea fusese ucisă într-o misiune. I s-a transmis știrea în timp ce oamenii Culturii îi creșteau corpul pe VSG-ul Optimistul Congenital, după ce fusese decapitat pe planeta numită Fohis și ei îl salvaseră.
