Luă ceaşca fierbinte între mâini şi bău o gură. Ce savoare caldă şi reconfortantă! Răspândindu-i-se prin corp, căldura începea să-i atenueze furia. Vocea blândă a mătuşii îi întrerupse reveria.
— Ascultă-mă pe mine, lupta e un ţel van, cum spunea Lao Zi cu două mii cinci sute de ani în urmă: „Decât să blestemi tenebrele, mai bine aprinde o lumânare”.
— Aprinde o lumânare, repetă Jonathan pe un ton de neîncredere, lăsându-şi privirea să rătăcească din nou pe fereastră.
Luna dispăruse, eclipsată de lumina unui cer eliberat de ceţuri.
Margie continuă calmă, aproape inocentă:
— Ceea ce nu ne place la ceilalţi este poate ceea ce nu acceptăm la noi înşine.
72
- LAURENT GOUNELLE -
Jonathan simţi împunsătura. În ciuda abordării extrem de binevoitoare, Margie nu îl menaja. Era gata să reia discuţia, dar, sincer, nu vedea în ce fel se putea el face responsabil de problemele societăţii. Bine, poate că nu era chiar super cinstit în felul în care îşi făcea meseria, dar cine era? Nimeni nu e perfect. Nu avea mare lucru să-şi reproşeze. Dacă toată lumea ar fi fost la fel de
„necinstită” ca el, Pământul ar fi fost Paradisul.
Margie se aplecă spre el şi, cu ochi strălucitori, îi strecură pe un ton de confidenţă:
— Caută mai bine divinul din tine decât diavolul din ceilalţi.
Jonathan o fixă câteva momente uşor vexat.
— Divinul din mine? Credeam că, în fond, suntem toţi nişte păcătoşi…
— Asta e poate cea mai nefericită dintre toate ideile pe care le-am putea avea. Când mă gândesc ce ravagii a făcut în spiritul uman… Şi azi mai suportăm consecinţele…
— Totuşi Adam şi Eva n-au ascultat porunca, zise Jonathan cu un surâs ironic…
Margie îi întoarse zâmbetul:
— Vrei să-ţi spun ce cred eu? Dacă Dumnezeu există, El e cel care a vrut ca Eva să muşte din măr!
— Biblia zice că El i-a interzis…
— Da. Ca s-o incite s-o facă! Răzvrătindu-se, Eva a săvârşit primul act de libertate din lume. Păcatul originar egal libertatea originară!
— Poate că e puţin prea mult spus…
Margie se prefăcu supărată.
— Cum poate vreun credincios să-şi imagineze măcar o singură
clipă că Dumnezeu n-a fost capabil să creeze o fiinţă perfectă, care să poată respecta tot ce i se impusese? Dacă El ar fi vrut ca Eva să
se supună, ea s-ar fi supus. Nu, ascultă-mă pe mine: Dumnezeu a vrut ca omul să fie liber!
73
- ZIUA ÎN CARE AM ÎNVĂŢAT SĂ TRĂIESC -
Spunând acestea, ea luă sticla de whisky şi-şi turnă câteva picături în ceaşca de cafea. Jonathan o urmărea, femeia asta era un adevărat personaj. Îi invidia optimismul manifestat în orice ocazie.
— Bun, deci am divinul înlăuntrul meu… Şi cum fac să-l… găsesc?
— Ghiceşte, îi oferi ea cel mai frumos surâs.
— Spune-mi…
— Ţi-am răspuns deja la această întrebare.
— A… o să-mi spui din nou: „Caută în interior”, nu?
— Înveţi repede.
— Dar asta nu-mi arată cum s-o fac. Şi, în plus, cum adică, divinul din mine?
Margie se uită la el cu infinită bunătate şi lumină.
— A găsi divinul înseamnă a te ridica la un nivel superior de conştiinţă.
— A, aşa… Nu-mi sună prea concret, să ştii…
— Într-o bună zi, o să ţi se pară foarte limpede.
— Mda…
