S-a gândit să pătrundă în avion plutind, cu Beychae în brațe, gândind că sistemul antigravitațional propriu al aparatului va masca semnalul emis de costumul lui. A aruncat o privire în susul pantei abrupte, apoi s-a întors spre Beychae și i-a șoptit:
— Dă-mi mâna; urcăm.
Bătrânul i-a întins mâna.
Întrucât costumul a reușit să se împingă în sol, au urcat fără să se oprească. Au ajuns la balustradă. Avionul acoperea cerul de deasupra lor, iar pe ușa de intrare din pântecul lui se revărsa o lumină gălbuie, iluminând slab instrumentele din piatră aflate în apropiere.
Cât Beychae și-a tras sufletul, a urmărit cu atenție grupul de turiști. Aceștia se aflau la capătul celălalt al observatorului; ghidul folosea o lanternă pentru a le arăta o piesă veche din piatră. S-a ridicat.
— Să mergem, i-a spus lui Beychae, care s-a îndreptat de spate.
Au pășit peste balustradă, au urcat rampa și au pătruns în avion. L-a urmat pe Beychae și, în același timp, a urmărit imaginile de pe ecranul retrovizor, dar nu și-a dat seama dacă îi observase vreo persoană din grupul de turiști.
— Costum, închide rampa, a spus el după ce au ajuns în cabina spațioasă din interiorul avionului. Aceasta era decorată luxos cu tapiserii pe pereți, iar pe podeaua mochetată gros se aflau scaune și canapele mari; la un capăt al cabinei era un bar automat, iar pe peretele opus era un ecran uriaș care prezenta în acele momente imagini ale apusului.
Ridicându-se, rampa a scos întâi un bip, apoi a fâsâit.
— Costum, retrage picioarele, a spus el, ridicând din nou vizorul măștii.
Din fericire, costumul a fost suficient de inteligent încât să-și dea seama că se referise la picioarele avionului, nu ale sale. Se gândise că era posibil ca vreun turist să sară de pe balustrada observatorului pe vreun picior al avionului.
— Costum, ridică avionul la zece metri.
Bâzâitul slab din cabină s-a schimbat ca tonalitate, apoi a revenit. Zakalwe l-a urmărit pe Beychae, care și-a dezbrăcat haina groasă și a privit în jur; efectorul i-a spus că la bord nu se afla nimeni, dar a vrut să se convingă.
— Să vedem încotro se îndrepta avionul, a spus el, în timp ce Beychae a oftat și s-a așezat pe o canapea întinzându-se. Costum, care e următoarea destinație a aparatului?
— Terminalul Spațial Gipline, a spus costumul cu glas mecanic.
— Sună perfect. Costum, du-ne într-acolo și ai grijă ca zborul să pară legal și cât se poate de firesc.
— Am pornit, a spus costumul. Durata estimată a zborului, patruzeci de minute.
Zgomotul de fond al avionului s-a schimbat, crescând în intensitate și devenind ascuțit; podeaua a vibrat slab. Ecranul de la capătul celălalt al cabinei spațioase le arăta că zburau pe deasupra dealurilor împădurite și luau altitudine.
A făcut un tur al avionului și s-a convins că la bord nu rămăsese niciun turist, apoi s-a așezat alături de Beychae, care i s-a părut foarte obosit. Avusese parte de o zi lungă, a gândi el.
— Te simți bine?
— Sunt bucuros că pot sta jos, trebuie să recunosc.
Apoi și-a scos ghetele.
— Tsoldrin, să-ți ofer ceva de băut, a spus el, scoțându-și casca și îndreptându-se spre bar. Brusc străbătut de o idee, a exclamat: Costum! Cunoști vreunul dintre numerele de legătură ale Culturii din Solotol?
— Da.
— Intră în legătură cu unul dintre ele prin intermediul avionului.
S-a aplecat și a privit cercetător barul.
— Cum funcționează chestia asta?
— Barul automat este activat prin vo…
— Zakalwe! a intervenit vocea lui Sma, întrerupând costumul, ceea ce l-a făcut să tresară. S-a îndreptat de spate. Unde ești? a spus femeia, apoi a tăcut o clipă. A, văd că ai făcut rost de un avion, așa e?
— Da, a răspuns el. S-a uitat spre Beychae, care rămăsese cu ochii la el. Ne îndreptăm spre Portul Gipline. Ce s-a întâmplat? Unde e modulul? Și Sma, mă simt jignit; nu m-ai căutat, nu mi-ai scris, nu mi-ai trimis flori…
— Beychae e bine? a întrebat Sma îngrijorată.
— Tsoldrin e bine, a zis el, zâmbindu-i bătrânului. Costum, pune barul automat să ne pregătească două băuturi înviorătoare, dar tari.
— Bine că e teafăr, a spus Sma oftând ușurată.
Barul automat a scos niște sunete gâlgâitoare.
— Nu te-am contactat pentru ca ei să nu te poată localiza; am pierdut legătura când a fost lovită capsula. Zakalwe, mi se pare ridicol; după ce capsula a distrus camionul acela în Piața de Flori, iar tu l-ai doborât pe luptător, s-a dezlănțuit haosul; ai avut noroc că ai ajuns atât de departe. În fine, unde e capsula?
— A rămas la Observatorul Srometern, a răspuns el urmărind autobarul, în care tocmai se deschidea o ușă. A luat tava cu cele două pahare și după ce a ajuns la canapea s-a așezat alături de Beychae. Sma, salută-l pe Tsoldrin Beychae, a zis el, întinzându-i acestuia un pahar.
— Domnule Beychae? s-a auzit glasul lui Sma din costum.
— Bună, a spus Beychae.
— Sunt încântată să vorbesc cu dumneata, domnule Beychae. Sper că domnul Zakalwe s-a purtat frumos. Te simți bine?
— Sunt obosit, dar teafăr.
